Se facea ca terminasem scoala si eram la Madgearu. Stateam la elevul de serviciu si ma chinuiam sa fotografiez niste postere cu Craciun care mi se pareau foarte dubioase, dar frumoase, desi era mijlocul lui iunie. Cica facusem poze si in ultima zi de scoala, cand fusesem la practica cu Marian Ionescu, un coleg din generala. Acum, insa, nu imi mai gaseam curajul sa mai fac vreo poza, de teama sa nu apar pe camerele de supraveghere.
Apar in peisaj mai multi profesori din generala. Apare profesoara de biologie din clasa a cincea, care ma felicita ca am terminat si spune ca e mandra de mine si imi ureaza succes in continuare. Mai apoi, apare diriga din generala, care imi face o scena la care nu m-am asteptat: vine la mine, ma felicita si ma ia in brate. Eu remarc la imbratisarea ei “caldura unei mame”. Dirigintei ii dau lacrimile si incepe sa spuna “asta e rolul unei mame, mamele trebuie sa isi sustina cu orice pret copiii, chiar daca ii sicaneaza la un moment dat. Asa a facut si Janet (mama). Mai departe am sa te rog sa ai grija de tine si de mami, sa dai tot ce ai mai bun si iti urez bafta si noroc in continuare.”
Aici intra o amintire cu mama care ma tachina. Se schimba brusc cadrul si cica era una dintre zilele de practica, tot in liceu, si beam suc cu Marian la etajul 2.
Se schimba iar cadrul si eram la niste ore suplimentare cu Ghinescu, pentru un concurs. Au aparut colegii de la media, Adrian Barsan din generala si Dorian si Catalina din liceu. Catalina a salutat pe toata lumea in afara de mine si eu nu stiam cum sa o bag in seama si sa-i spun ca i-am vazut mesajele pe Whatsapp fara sa para stanjenitor. Cand am reusit in sfarsit sa o abordez, am inceput sa vorbim despre o jucarie de plus care ne placea in clasa a 9-a.
Intra Ghinescu si isi incepe un speech despre reusitele colegilor si scrie ceva pe tabla. Eu si Catalina constatam ca era ceva legat de concurs. Am mers la locul meu (in spatele clasei, ce cautam acolo?) si am inceput sa scriu, chiar daca nu mergeam la concursul cu pricina. In mijlocul orei, profa se trezeste sa intrebe: “Ce ai mai facut cu examenele, TEODORA?”, la care eu ma ridic, putin iritata de situatie, si incep sa vorbesc pe un ton rastit: “Da’ ce-are toata lumea de zice ca ma cheama Teodora?!” si Ghinescu intreaba: “Da’ cum te cheama de fapt?”. Am fost la un pas sa ii raspund tot Teodora si m-am enervat si am spus ceva de genul “Uitati ce mi-ati facut cu Teodora! Ma cheama Octavia.” . Am iesit in fata clasei si Ghinescu a inceput sa rada.
Am facut, insa, o boacana cand am vrut sa merg la locul meu. Am agatat galetusa cu apa, cu tot cu buretele, si am varsat-o cu stil, starnind reactii diverse din partea colegilor. Galetusa s-a golit doar pe jumatate si am spus ca ma duc la baie sa o umplu din nou si ma intorc sa sterg si pe jos. Visul s-a incheiat brusc dupa ce am iesit de la baie si ma indreptam spre clasa.
Cuprinsul visului:
Personaje (reale): Marian (coleg din generala), profesoara de biologie dintr-a 5-a, diriginta din generala, mama, Ghinescu (profesoara de turism din liceu), Adrian Barsan (coleg din generala), colegii de la Media (mentionati), Dorian si Catalina (colegi din liceu),
Apar in peisaj mai multi profesori din generala. Apare profesoara de biologie din clasa a cincea, care ma felicita ca am terminat si spune ca e mandra de mine si imi ureaza succes in continuare. Mai apoi, apare diriga din generala, care imi face o scena la care nu m-am asteptat: vine la mine, ma felicita si ma ia in brate. Eu remarc la imbratisarea ei “caldura unei mame”. Dirigintei ii dau lacrimile si incepe sa spuna “asta e rolul unei mame, mamele trebuie sa isi sustina cu orice pret copiii, chiar daca ii sicaneaza la un moment dat. Asa a facut si Janet (mama). Mai departe am sa te rog sa ai grija de tine si de mami, sa dai tot ce ai mai bun si iti urez bafta si noroc in continuare.”
Aici intra o amintire cu mama care ma tachina. Se schimba brusc cadrul si cica era una dintre zilele de practica, tot in liceu, si beam suc cu Marian la etajul 2.
Se schimba iar cadrul si eram la niste ore suplimentare cu Ghinescu, pentru un concurs. Au aparut colegii de la media, Adrian Barsan din generala si Dorian si Catalina din liceu. Catalina a salutat pe toata lumea in afara de mine si eu nu stiam cum sa o bag in seama si sa-i spun ca i-am vazut mesajele pe Whatsapp fara sa para stanjenitor. Cand am reusit in sfarsit sa o abordez, am inceput sa vorbim despre o jucarie de plus care ne placea in clasa a 9-a.
Intra Ghinescu si isi incepe un speech despre reusitele colegilor si scrie ceva pe tabla. Eu si Catalina constatam ca era ceva legat de concurs. Am mers la locul meu (in spatele clasei, ce cautam acolo?) si am inceput sa scriu, chiar daca nu mergeam la concursul cu pricina. In mijlocul orei, profa se trezeste sa intrebe: “Ce ai mai facut cu examenele, TEODORA?”, la care eu ma ridic, putin iritata de situatie, si incep sa vorbesc pe un ton rastit: “Da’ ce-are toata lumea de zice ca ma cheama Teodora?!” si Ghinescu intreaba: “Da’ cum te cheama de fapt?”. Am fost la un pas sa ii raspund tot Teodora si m-am enervat si am spus ceva de genul “Uitati ce mi-ati facut cu Teodora! Ma cheama Octavia.” . Am iesit in fata clasei si Ghinescu a inceput sa rada.
Am facut, insa, o boacana cand am vrut sa merg la locul meu. Am agatat galetusa cu apa, cu tot cu buretele, si am varsat-o cu stil, starnind reactii diverse din partea colegilor. Galetusa s-a golit doar pe jumatate si am spus ca ma duc la baie sa o umplu din nou si ma intorc sa sterg si pe jos. Visul s-a incheiat brusc dupa ce am iesit de la baie si ma indreptam spre clasa.
Cuprinsul visului:
Personaje (reale): Marian (coleg din generala), profesoara de biologie dintr-a 5-a, diriginta din generala, mama, Ghinescu (profesoara de turism din liceu), Adrian Barsan (coleg din generala), colegii de la Media (mentionati), Dorian si Catalina (colegi din liceu),
Comentarii
Trimiteți un comentariu