Se facea ca era ziua mea si primeam cadouri pe o aplicatie ciudata care semana cu Tumblr, dar si cu DeviantART. Desi eram in iunie, i-am trimis un cadou unei colege care era nascuta in noiembrie. Tipa mi-a raspuns imediat cu un alt cadou si cu o cerere de prietenie pe care la inceput nu am vrut sa i-o accept, dar i-am acceptat-o pana la urma pentru ca vorbea ca o tipa din Filipine pe care o cunosc.
Schimbare de cadru; mama mai voia sa ma tina acasa o saptamana fiindca fusesem bolnava, dar eram in criza cu notele. Iesind din scara blocului, primim un apel de la profa de info de la cerc, cum ca vine si ea cu noi la Frappe. Cat ai clipi din ochi, ajungem intr-o intersectie ciudata care cica era vis-a-vis de Media, ca de-acolo voiam sa-mi cumpar frappe si inca cateva lucruri, cum ar fi acuarele, pensule, ca vezi doamne, eram „artista”. Chestia pe care mi-am luat-o, insa, mi-a strapuns mana de doua ori si ma durea foarte tare.
Ajungem acasa, dar nu stiu cum, ca parca tot in intersectie eram cand s-a intamplat un accident pe care urma sa-l vedem la stiri. ( Nu, nu era de masini. Era cu chimie).
Toti urlau dupa ajutor in stanga si-n dreapta iar eu am vazut prin pereti cand a scos un om (semana a savant nebun) dintr-un cuptor cu microunde o sfera vascoasa mov care lumina. Accidentul produs de sfera aia i-a afectat si pe cativa colegi de-ai mei care ieseau dintr-o sala de bowling din apropiere *tipii lucrau la PROtv*
Schimbare de cadru din nou. Stateam la birou (dar jur ca nu era camera mea) si scriam o poveste in timp ce mama se plangea ca nu intelege nimic din ce scriu. Spunea ca scriu cu picioarele pentru ca citez, „asa suntem noi, artistii”.
Visul se-ncheie vag cand imi zboara gandul la Cristiana si la niste certuri si inchei capitolul cu „decat sa ma stiu in situatii conflictuale cu cineva, mai bine fac cateva compromisuri”.
Cuprinsul visului:
Personaje (reale): Alexandra (colega din liceu si fata careia i-am trimis mesajul), mama, profesoara de informatica, colegii de la Media, Cristiana (veche prietena) - mentionata
Schimbare de cadru; mama mai voia sa ma tina acasa o saptamana fiindca fusesem bolnava, dar eram in criza cu notele. Iesind din scara blocului, primim un apel de la profa de info de la cerc, cum ca vine si ea cu noi la Frappe. Cat ai clipi din ochi, ajungem intr-o intersectie ciudata care cica era vis-a-vis de Media, ca de-acolo voiam sa-mi cumpar frappe si inca cateva lucruri, cum ar fi acuarele, pensule, ca vezi doamne, eram „artista”. Chestia pe care mi-am luat-o, insa, mi-a strapuns mana de doua ori si ma durea foarte tare.
Ajungem acasa, dar nu stiu cum, ca parca tot in intersectie eram cand s-a intamplat un accident pe care urma sa-l vedem la stiri. ( Nu, nu era de masini. Era cu chimie).
Toti urlau dupa ajutor in stanga si-n dreapta iar eu am vazut prin pereti cand a scos un om (semana a savant nebun) dintr-un cuptor cu microunde o sfera vascoasa mov care lumina. Accidentul produs de sfera aia i-a afectat si pe cativa colegi de-ai mei care ieseau dintr-o sala de bowling din apropiere *tipii lucrau la PROtv*
Schimbare de cadru din nou. Stateam la birou (dar jur ca nu era camera mea) si scriam o poveste in timp ce mama se plangea ca nu intelege nimic din ce scriu. Spunea ca scriu cu picioarele pentru ca citez, „asa suntem noi, artistii”.
Visul se-ncheie vag cand imi zboara gandul la Cristiana si la niste certuri si inchei capitolul cu „decat sa ma stiu in situatii conflictuale cu cineva, mai bine fac cateva compromisuri”.
Cuprinsul visului:
Personaje (reale): Alexandra (colega din liceu si fata careia i-am trimis mesajul), mama, profesoara de informatica, colegii de la Media, Cristiana (veche prietena) - mentionata
Comentarii
Trimiteți un comentariu