Se facea ca intrasem la facultate. In vara ii facusem mamei crize din cauza unui tantar care intrase în masina Anei, fata cu care am fost la examen. Acum era aproape toamna si la televizor se anuntau schimbari drastice de temperatura si canicula. Se schimba cadrul si sunt in camera mea, vorbind la telefon cu Raluca, o prietena foarte veche, despre Japoneza si Coreeana. Ea imi spune ca ii place de nu stiu ce cantaret coreean si incepem amandoua sa urlam dupa el. Ii mai povestesc si eu niste intamplari neimportante din vacanta.
Se schimba din nou cadrul si ajungem in piata, unde mama se reintalneste cu Ana si cu mama ei si vrea sa imi cumpere niste colanti extrem de grosi facuti dintr-un aliment dulce care aflam mai tarziu ca era un fruct. M-an rastit la mama in plina piata fiindca nu voiam sa iau colantii pe motiv ca mi se parea absurd sa ii port. Cu toate astea, intr-un cadru fugitiv, sunt acasa pe balcon si vreau sa imi pun colantii respectivi pe mine.
Revenind in prezent, m-am dus la masina dupa ce am trecut printr-un fel de cabina de proba împreuna cu Ana. In cabina aia era si mama Anei care ranjea malefic fiindca voia sa stie ce face fiica ei la coreeana -nu stiu cum, dar ei deja incepusera cursurile, desi era septembrie-. La inceput, Ana nu a vrut sa ii arate femeii cum se scrie in coreeana, dar pana la urma i-a aratat fiindca voiam si eu sa vad. Ana incerca sa imi explice cat mai simplu scrierea coreeana si era gen 'Stii Katakana, da? Ei, la coreeana chestia asta de aici e inlocuita cu cerculetele astea si....' La un moment dat, o intrerup: 'Stai, deci va ia de la inceput cu scrierea?? ALELUIAAAAAA'. Imi mai arata Ana ceva cum se scrie si scria foarte frumos, dupa care mergem la masina, unde zacea de asta vara perechea de colanti identica cu cea pe care o cumparasem acum (numai ca asta cica era versiunea imbunatatita). Ana remarca faptul ca e prea cald in masina si deschide geamul, timp in care eu ma chinui sa inchid portiera, dar imi prind bluza cu ea. Mergem acasa si se repeta scena cu balconul, dupa care visul se incheie. La radio se vorbea despre pantalonii din mancare abia aparuti.
Cuprinsul visului:
Personaje (reale): mama, Ana (colega din generala, liceu si facultate), mama Anei, Raluca (veche prietena)
Se schimba din nou cadrul si ajungem in piata, unde mama se reintalneste cu Ana si cu mama ei si vrea sa imi cumpere niste colanti extrem de grosi facuti dintr-un aliment dulce care aflam mai tarziu ca era un fruct. M-an rastit la mama in plina piata fiindca nu voiam sa iau colantii pe motiv ca mi se parea absurd sa ii port. Cu toate astea, intr-un cadru fugitiv, sunt acasa pe balcon si vreau sa imi pun colantii respectivi pe mine.
Revenind in prezent, m-am dus la masina dupa ce am trecut printr-un fel de cabina de proba împreuna cu Ana. In cabina aia era si mama Anei care ranjea malefic fiindca voia sa stie ce face fiica ei la coreeana -nu stiu cum, dar ei deja incepusera cursurile, desi era septembrie-. La inceput, Ana nu a vrut sa ii arate femeii cum se scrie in coreeana, dar pana la urma i-a aratat fiindca voiam si eu sa vad. Ana incerca sa imi explice cat mai simplu scrierea coreeana si era gen 'Stii Katakana, da? Ei, la coreeana chestia asta de aici e inlocuita cu cerculetele astea si....' La un moment dat, o intrerup: 'Stai, deci va ia de la inceput cu scrierea?? ALELUIAAAAAA'. Imi mai arata Ana ceva cum se scrie si scria foarte frumos, dupa care mergem la masina, unde zacea de asta vara perechea de colanti identica cu cea pe care o cumparasem acum (numai ca asta cica era versiunea imbunatatita). Ana remarca faptul ca e prea cald in masina si deschide geamul, timp in care eu ma chinui sa inchid portiera, dar imi prind bluza cu ea. Mergem acasa si se repeta scena cu balconul, dupa care visul se incheie. La radio se vorbea despre pantalonii din mancare abia aparuti.
Cuprinsul visului:
Personaje (reale): mama, Ana (colega din generala, liceu si facultate), mama Anei, Raluca (veche prietena)
Comentarii
Trimiteți un comentariu