Vise Trandafirii

Se făcea că vorbeam cu Gabi la telefon despre facultate. Îi spuneam că nu consideram că mai avea vreun sens să o termin, dar totuși, ceva legat de ea striga către mine. În același timp îi spusesem despre o oarecare poveste pe care ori o citisem, ori voiam să o scriu. Acțiunea poveștii se concentra pe personaje anime create de mine cu ani în urmă. În timp ce vorbeam la telefon, exaltată de ideea poveștii, am încercat să o editez pe Satella, dar nu îmi mai ieșea bine bretonul. După un timp, a venit vorba de un eveniment la un muzeu de la Piața Romană. Evenimentul se desfășura anual iar profesoara organizatoare - profesoară a Universității din București - se considera nebună pentru faptul că încă se gândea la astfel de evenimente culturale. I-am propus lui Gabi să mergem împreună la eveniment. Era departe, ce-i drept, dar de pe o străduță întortocheată din centru puteam să luăm un tramvai care ne aducea fix în fața muzeului. "Dacă ne place și ne descurcăm, ne întoarcem și la facultat...

Se făcea că trebuia să merg în Portugalia pentru câteva zile și vorbisem cu Rui, care îmi pregătea și un colet cu o prăjitură și cu fructe. Abia așteptam să merg, ajungeam chiar în capitală; Rui îmi povestise cu drag despre zonele care meritau vizitate, unde găseam mâncare bună, unde găseam suveniruri care să-și merite banii. După îndelungi deliberări, am ajuns în Lisabona cu mama, dar șederea noastră a fost mult prea scurtă. Abia dacă am apucat să stăm 2 zile, timp în care mama s-a plâns în continuu de cât de sărăcăcioasă era zona în care nimerisem. Mai exact, "sărăcăcioasă" în obiective turistice. Astfel, în prima seară, după ce nu am făcut prea multe, am sunat-o pe Jaklin, care era și ea în Portugalia. Jaklin a fost de acord să ne vedem în ziua următoare. Apoi ne-am uitat toată seara la Naruto Shippuden, o versiune în care Naruto cu Sasuke semănau cu Allen și Kanda și (cred că) erau împreună. Cei doi au avut parte de un moment romantic în fața apusului de soare în care K...

La începutul visului l-am văzut pe Kurapika din Hunter x Hunter murind. Am fost foarte tristă, era unul dintre favoriții mei. Astfel, am vorbit cu Gabi la telefon și am decis să mergem împreună la înmormântarea lui Kurapika. Slujba avea loc la biserica din apropierea casei mele. Am intrat în capelă și toată lumea plângea. În centrul încăperii era un sicriu argintiu în care se odihnea Kurapika. Arăta ca o păpușă.  După o schimbare de cadru, am ajuns acasă și urma să mă culc. În visul din vis l-am văzut murind chiar pe Gabi, cu care îmi petrecusem ziua precedentă la înmormântare. M-am trezit cu panica până în gât și i-am spus printr-un mesaj să aibă grijă de el în zilele următoare, fiindcă nu voiam să îl pierd.  Peste câteva zile, am visat-o pe Chie moartă "din cauze necunoscute". În vis medicii au concluzionat până la urmă că murise de pneumonie. Am avertizat-o și pe ea la fel cum l-am avertizat pe Gabi, sperând că nimic rău nu avea să i se întâmple, dar spre deosebire de ...

Se făcea că vorbeam din nou cu Danny. I-am povestit despre cum îmi dădusem într-un final seama de cel mai evident lucru pe care nu mi-l spusese și despre cărțile pe care începusem să le citesc. Unele dintre ele, care chiar aveau personaje trans, ajunseseră printre favoritele mele. I-am spus că nu aveam cum să știu în totalitate prin ce trecea, dar că voiam să înțeleg măcar puțin mai bine. A fost fericit să îmi recomande și el cărți după ce i-am vorbit cu entuziasm despre cărțile lui Aiden Thomas și Adam Silvera. Practic ajunsesem ca doi șoareci de bibliotecă, de o parte și de alta a ecranului. Într-un cadru fugitiv mi-a apărut Alois din Kuroshitsuji, care era și el trans și se confrunta zilnic cu teama de a fi respins de semenii lui.  Am ajuns apoi la facultate, în mijlocul unui curs de practica limbii japoneze cu doamna Raianu, care vorbea despre kanji și despre cum sunt ei grupați pe categorii pentru examenele Noryoku. Mă simțeam oarecum cu musca pe căciulă fiindcă alesesem s...

Se făcea că fusesem undeva cu troleibuzul, care își schimbase temporar traseul. Fuseseră introduse câteva așa numite stații temporare, mai precis, opriri scurte între stațiile normale, care nu erau mereu acolo. Dacă în zilele precedente putusem să recunosc zona și avusesem încredere că troleibuzul mă va fi lăsat acasă, de data asta am simțit că trebuia să cobor înainte de ultima stație temporară. Astfel, am țâșnit de pe scaun și am coborât fără să îmi dau seama că îmi lăsasem geanta cu mai multe în ea pe scaun, undeva la mijlocul troleibuzului. Când am realizat, ușile troleibuzului deja se închideau. Am alergat într-un suflet la geamul șoferului și am bătut nebunește, urlând la el să deschidă ușa. Nimic nu s-a întâmplat. Troleibuzul a plecat în treaba lui, iar eu am rămas fără aproximativ nimic de valoare. Măcar mă lăsase în stația normală din fața casei.  Ajunsă sus, în fața ușii, am dat peste o mama tare iritată. Mi-am amintit într-un târziu că îi spusesem lui Gabi să ne vedem ...

Se făcea că trebuia să merg la un magazin din Galați. Nu îmi trebuia tren, puteam să ajung ușor cu două autobuze. Mama mi-a spus că nu ar trebui să merg cu amândouă, că de la o anumită stație unul dintre ele ar fi mai sigur decât celălalt. Zis și făcut, am mers la baie să mă pregătesc. M-am pomenit cu mesaj de la Iulia, căreia îi spusesem bineînțeles că urma să trec pe la ea pe acasă și să fac niște cumpărături, așa că poate ne-am fi putut vedea. Iulia a fost foarte fericită la auzul veștii.  Am mers la baie de vreo 5-6 ori, de fiecare dată stingând și aprinzând lumina care era din ce în ce mai slabă. Ultima dată am reușit parcă să dau de ambele butoane ale întrerupătorului, care nu erau pentru lucruri total diferite, contrar realității. În vis fiecare buton aprindea câte un bec din baie. Am avut grijă să îmi fac și o poză și să o trimit întregii liste de oameni cu care vorbesc pe snap.  Am trecut mai apoi printr-o serie de discuții în contradictoriu cu mama, care era de p...

Se făcea că planificasem o întâlnire de grup cu Iulia, Andreea, Alice, Gio care nu arăta ca Gio, Jessy, prietenă de pe timpuri și doi italieni. Trebuia să mă întâlnesc inițial doar cu Alice, Gio și Jessy, dar cumva a vrut să vină și Iulia care a adus-o pe Andreea. Restul e istorie. Am ajuns toți la mine acasă, de unde urma să plecăm mai departe în lume. Mama mi-a adus însă aminte că înainte de toate trebuia să îmi fac drum către policlinică, și după către Laurus pentru ceva tratamente. Uitasem complet că aveam programări, voiam doar să mă văd în pace și liniște cu oamenii, însă mama s-a ținut de capul meu să mergem la toate spitalele înainte să ne putem distra ca oamenii. Ne-am simțit abătuți că nu puteam merge direct în parcuri și mall-uri, așa că ne-am pus la somn. Am dormit în același pat cu Alice și Iulia, deși patul meu nu e nici pe departe de trei persoane. Mama a dormit și ea, așa că după ce ne-am trezit toți (câțiva dintre noi dormiseră pe jos) și am stat o vreme potoliți, am...