Se făcea că îmi urma un examen de admitere pentru care mă pregătisem foarte mult. Făcusem meditații cu droaia. Totuși, nu înțeleg la ce facultate dădeam, pentru că la un moment dat, mă găseam lucrând de pe o broșură subiecte de matematică, de română și de...desen.
În prima parte a visului, pe când încă făceam meditații, am mers la respectiva facultate și am nimerit într-o cameră ciudată care cică era biblioteca, dar arăta ca un mare amfiteatru. Am stat puțin mai în spate și, cu timpul, am văzut că s-a umplut sala. Și zăcând în bancă, îmi dau seama la un moment dat că eram chiar într-o sală de examen, așa că mă ridic brusc din bancă și mă duc în fața clasei la prof să îi cer cartea pentru care venisem la așa-zisa bibliotecă. Proful s-a arătat foarte încântat să mă vadă, semn că mai făcusem meditații cu el înainte. N-a avut el treabă cu faptul că ăia din spatele meu dădeau cel mai important examen din viața lor, s-a apucat să-mi povestească despre cartea aia....iar peste o jumătate de oră, când și-a dat seama că îi deranja teribil pe viitorii studenți, m-a zburat din sală cu tot cu cartea urându-mi baftă. Ajunsă acasă, mă văd cu mama care mă îndeamnă să mă apuc deja de învățat. Mă îndrept către camera mea, unde deschid laptopul și nu știu ce mă apucă de-i dau mesaj unei foste colege din liceu, Simona. Credeam că și ea dăduse la respectiva facultate și aveam nevoie de ajutorul ei. Singurul ajutor pe care l-am primit a fost însă îndemnul de a nu mă apuca să învat pe timp de ploaie, că e imposibil. Am încercat totuși să învăț, deși se pornise ploaia afară, că na, așa îmi zisese mama, însă într-adevăr, nu am putut face multe.
S-a schimbat cadrul. După ce am vorbit aproape zilnic cu profesori de peste tot, inclusiv cu o profă de franceză care preda și religie (cu care cică făcusem ore în generală), am realizat că mai rămăseseră de făcut numai două exerciții din carte - mai exact, două desene: o piscină și un coș cu fructe. Am privit mirată la cum cartea avea două desene lipite fix în locurile în care trebuia să desenez eu chestiile. Piscina aveam să o fac plajă iar fructele...oscilam între două mulțimi de fructe pe care le determinasem la un alt exercițiu (ăsta e exercitiu de clasa întâi, boss :/). Mama m-a îndemnat să desenez fructele roșii - pentru că era mărul acolo (care i se părea ușor de desenat) și încă un fruct care ar fi urmat să se supere și să fugă din carte dacă nu l-aș fi desenat. Zis și făcut, m-am apucat să desenez. Nu știu cât de bine mă descurcam. Aveam în fața mea celelalte desene, cel cu piscina și cel cu fructele. Ăla cu piscina arăta de parcă fusese făcut de un preșcolar, de vreme ce desenul cu 'curcubeul de fructe' arăta de parcă fusese făcut de un mare artist. Nu mă simțeam în stare să fac un desen mai bun, așa că la ce m-am gândit? Hai să mă uit la animeuri, că poate îmi vine inspirația. Deși nu știu ce inspirație la fructe putea să-mi vină din tentacule, ugh. Nu știu cum, am trecut de la tentacule... la cocoppa, unde dădeam ca disperata la un gacha tradițional și am fost șocată și fericită în același timp: îmi picase un decor animat pentru avatar.
M-am ridicat brusc de la masă și am observat că mă ciupise un purice din toate părțile, așa cum o făceau puricii din trecut. Am disperat și am lăsat desenatul și cocoppa pe mai târziu, vrând să scap cât mai repede de micul monstru. S-a încheiat brusc visul.
Cuprinsul visului
Personaje (reale): mama, Simona (fostă colegă din liceu)
Joc: Cocoppa Play
În prima parte a visului, pe când încă făceam meditații, am mers la respectiva facultate și am nimerit într-o cameră ciudată care cică era biblioteca, dar arăta ca un mare amfiteatru. Am stat puțin mai în spate și, cu timpul, am văzut că s-a umplut sala. Și zăcând în bancă, îmi dau seama la un moment dat că eram chiar într-o sală de examen, așa că mă ridic brusc din bancă și mă duc în fața clasei la prof să îi cer cartea pentru care venisem la așa-zisa bibliotecă. Proful s-a arătat foarte încântat să mă vadă, semn că mai făcusem meditații cu el înainte. N-a avut el treabă cu faptul că ăia din spatele meu dădeau cel mai important examen din viața lor, s-a apucat să-mi povestească despre cartea aia....iar peste o jumătate de oră, când și-a dat seama că îi deranja teribil pe viitorii studenți, m-a zburat din sală cu tot cu cartea urându-mi baftă. Ajunsă acasă, mă văd cu mama care mă îndeamnă să mă apuc deja de învățat. Mă îndrept către camera mea, unde deschid laptopul și nu știu ce mă apucă de-i dau mesaj unei foste colege din liceu, Simona. Credeam că și ea dăduse la respectiva facultate și aveam nevoie de ajutorul ei. Singurul ajutor pe care l-am primit a fost însă îndemnul de a nu mă apuca să învat pe timp de ploaie, că e imposibil. Am încercat totuși să învăț, deși se pornise ploaia afară, că na, așa îmi zisese mama, însă într-adevăr, nu am putut face multe.
S-a schimbat cadrul. După ce am vorbit aproape zilnic cu profesori de peste tot, inclusiv cu o profă de franceză care preda și religie (cu care cică făcusem ore în generală), am realizat că mai rămăseseră de făcut numai două exerciții din carte - mai exact, două desene: o piscină și un coș cu fructe. Am privit mirată la cum cartea avea două desene lipite fix în locurile în care trebuia să desenez eu chestiile. Piscina aveam să o fac plajă iar fructele...oscilam între două mulțimi de fructe pe care le determinasem la un alt exercițiu (ăsta e exercitiu de clasa întâi, boss :/). Mama m-a îndemnat să desenez fructele roșii - pentru că era mărul acolo (care i se părea ușor de desenat) și încă un fruct care ar fi urmat să se supere și să fugă din carte dacă nu l-aș fi desenat. Zis și făcut, m-am apucat să desenez. Nu știu cât de bine mă descurcam. Aveam în fața mea celelalte desene, cel cu piscina și cel cu fructele. Ăla cu piscina arăta de parcă fusese făcut de un preșcolar, de vreme ce desenul cu 'curcubeul de fructe' arăta de parcă fusese făcut de un mare artist. Nu mă simțeam în stare să fac un desen mai bun, așa că la ce m-am gândit? Hai să mă uit la animeuri, că poate îmi vine inspirația. Deși nu știu ce inspirație la fructe putea să-mi vină din tentacule, ugh. Nu știu cum, am trecut de la tentacule... la cocoppa, unde dădeam ca disperata la un gacha tradițional și am fost șocată și fericită în același timp: îmi picase un decor animat pentru avatar.
M-am ridicat brusc de la masă și am observat că mă ciupise un purice din toate părțile, așa cum o făceau puricii din trecut. Am disperat și am lăsat desenatul și cocoppa pe mai târziu, vrând să scap cât mai repede de micul monstru. S-a încheiat brusc visul.
Cuprinsul visului
Personaje (reale): mama, Simona (fostă colegă din liceu)
Joc: Cocoppa Play
Comentarii
Trimiteți un comentariu