Se făcea că eram la facultate, dar nu era facultatea mea, ci o alta, foarte modernă. Am ajuns la un examen de matematică și am făcut...ce am putut (bineînțeles prost). Când a sosit momentul să îmi aflu nota (rezultatele au apărut după vreo două ore), a trebuit să trec prin 2 corecturi. Îi zisesem lui Jaklin că o țin la curent cu tot ce se întâmplă. După prima corectură aveam o minunată medie de 7. După a doua însă, situația nu a mai fost așa de roz, pentru că m-am pomenit cu o medie de 5,87 din cauză că profa a doua susținea că nu aș fi știut definiția nu știu cărei chestii pe care o folosisem într-una dintre rezolvări (la exercițiul al doilea). M-a scos la tablă ca să scriu după dictare respectiva definiție. După ce mi-am adus-o aminte, am protestat alături de cealaltă profă fiindcă nu mi se părea corect să primesc o notă atât de mică doar din cauza unei definiții, mai ales că după un al 3-lea calcul, media mea ieșea undeva la 5,15.
M-am dus bosumflată acasă, dar nu înainte să mă văd cu Gabi și Antonia și să le povestesc cele întâmplate. Gabi m-a luat în brațe și a început să care insulte la adresa profei cu numărul 2, care, brusc, nu mai era de matematică, era de biologie. Am petrecut câteva momente frumoase cu cei doi la un carnaval, dar a trebuit să plec destul de curând.
S-a schimbat cadrul și am ajuns acasă. Când să dau s-o sun pe Jaklin, așa cum stabilisem, am primit mesaj de la un coleg 'de muncă', un japonez care mă invita să ieșim în oraș pe la 7 jumate seara. Zis și făcut, am mers să mă întâlnesc cu respectivul la locul de muncă. Am mers împreună la vestiare (care semănau cu cele de la facultatea de drept). Acolo am realizat că nu îmi luasem hainele de schimb și că umbrelele mele (nu știu de ce, dar aveam două, ambele mov) rămăseseră afară, în stație. Dă-i, du-te după umbrele și haine de schimb. La scurt timp după ce am revenit cu umbrelele, am descoperit că aveam într-un dulap niște haine mototolite și aruncate care pe unde. Am pus mâna pe o cămașă într-o tentativă eșuată de a mă potrivi la haine cu tipul. Vezi să nu. Cămașa avea pete de transpirație peste tot și nu am putut să o port. Un alt tip care trebuia să meargă cu noi a spus că îmi va împrumuta hainele lui - erau roșii, numai bune, pentru că tipul căruia voiam să îi captez atenția purta și el haine roșii. M-am îmbrăcat, m-am dezbrăcat, tot nu-mi plăcea cum arătam (încă sunt șocată de faptul că vestiarele erau la comun). De vreo 3 ori am dat jos pantalonii roșii ai tipului și am vrut să îi pun pe ai mei. Până la urmă am rămas cu ai tipului și am mai pus încă niște chestii pe lângă, care cică erau tot ale lui. Înainte să ies din vestiar, am pus cele două umbrele foarte aproape de ușă, în cuier.
Am plecat împreună cu colegul de muncă și cu noii mei prieteni către un carusel - așa îi spunea lumea - care semăna mai mult cu o imensă telecabină. Curios este faptul că la un moment dat, după sosirea în stație a telecabinei (care venea de sub pământ), am realizat că nu mă pot urca. Priveam neputincioasă către ceilalți care se urcaseră iar telecabina se depărta gradual de mine. Ceilalți au încercat să mă prindă de mâini și să mă tragă înăuntru (calea către telecabină era ca un tobogan). Au reușit într-un final, după ce am plutit câteva minute prin aer. Mai apoi, ne-am oprit la un Cărturești și îmi aduc aminte că am început să mă joc cu niște pisici cât timp eram acolo. Cărtureștiul devenise magazin de animale, așa că deși Antonia mă rugase să mă uit după o carte pentru ea, a trebuit să renunț la idee. Și totuși, m-am jucat cu pisici ❤❤❤. Ceilalți au părut să se distreze de asemenea.
După întâlnire, se schimbă cadrul și ajung într-un lift care urma să mă ducă la vestiare. Gândurile mele erau la profa aia care îmi scăzuse media (se pare că trebuia să dau iar BAC-ul) și ziceam că nu o să am niciodată note bune în sesiune din cauza ei.
În finalul visului sunt acasă, în pat. Era ora 10 jumate noaptea și mă pregăteam să sun la Jaklin ca să îi povestesc într-un final cele întâmplate. Jaklin a răspuns, dar greu. Mă mai sunase o dată, la 9, ora la care stabilise ea că mă sună dacă nu sunam eu prima la 6. Mi-am cerut scuze că am întârziat atât de mult, adăugând că 'am fost la un date cu niște japonezi'. Jaklin a început să râdă și am povestit așa, în prostie, până la încheierea visului. I-am spus și despre varietatea mea de note la matematică, și despre ciudata profă de biologie, și, nu în ultimul rând, despre momentele petrecute cu japonezii.
Cuprinsul visului
Personaje (reale): Antonia și Gabi (prieteni de la facultate), Jaklin (cea mai bună prietenă)
M-am dus bosumflată acasă, dar nu înainte să mă văd cu Gabi și Antonia și să le povestesc cele întâmplate. Gabi m-a luat în brațe și a început să care insulte la adresa profei cu numărul 2, care, brusc, nu mai era de matematică, era de biologie. Am petrecut câteva momente frumoase cu cei doi la un carnaval, dar a trebuit să plec destul de curând.
S-a schimbat cadrul și am ajuns acasă. Când să dau s-o sun pe Jaklin, așa cum stabilisem, am primit mesaj de la un coleg 'de muncă', un japonez care mă invita să ieșim în oraș pe la 7 jumate seara. Zis și făcut, am mers să mă întâlnesc cu respectivul la locul de muncă. Am mers împreună la vestiare (care semănau cu cele de la facultatea de drept). Acolo am realizat că nu îmi luasem hainele de schimb și că umbrelele mele (nu știu de ce, dar aveam două, ambele mov) rămăseseră afară, în stație. Dă-i, du-te după umbrele și haine de schimb. La scurt timp după ce am revenit cu umbrelele, am descoperit că aveam într-un dulap niște haine mototolite și aruncate care pe unde. Am pus mâna pe o cămașă într-o tentativă eșuată de a mă potrivi la haine cu tipul. Vezi să nu. Cămașa avea pete de transpirație peste tot și nu am putut să o port. Un alt tip care trebuia să meargă cu noi a spus că îmi va împrumuta hainele lui - erau roșii, numai bune, pentru că tipul căruia voiam să îi captez atenția purta și el haine roșii. M-am îmbrăcat, m-am dezbrăcat, tot nu-mi plăcea cum arătam (încă sunt șocată de faptul că vestiarele erau la comun). De vreo 3 ori am dat jos pantalonii roșii ai tipului și am vrut să îi pun pe ai mei. Până la urmă am rămas cu ai tipului și am mai pus încă niște chestii pe lângă, care cică erau tot ale lui. Înainte să ies din vestiar, am pus cele două umbrele foarte aproape de ușă, în cuier.
Am plecat împreună cu colegul de muncă și cu noii mei prieteni către un carusel - așa îi spunea lumea - care semăna mai mult cu o imensă telecabină. Curios este faptul că la un moment dat, după sosirea în stație a telecabinei (care venea de sub pământ), am realizat că nu mă pot urca. Priveam neputincioasă către ceilalți care se urcaseră iar telecabina se depărta gradual de mine. Ceilalți au încercat să mă prindă de mâini și să mă tragă înăuntru (calea către telecabină era ca un tobogan). Au reușit într-un final, după ce am plutit câteva minute prin aer. Mai apoi, ne-am oprit la un Cărturești și îmi aduc aminte că am început să mă joc cu niște pisici cât timp eram acolo. Cărtureștiul devenise magazin de animale, așa că deși Antonia mă rugase să mă uit după o carte pentru ea, a trebuit să renunț la idee. Și totuși, m-am jucat cu pisici ❤❤❤. Ceilalți au părut să se distreze de asemenea.
După întâlnire, se schimbă cadrul și ajung într-un lift care urma să mă ducă la vestiare. Gândurile mele erau la profa aia care îmi scăzuse media (se pare că trebuia să dau iar BAC-ul) și ziceam că nu o să am niciodată note bune în sesiune din cauza ei.
În finalul visului sunt acasă, în pat. Era ora 10 jumate noaptea și mă pregăteam să sun la Jaklin ca să îi povestesc într-un final cele întâmplate. Jaklin a răspuns, dar greu. Mă mai sunase o dată, la 9, ora la care stabilise ea că mă sună dacă nu sunam eu prima la 6. Mi-am cerut scuze că am întârziat atât de mult, adăugând că 'am fost la un date cu niște japonezi'. Jaklin a început să râdă și am povestit așa, în prostie, până la încheierea visului. I-am spus și despre varietatea mea de note la matematică, și despre ciudata profă de biologie, și, nu în ultimul rând, despre momentele petrecute cu japonezii.
Cuprinsul visului
Personaje (reale): Antonia și Gabi (prieteni de la facultate), Jaklin (cea mai bună prietenă)
Comentarii
Trimiteți un comentariu