Se facea ca eram intr-o biblioteca. Mama plecase pentru cateva zile si se intorsese intre timp, ca sa anunte ca pleaca iar, 3 luni de zile. Mi-a facut cateva fotografii.
Eu aveam un medalion dragut cu care ma laudasem tuturor in parcul liceului (care, evident, nu semana cu parcul liceului). Medalionul era asemanator cu cel pe care l-am cumparat de la Mega Image cand a fost promotia cu bijuterii.
A sunat telefonul si mi-am rupt accidental lantisorul; totusi, am reusit sa recuperez mare parte din el. Si de aici se contureaza o intreaga harababura si am ajuns cu mama la FARMACIE la sensiblu sa-mi iau alt lantisor si nu se potrivea niciunul cu medalionul meu. Gasisem si un lantisor din cruciulite albastre. Apoi am cautat, tot la farmacie, niste lantisoare cu pietricele albastre, dar nici alea nu erau bune. Am cautat lantisoare si prin biblioteca scolii =))))))). M-au gasit niste fete carora le murise colega de echipa dintr-un trasnet exact in momentul in care mi se rupsese mie lantisorul. Fetele alea ziceau ca as fi inlocuitoarea perfecta pentru "Yuki" si m-au condus prin bibiloteca pana la Biblie si m-au intrebat daca cred in Inviere si am zis ca da (de fapt in renastere).
Cu cat ma chinuiam mai tare sa repar lantisorul, cu atat nu reuseam. Am pierdut zaua cea mai importanta si acum nu se mai putea face chiar nimic, au spus unii de la reparatii. L-am scapat, a fost calcat in picioare, s-a mai si asezat cineva pe el, dar eu nu voiam sa renunt la ideea ca ar putea fi reparat.
Se schimba cadrul si ajung acasa, unde tot voiam sa repar medalionul si am dat peste o carte de mitologie. Mama se pregatea sa plece 3 luni la un concurs si incepuse sa planga fiindca nu iesisera cum trebuie fotografiile si ca in unele dintre ele nici macar nu eram eu.
Afara incepe sa ploua cu galeata iar eu imi amintesc de profesoara de romana si merg din nou la biblioteca unde m-au abordat cele 3 fete. Totusi, ma opresc putin in parc. Zaresc o echipa de copii care, la fel ca fetele care o pierdusera pe Yuki, trebuiau sa vegheze natura. Ce am vazut in parc nu e comun. La inceput erau niste ursi polari care dansau prin ploaie. Erau pui. Dupa s-au schimbat in altceva si tipul care se asezase pe medalionul meu “din greseala” i-a omorat pe toti cu o sageata. Am dedus ca lumea o luase razna. Baiatul care trebuia sa aiba grija de ursuletii polari a murit si el impuscat cateva minute mai tarziu si asa am decis sa ma alatur grupului de fete ca sa schimb lumea.
In finalul visului eram in 86 si ma indreptam spre casa, cu gandul la mama care probabil plecase.
Cuprinsul visului:
Personaje (reale): mama
Eu aveam un medalion dragut cu care ma laudasem tuturor in parcul liceului (care, evident, nu semana cu parcul liceului). Medalionul era asemanator cu cel pe care l-am cumparat de la Mega Image cand a fost promotia cu bijuterii.
A sunat telefonul si mi-am rupt accidental lantisorul; totusi, am reusit sa recuperez mare parte din el. Si de aici se contureaza o intreaga harababura si am ajuns cu mama la FARMACIE la sensiblu sa-mi iau alt lantisor si nu se potrivea niciunul cu medalionul meu. Gasisem si un lantisor din cruciulite albastre. Apoi am cautat, tot la farmacie, niste lantisoare cu pietricele albastre, dar nici alea nu erau bune. Am cautat lantisoare si prin biblioteca scolii =))))))). M-au gasit niste fete carora le murise colega de echipa dintr-un trasnet exact in momentul in care mi se rupsese mie lantisorul. Fetele alea ziceau ca as fi inlocuitoarea perfecta pentru "Yuki" si m-au condus prin bibiloteca pana la Biblie si m-au intrebat daca cred in Inviere si am zis ca da (de fapt in renastere).
Cu cat ma chinuiam mai tare sa repar lantisorul, cu atat nu reuseam. Am pierdut zaua cea mai importanta si acum nu se mai putea face chiar nimic, au spus unii de la reparatii. L-am scapat, a fost calcat in picioare, s-a mai si asezat cineva pe el, dar eu nu voiam sa renunt la ideea ca ar putea fi reparat.
Se schimba cadrul si ajung acasa, unde tot voiam sa repar medalionul si am dat peste o carte de mitologie. Mama se pregatea sa plece 3 luni la un concurs si incepuse sa planga fiindca nu iesisera cum trebuie fotografiile si ca in unele dintre ele nici macar nu eram eu.
Afara incepe sa ploua cu galeata iar eu imi amintesc de profesoara de romana si merg din nou la biblioteca unde m-au abordat cele 3 fete. Totusi, ma opresc putin in parc. Zaresc o echipa de copii care, la fel ca fetele care o pierdusera pe Yuki, trebuiau sa vegheze natura. Ce am vazut in parc nu e comun. La inceput erau niste ursi polari care dansau prin ploaie. Erau pui. Dupa s-au schimbat in altceva si tipul care se asezase pe medalionul meu “din greseala” i-a omorat pe toti cu o sageata. Am dedus ca lumea o luase razna. Baiatul care trebuia sa aiba grija de ursuletii polari a murit si el impuscat cateva minute mai tarziu si asa am decis sa ma alatur grupului de fete ca sa schimb lumea.
In finalul visului eram in 86 si ma indreptam spre casa, cu gandul la mama care probabil plecase.
Cuprinsul visului:
Personaje (reale): mama
Comentarii
Trimiteți un comentariu