Se facea ca ma jucam Pokemon Go si intrasem intr-o scoala, dar nu semana cu nicio alta scoala la care mai fusesem pana atunci. Intr-un cabinet cu decoratiuni deosebite l-am gasit pe un baiat cu par roz care ziceam ca e un elev al mamei. Era foarte priceput la prins Pokemoni. Mi-a dat niste unelte care atrageau toti Pokemonii din apropiere la geam sau in camera si am prins unul. Problema era ca uneltele puteau fi folosite numai o singura data. Cand am ajuns acasa, am vazut mii de pokemoni noi zburand prin fata geamului, chiar daca nu aveau aripi, si nu intelegeam cum puteam sa ii vad daca nu era aplicatia deschisa. Mi-am dat intr-un final seama ca, de fapt, era vina chestiei aleia pe care mi-o cumparase tipul, dar nu mai aveam alta de folosit si nici bani sa-mi cumpar.
Se schimba cadrul si sunt din nou in cabinetul ala dragut si sunt peste tot petale de trandafir. Eu ma pomenesc imbracata intr-o rochie frumoasa rosie iar baiatul care imi cumparase uneltele pe Pokemon Go imi impletea acum parul pe gratis si ma machia. Intru din nou pe aplicatie sa vad daca mai pot folosi totusi obiectul care atrage pokemoni, insa imi apare pe ecran un mesaj de genul 'you already used this once with the professor'.
Am fugit de la cabinetul ala cand baiatul, insotit de alti doi colegi, a incercat sa ma convinga sa testez si alte produse.
Am ajuns din nou acasa si mi-am pregatit niste sandwich-uri pentru ca imi placea foarte mult painea pe care o cumparase mama. Apoi, in timp ce mancam, m-am uitat la un videoclip cu Tetsuya, care avea o noua emisiune care nu era Unison, dar eu ziceam ca e Unison. Emisiunea sarbatorea deja 10 ani de existenta si totul era frumos impodobit, cu mult rosu. Nu am terminat sandwich-urile si le-am dus la bucatarie. Cand mi s-a facut din nou pofta si am intrebat-o pe mama de ele, mi-a spus ca nu mai sunt, ca a mancat si ea. Imi aduc aminte de niste sandwich-uri mai vechi din frigider, dar descopar in scurt timp ca se stricasera.
Ma intorc apoi in camera si apelez la Jaklin, dar nu un apel normal, ci unul în care ii spun ca nu mai vreau sa fim prietene -CE. DE CE.-. Inchid telefonul si realizez in finalul visului ca tocmai cand i-am spus vorbele dureroase s-ar fi implinit 5 ani de cand eram prietene. Vreau sa o sun si sa imi cer scuze, dar se intrerupe visul.
Cuprinsul visului:
Personaje (reale): Kakihara Tetsuya (seiyuu), mama, Jaklin (cea mai buna prietena)
Se schimba cadrul si sunt din nou in cabinetul ala dragut si sunt peste tot petale de trandafir. Eu ma pomenesc imbracata intr-o rochie frumoasa rosie iar baiatul care imi cumparase uneltele pe Pokemon Go imi impletea acum parul pe gratis si ma machia. Intru din nou pe aplicatie sa vad daca mai pot folosi totusi obiectul care atrage pokemoni, insa imi apare pe ecran un mesaj de genul 'you already used this once with the professor'.
Am fugit de la cabinetul ala cand baiatul, insotit de alti doi colegi, a incercat sa ma convinga sa testez si alte produse.
Am ajuns din nou acasa si mi-am pregatit niste sandwich-uri pentru ca imi placea foarte mult painea pe care o cumparase mama. Apoi, in timp ce mancam, m-am uitat la un videoclip cu Tetsuya, care avea o noua emisiune care nu era Unison, dar eu ziceam ca e Unison. Emisiunea sarbatorea deja 10 ani de existenta si totul era frumos impodobit, cu mult rosu. Nu am terminat sandwich-urile si le-am dus la bucatarie. Cand mi s-a facut din nou pofta si am intrebat-o pe mama de ele, mi-a spus ca nu mai sunt, ca a mancat si ea. Imi aduc aminte de niste sandwich-uri mai vechi din frigider, dar descopar in scurt timp ca se stricasera.
Ma intorc apoi in camera si apelez la Jaklin, dar nu un apel normal, ci unul în care ii spun ca nu mai vreau sa fim prietene -CE. DE CE.-. Inchid telefonul si realizez in finalul visului ca tocmai cand i-am spus vorbele dureroase s-ar fi implinit 5 ani de cand eram prietene. Vreau sa o sun si sa imi cer scuze, dar se intrerupe visul.
Cuprinsul visului:
Personaje (reale): Kakihara Tetsuya (seiyuu), mama, Jaklin (cea mai buna prietena)
Comentarii
Trimiteți un comentariu