Se făcea că eram în oraș și urma un festival de sfârșit de an. Am vorbit așadar cu câțiva colegi să mergem la respectivul festival....și am mers. Mi-aduc aminte că am mers cu Sabina, Gabi și Camelia. La început, festivalul nu a fost cine știe ce. La un moment dat, ne-am pierdut de Sabina și a fost nevoie să umblăm prin întuneric pentru că aveam o misiune de dus la bun sfârșit. Camelia nu prea avea chef de eveniment, se vedea clar că mintea ei era în altă parte și râdea în continuu.
Puțin mai târziu, când Camelia nu mai era cu mine și mă întâlnisem cu Sabina din nou, a început ceva ce părea a fi un joc de supraviețuire care îți punea la încercare logica și dorința de a rămâne în viață până la final. Câțiva dintre participanți au murit la scurt timp dupa începerea jocului iar alții erau grav răniți. Am vorbit cu Sabina să ne ascundem până nu e prea târziu. Am ajuns la o bibliotecă ciudată care semăna cu un subsol. Acolo era Alexandra Neagu care era rănită și sângera. Alexandra ne-a mărturisit mie și Sabinei că nu mai știa ce să facă si credea că va muri. Nu o învinovățesc, de multe ori am crezut și noi la fel. Așa se face că Sabina îmi recomandă o carte căreia nu îi puteam citi titlul, dar mă gândeam la Great Expectations când puneam mâna pe ea. Am decis să rup coperta, că cică așa nu mai trebuia să o plătesc când mă duceam cu ea la casa de marcat. La un moment dat, știu că am dat și de mama, care se chinuia să dezlege misterele jocului și m-a întrebat 'ce e cu mizeria aia de carte?', vrând s-o arunce, dar nu am lăsat-o. Nu o dată am încercat să o țin totuși în copertă, întrebându-mă de ce am rupt-o, că mai bine aș fi plătit-o.
Între timp, mama ajunsese până la nu știu ce nivel la joc, unul foarte mare de altfel, și, ca atare, festivalul devenise foarte dificil și mureau foarte mulți. La un moment dat, nu mai știa ce și cum să facă ca să bată nivelul cu pricina. Se repetase nivelul de vreo 3 ori, în speranta că se va găsi o cale de rezolvare.
Tot la subsolul de mai devreme am găsit-o pe o tipă care semăna cu o colegă din liceu, dar era de fapt o colegă de facultate. Tipa plângea și avea răni peste tot, la fel ca Alexandra. Am mai zăbovit puțin și am început să o întrebam chestii și pe ea.
Nu știu cum se face, dar Cristina și Georgiana, care erau și ele la festival, scăpaseră de măcel și ajunseseră într-un loc cu mâncare super bună; m-am dus și eu, convinsă de cele două, deși se zicea că nu era bine să lași pe cineva să te atragă în locul ăla, că îți pecetluiai soarta - ne-am trezit la scurt timp că izbucnise și acolo războiul din joc. Între timp, pentru că îmi luasem cartea de la bibliotecă, am reușit să aflu cum era mecanismul nivelului curent de la joc - cel la care se chinuia mama și, de asemenea, cel care omorâse mulți oameni până la momentul respectiv: basically, la nivelul ăla erau 2 echipe iar Alice, tipa pe care trebuiau să o aprere era și ea acolo și își schimba constant înfățișarea - semăna cu colegi din generală, luceu și facultate. Mama credea că era vorba de niște inși care apăreau din neant ca să împuște oamenii și că pe ăia trebuia să îi oprească, dar nu, de fapt era vorba de cele două echipe (armate) care se împușcau reciproc; mi-am dat seama de asta din carte și din traiectoria gloanțelor și poziția flăcărilor care apăreau după ce trăgeau ăia.
După ce am rezolvat problema asta și mama înjura în stânga și-n dreapta că nu fusese în stare (zicea că s-a ramolit și alte lucruri de genul), trecem la o altă provocare. Ajung eu la un magazin - ceva ce semăna cu Mega Image. Acolo era coadă la mezeluri. O tipă care venise îmbrăcată foarte urât s-a luat de mine indirect, în conversație cu o altă tipă, zicând 'până și asta a luat mai puține lucruri decât mine' pe motiv că credea că eu voiam să mă bag în fața ei la coadă... - în primul rând, mă uitam la crenvurști. Ni aveam nici cea mai mică intenție să mă bag în fața ei la coadă. În al doilea rând, doar ce luasem rondele - erau ținute la fucking frigider. În al treilea rând, am început să îi car vorbe de genul: "ce te face să crezi că am terminat cumpărăturile? Vad că ai și-așa destul de multe în coș, nu te mai uita la alții!' etc etc. Am scăpat de aia și...am mers la casă să plătesc. Tipa aia de la casă s-a uitat ciudat la mine că luasem rondele, de parcă ar fi fost o crimă.
Ieșind din magazin, dau de Matei, copilul nașei, sau de cineva care semăna cu el. Băiatul era descris ca un copil-problemă pentru că fugea ori de câte ori avea ocazia. Așa s-a întâmplat și de această dată. Am mers pe jos până la locul unde cu o seară înainte se împușcau oamenii. Pământul era ars, bătătorit, pe alocuri acoperit de îngrășăminte. Se putea distinge o piață în depărtare. Am mers împreună cu copilul să ne uităm ce aveau - am vazut o gamă variată de cărnuri. Și de vreme ce eu mă uitam la carne, copilul a dat din nou să fugă. L-am prins cumva, dar am cerut ajutorul unui specialist pentru mai târziu, pentru că era clar că nu mă puteam descurca singură. Specialistul era Kiry, care a apărut de nicăieri într-o mașină de ultimul răcnet, neagră, care își schimba adesea culoarea și devenea roșie. Așa se face că cei doi, Kiry și copilul, ajung într-un târziu în altă parte a festivalului și, de vreme ce Kiry stătea liniștit, copilul s-a urcat în mașină și a încercat să plece cu ea. Eu îi zisesem copilului să stea potolit, fiindcă Kiry avea degete foarte puternice - îl oprise deja de vreo 2 ori să fugă. Urcat în mașină, copilul nu se aștepta ca Kiry să pună efectiv mâna pe ea, să o oprească și să O ÎNTOARCĂ SPRE EL ca si cum ar fi fost din plastic. Copilul s-a dat jos din mașină și a spus gen 'Moaaaamă, da' chiar ai mâini puternice! :o'
Și așa, s-a încheiat brusc visul.
Cuprinsul visului
Personaje (reale): Sabina, Gabi, Camelia, Alexandra Neagu, Cristina, Georgiana (prieteni de la facultate), mama, Matei (copilul nașei) - menționat, Kiry (elev al mamei)
Puțin mai târziu, când Camelia nu mai era cu mine și mă întâlnisem cu Sabina din nou, a început ceva ce părea a fi un joc de supraviețuire care îți punea la încercare logica și dorința de a rămâne în viață până la final. Câțiva dintre participanți au murit la scurt timp dupa începerea jocului iar alții erau grav răniți. Am vorbit cu Sabina să ne ascundem până nu e prea târziu. Am ajuns la o bibliotecă ciudată care semăna cu un subsol. Acolo era Alexandra Neagu care era rănită și sângera. Alexandra ne-a mărturisit mie și Sabinei că nu mai știa ce să facă si credea că va muri. Nu o învinovățesc, de multe ori am crezut și noi la fel. Așa se face că Sabina îmi recomandă o carte căreia nu îi puteam citi titlul, dar mă gândeam la Great Expectations când puneam mâna pe ea. Am decis să rup coperta, că cică așa nu mai trebuia să o plătesc când mă duceam cu ea la casa de marcat. La un moment dat, știu că am dat și de mama, care se chinuia să dezlege misterele jocului și m-a întrebat 'ce e cu mizeria aia de carte?', vrând s-o arunce, dar nu am lăsat-o. Nu o dată am încercat să o țin totuși în copertă, întrebându-mă de ce am rupt-o, că mai bine aș fi plătit-o.
Între timp, mama ajunsese până la nu știu ce nivel la joc, unul foarte mare de altfel, și, ca atare, festivalul devenise foarte dificil și mureau foarte mulți. La un moment dat, nu mai știa ce și cum să facă ca să bată nivelul cu pricina. Se repetase nivelul de vreo 3 ori, în speranta că se va găsi o cale de rezolvare.
Tot la subsolul de mai devreme am găsit-o pe o tipă care semăna cu o colegă din liceu, dar era de fapt o colegă de facultate. Tipa plângea și avea răni peste tot, la fel ca Alexandra. Am mai zăbovit puțin și am început să o întrebam chestii și pe ea.
Nu știu cum se face, dar Cristina și Georgiana, care erau și ele la festival, scăpaseră de măcel și ajunseseră într-un loc cu mâncare super bună; m-am dus și eu, convinsă de cele două, deși se zicea că nu era bine să lași pe cineva să te atragă în locul ăla, că îți pecetluiai soarta - ne-am trezit la scurt timp că izbucnise și acolo războiul din joc. Între timp, pentru că îmi luasem cartea de la bibliotecă, am reușit să aflu cum era mecanismul nivelului curent de la joc - cel la care se chinuia mama și, de asemenea, cel care omorâse mulți oameni până la momentul respectiv: basically, la nivelul ăla erau 2 echipe iar Alice, tipa pe care trebuiau să o aprere era și ea acolo și își schimba constant înfățișarea - semăna cu colegi din generală, luceu și facultate. Mama credea că era vorba de niște inși care apăreau din neant ca să împuște oamenii și că pe ăia trebuia să îi oprească, dar nu, de fapt era vorba de cele două echipe (armate) care se împușcau reciproc; mi-am dat seama de asta din carte și din traiectoria gloanțelor și poziția flăcărilor care apăreau după ce trăgeau ăia.
După ce am rezolvat problema asta și mama înjura în stânga și-n dreapta că nu fusese în stare (zicea că s-a ramolit și alte lucruri de genul), trecem la o altă provocare. Ajung eu la un magazin - ceva ce semăna cu Mega Image. Acolo era coadă la mezeluri. O tipă care venise îmbrăcată foarte urât s-a luat de mine indirect, în conversație cu o altă tipă, zicând 'până și asta a luat mai puține lucruri decât mine' pe motiv că credea că eu voiam să mă bag în fața ei la coadă... - în primul rând, mă uitam la crenvurști. Ni aveam nici cea mai mică intenție să mă bag în fața ei la coadă. În al doilea rând, doar ce luasem rondele - erau ținute la fucking frigider. În al treilea rând, am început să îi car vorbe de genul: "ce te face să crezi că am terminat cumpărăturile? Vad că ai și-așa destul de multe în coș, nu te mai uita la alții!' etc etc. Am scăpat de aia și...am mers la casă să plătesc. Tipa aia de la casă s-a uitat ciudat la mine că luasem rondele, de parcă ar fi fost o crimă.
Ieșind din magazin, dau de Matei, copilul nașei, sau de cineva care semăna cu el. Băiatul era descris ca un copil-problemă pentru că fugea ori de câte ori avea ocazia. Așa s-a întâmplat și de această dată. Am mers pe jos până la locul unde cu o seară înainte se împușcau oamenii. Pământul era ars, bătătorit, pe alocuri acoperit de îngrășăminte. Se putea distinge o piață în depărtare. Am mers împreună cu copilul să ne uităm ce aveau - am vazut o gamă variată de cărnuri. Și de vreme ce eu mă uitam la carne, copilul a dat din nou să fugă. L-am prins cumva, dar am cerut ajutorul unui specialist pentru mai târziu, pentru că era clar că nu mă puteam descurca singură. Specialistul era Kiry, care a apărut de nicăieri într-o mașină de ultimul răcnet, neagră, care își schimba adesea culoarea și devenea roșie. Așa se face că cei doi, Kiry și copilul, ajung într-un târziu în altă parte a festivalului și, de vreme ce Kiry stătea liniștit, copilul s-a urcat în mașină și a încercat să plece cu ea. Eu îi zisesem copilului să stea potolit, fiindcă Kiry avea degete foarte puternice - îl oprise deja de vreo 2 ori să fugă. Urcat în mașină, copilul nu se aștepta ca Kiry să pună efectiv mâna pe ea, să o oprească și să O ÎNTOARCĂ SPRE EL ca si cum ar fi fost din plastic. Copilul s-a dat jos din mașină și a spus gen 'Moaaaamă, da' chiar ai mâini puternice! :o'
Și așa, s-a încheiat brusc visul.
Cuprinsul visului
Personaje (reale): Sabina, Gabi, Camelia, Alexandra Neagu, Cristina, Georgiana (prieteni de la facultate), mama, Matei (copilul nașei) - menționat, Kiry (elev al mamei)
Comentarii
Trimiteți un comentariu