Se facea ca eram la un campionat mondial care consta in alergatul prin magazin ca printr-un labirint. La campionat participam eu si cei de la radiotelegrafie plus Lucian, un fost coleg.
Ca sa ajungem la campionat, am mers cu masina la viteza minima, pentru ca trebuia sa acumulam puncte care ne erau necesare la inscriere. Daca ajungeam la campionat cu punctele pe minus, eram considerati rai si ne dadeau afara.
Se schimba cadrul. Eu si Lucian ne indreptam in fuga spre baie cand mama, care venea din partea opusa, ne-a oprit sa ne intrebe cum ne descurcam. Am aflat astfel ca unul dintre ai nostri facuse o greseala si ne scazusera punctele la 13. Lucian, care o avea pe mama lui in stare grava la spital, a trebuit sa plece si a scazut punctajul echipei la 7 (Ce. De ce.) Se pare ca pana la urma mama lui murise.
Reluandu-ne drumul spre baie cu autocarul (Bun, acum mergeam cu autocaru' la baie??), ajungem in Bulgaria, care de fapt era Rusia.
A incercat mama sa vorbeasca cu o femeie de la o ghereta, ca sa ne lase sa mergem la baie. Nu aveam voie sa folosim hartia igienica adusa de acasa, numai pe-a lor. Nestiind de regula stupida, am pus hartia pe ghereta aleia pentru ca... nu se stie de ce. Cert e ca femeia, care semana cu o culturista nebuna, a facut o fata gen „CE-I AIA?????” si a zambit malefic. A trebuit sa o convingem ca nu suntem teroristi, dar nu am reusit (Femeia Domnului, e un sul de hartie igienica, CE-I GRESIT CU EL??)
Femeia a continuat sa zambeaca atunci cand ne-a scazut punctajul la -3 din cauza mea si asa, am inteles si noi ca era un complot impotriva echipei Romaniei.
Scena se schimba si ajungem in parcul din fata blocului meu, unde vorbeam cu Jaklin la telefon despre esecul suferit.
Cuprinsul visului:
Personaje (reale): mama, Lucian (fost coleg din generala), echipa de radiotelegrafie, Jaklin (cea mai buna prietena).
Ca sa ajungem la campionat, am mers cu masina la viteza minima, pentru ca trebuia sa acumulam puncte care ne erau necesare la inscriere. Daca ajungeam la campionat cu punctele pe minus, eram considerati rai si ne dadeau afara.
Se schimba cadrul. Eu si Lucian ne indreptam in fuga spre baie cand mama, care venea din partea opusa, ne-a oprit sa ne intrebe cum ne descurcam. Am aflat astfel ca unul dintre ai nostri facuse o greseala si ne scazusera punctele la 13. Lucian, care o avea pe mama lui in stare grava la spital, a trebuit sa plece si a scazut punctajul echipei la 7 (Ce. De ce.) Se pare ca pana la urma mama lui murise.
Reluandu-ne drumul spre baie cu autocarul (Bun, acum mergeam cu autocaru' la baie??), ajungem in Bulgaria, care de fapt era Rusia.
A incercat mama sa vorbeasca cu o femeie de la o ghereta, ca sa ne lase sa mergem la baie. Nu aveam voie sa folosim hartia igienica adusa de acasa, numai pe-a lor. Nestiind de regula stupida, am pus hartia pe ghereta aleia pentru ca... nu se stie de ce. Cert e ca femeia, care semana cu o culturista nebuna, a facut o fata gen „CE-I AIA?????” si a zambit malefic. A trebuit sa o convingem ca nu suntem teroristi, dar nu am reusit (Femeia Domnului, e un sul de hartie igienica, CE-I GRESIT CU EL??)
Femeia a continuat sa zambeaca atunci cand ne-a scazut punctajul la -3 din cauza mea si asa, am inteles si noi ca era un complot impotriva echipei Romaniei.
Scena se schimba si ajungem in parcul din fata blocului meu, unde vorbeam cu Jaklin la telefon despre esecul suferit.
Cuprinsul visului:
Personaje (reale): mama, Lucian (fost coleg din generala), echipa de radiotelegrafie, Jaklin (cea mai buna prietena).
Comentarii
Trimiteți un comentariu