12-10: Pe Nevăzute

Se făcea că eram, într-un fel, la facultate (într-un fel, pentru că încăperea în care făceam orele arăta ca o sală de clasă dintr-o școală sau liceu oarecare), venisem să o văd pe o colegă din generală, Mădălina, care îmi zisese cu câteva zile în urmă că nu o mai suportă pe Ghinescu, că femeia o torturează și că nu îi mai dă voie să intre nici măcar în clădirea facultății pentru că se machiază și are unghiile făcute la orele ei. ....Și cu toate astea, noi eram în clasă. Am venit cu o propunere pentru Mădă: să stea sub masă. Și zice ea...'Eeeh, da' ce, crezi că nu mă vede?' Am detaliat puțin și într-un final a înțeles că voiam să se bage sub masă între doi inși, pentru că așa i-ar fi fost mai greu lui Ghinescu să o vadă. Zis și făcut. La ore, Ghinescu se uita foarte dubios la o anumită bancă din clasă - banca sub care era Mădălina, adică ultima de pe rândul din mijloc - și comenta de zor, dar mi se pare că nu a prins-o și am putut să stăm toți în clasă ca oamenii, fără scandal. Eu ajunsesem să stau în prima bancă de la fereastră pentru că nu vedeam bine și aveam ochelarii la reparat. Tot din cauza faptului că nu vedeam bine, mi se părea că eram scutită de ore. Și-așa, ajungem la o oră foarte dubioasă de texte.. și vine profa să-și predea lecția, toate bune și frumoase...mă pune să răspund. Nu știu să răspund pentru că nu văd la tablă. Profa vine lângă mine ca să se asigure că sunt atentă. Se uită în caiet, nu vede nimic scris... dar eu eram atentă. Mă ridic la un moment dat brusc din bancă și mă duc glonț la tablă să scriu ceva. Și atât de chioară eram, încât în loc să scriu că nu vedeam bine, am scris ceva gen Rokuro x Benio = Love =)))))))))))))) și am mai desenat ceva pomișori și inimioare acolo... ca să nu mai spun că am senzația că am dat și un autograf după toate astea, tot pe tablă, cu o semnătură care nu era a mea 🙂. M-am întors cu fața către colegi, care bineînțeles că râdeau. I-am întrebat: vă place? Și mi-a răspuns Ioana, tot o colegă din generală că 'e foarte frumos ce-am făcut pe tablă', pe un ton glumeț.
În pauză m-am dus pe rândul din mijloc, pe care era și Mădălina. Am stat în prima bancă, de vorbă cu Simona, o colegă din liceu, care m-a întrebat de ce am scris 'așa ceva' pe tablă în plină oră. Am mai avut câteva conversații inutile și după s-a schimbat cadrul și am ajuns în L1. Aveam literatură cu Gheorghe și scriam de zor la un curs. Dar Gheorghe nu știa...că eu nu scriam ce ne preda ea în momentul ăla...eu scriam cursul de data TRECUTĂ... Visul se încheie brusc în timp ce femeia încă preda, uitându-se la mine cum scriam.

Cuprinsul visului
Personaje (reale) Mădălina și Ioana (colege din generală), Simona (colegă din liceu), d-na Ghinescu (profesoara de turism din liceu), Carmen (profesoara de texte din anul II), d-na Gheorghe (profesoară de literatură japoneză)
Anime: Sousei no Onmyouji (implicații)
Caractere: Enmadou Rokuro, Adashino Benio (menționați)