Se făcea că eram disperată să prind un live de la Sukeno sensei, așa încât mă tot trezeam din oră în oră ca să văd dacă a postat vreun tweet nou. La un moment dat, am vrut să renunț la idee și să mă pun la somn pur și simplu.
S-a schimbat brusc cadrul. Eram tot în camera mea și părea să fie seară. Cu toate astea, creierul meu a considerat că era 7 dimineața și am țipat 'știam eu!!' când am văzut notificarea. Am dat click pe link... am deschis direct în chrome și am văzut că sensei era deja la colorat. Am pus căștile și mă gândeam la o modalitate de a înregistra totuși live-ul. La început nu am auzit deloc vocea lui, pusese ceva muzică pe fundal, era ca și cum m-aș fi uitat la unul dintre tutorialele de pe youtube. Am considerat că nu mă pot uita la așa ceva, fiindcă tot ce voiam să aud era vocea lui. În vreun sfert de oră am intrat iar. Sensei făcuse ceva progres, însă de data asta nu se mai auzea nici muzica, nici vocea lui. Cum necum, uitasem că închisese volumul telefonului, dezamăgită fiind de muzica de pe fundal de la început. Mi-am adus aminte într-un târziu și am ridicat volumul. Ceea ce am auzit m-a surprins: omul căsca în continuu și vorbea super încet, aproape că nu îl auzeam. M-am gândit că acel căscat putea fi din cauză că se culcase iar târziu cu o noapte în urmă. Și totuși, de de ar căsca ATUNCI? Era deja prânzul în Japonia, mă gândeam. Nu știu cum se face, dar pun telefonul pe masă lângă tabletă și îl las să înregistreze. Apoi, apare brusc mama și sunt nevoită să închid volumul telefonului (care era la maxim) DIN NOU și, de asemenea, să închid și fereastra. Nu mă puteam uita în liniște la live.
S-a schimbat iar cadrul și am ajuns în sufragerie. Acolo era Ionuț, un fost elev de-al mamei cu care mă înțelegeam super bine. Am realizat că eram în august, și de aceea venise în vizită. Am vorbit vreo juma de oră despre toate cele, inclusiv despre minunatele examene și despre colegii de clasă. Ionuț mă îndeamnă să mă apuc mai repede de învățat. Eu tot voiam să îi arăt un videoclip pe Youtube și l-am tot stresat cu asta până a venit în camera mea. Nici atunci nu cred că am reușit să fac ceva, motiv pentru care Ionuț a ieșit repede din peisaj. Cică avea treabă și nu mai putea să stea la vorbă. În finalul visului realizez că am uitat complet de live și că de fapt 'clipul de pe youtube' pe care voiam să i-l arăt lui Ionuț era LIVE-UL LUI SUKENO-SENSEI.....dar Ionuț deja ieșise pe ușă și nu mai era nici live-ul....😅😅.
Visul se încheie brusc după o altă schimbare fugitivă de cadru. Ajunsesem la Piatra-Neamț cu Cristina, o colegă de facultate și mă holbam efectiv la ea pentru că îi crescuse foarte frumos părul.
Cuprinsul visului
Personaje (reale) Sukeno Yoshiaki (Mangaka), mama, Ionuț (fost elev de-al mamei), Cristina (colegă de facultate)
S-a schimbat brusc cadrul. Eram tot în camera mea și părea să fie seară. Cu toate astea, creierul meu a considerat că era 7 dimineața și am țipat 'știam eu!!' când am văzut notificarea. Am dat click pe link... am deschis direct în chrome și am văzut că sensei era deja la colorat. Am pus căștile și mă gândeam la o modalitate de a înregistra totuși live-ul. La început nu am auzit deloc vocea lui, pusese ceva muzică pe fundal, era ca și cum m-aș fi uitat la unul dintre tutorialele de pe youtube. Am considerat că nu mă pot uita la așa ceva, fiindcă tot ce voiam să aud era vocea lui. În vreun sfert de oră am intrat iar. Sensei făcuse ceva progres, însă de data asta nu se mai auzea nici muzica, nici vocea lui. Cum necum, uitasem că închisese volumul telefonului, dezamăgită fiind de muzica de pe fundal de la început. Mi-am adus aminte într-un târziu și am ridicat volumul. Ceea ce am auzit m-a surprins: omul căsca în continuu și vorbea super încet, aproape că nu îl auzeam. M-am gândit că acel căscat putea fi din cauză că se culcase iar târziu cu o noapte în urmă. Și totuși, de de ar căsca ATUNCI? Era deja prânzul în Japonia, mă gândeam. Nu știu cum se face, dar pun telefonul pe masă lângă tabletă și îl las să înregistreze. Apoi, apare brusc mama și sunt nevoită să închid volumul telefonului (care era la maxim) DIN NOU și, de asemenea, să închid și fereastra. Nu mă puteam uita în liniște la live.
S-a schimbat iar cadrul și am ajuns în sufragerie. Acolo era Ionuț, un fost elev de-al mamei cu care mă înțelegeam super bine. Am realizat că eram în august, și de aceea venise în vizită. Am vorbit vreo juma de oră despre toate cele, inclusiv despre minunatele examene și despre colegii de clasă. Ionuț mă îndeamnă să mă apuc mai repede de învățat. Eu tot voiam să îi arăt un videoclip pe Youtube și l-am tot stresat cu asta până a venit în camera mea. Nici atunci nu cred că am reușit să fac ceva, motiv pentru care Ionuț a ieșit repede din peisaj. Cică avea treabă și nu mai putea să stea la vorbă. În finalul visului realizez că am uitat complet de live și că de fapt 'clipul de pe youtube' pe care voiam să i-l arăt lui Ionuț era LIVE-UL LUI SUKENO-SENSEI.....dar Ionuț deja ieșise pe ușă și nu mai era nici live-ul....😅😅.
Visul se încheie brusc după o altă schimbare fugitivă de cadru. Ajunsesem la Piatra-Neamț cu Cristina, o colegă de facultate și mă holbam efectiv la ea pentru că îi crescuse foarte frumos părul.
Cuprinsul visului
Personaje (reale) Sukeno Yoshiaki (Mangaka), mama, Ionuț (fost elev de-al mamei), Cristina (colegă de facultate)
Comentarii
Trimiteți un comentariu