La începutul visului l-am văzut pe Kurapika din Hunter x
Hunter murind. Am fost foarte tristă, era unul dintre favoriții mei. Astfel, am
vorbit cu Gabi la telefon și am decis să mergem împreună la înmormântarea lui
Kurapika. Slujba avea loc la biserica din apropierea casei mele. Am intrat în
capelă și toată lumea plângea. În centrul încăperii era un sicriu argintiu în
care se odihnea Kurapika. Arăta ca o păpușă.
După o schimbare de cadru, am ajuns acasă și urma să mă
culc. În visul din vis l-am văzut murind chiar pe Gabi, cu care îmi petrecusem
ziua precedentă la înmormântare. M-am trezit cu panica până în gât și i-am spus
printr-un mesaj să aibă grijă de el în zilele următoare, fiindcă nu voiam să îl
pierd.
Peste câteva zile, am visat-o pe Chie moartă "din cauze
necunoscute". În vis medicii au concluzionat până la urmă că murise de
pneumonie. Am avertizat-o și pe ea la fel cum l-am avertizat pe Gabi, sperând
că nimic rău nu avea să i se întâmple, dar spre deosebire de Gabi, Chie a murit
în decurs de o zi de la visul meu. Mă simțeam oribil. Intram ostentativ pe
LINE, vrând să îi scriu mesaje, deși știam că oricâte i-aș fi trimis, ea nu va
mai fi fost acolo să le deschidă.
În disperare, i-am scris și lui Rui, pe care îl visasem de
asemenea mort după Chie. I-am povestit despre visele mele din ultima vreme și
l-am îndemnat cu limbă de moarte să aibă grijă în zilele care vor urma. Rui s-a
apucat rapid să îmi răspundă la niște mesaje mai vechi, trimise cu mult
înaintea celui morbid și mi-a scris că era de părere că sunt un om cu adevărat
sensibil și plin de altruism și că se bucură să îmi fie prieten.
Rui a murit și el la câteva zile după Chie, în urma unui
infarct. În seara în care a murit eram din cale-afară de panicată, fiindcă
restul răspunsurilor la mesajele mele se lăsau așteptate. Am vrut să îi scriu
încă un mesaj, să îl întreb dacă era bine. Nu știu cum, dar pe măsură ce tastam
mesajul, am simțit efectiv că Rui mă privea din ceruri și am gândit "Nu mă
așteptam să ajungi să mă vezi în felul ăsta". Apoi am izbucnit în plâns.
Mi se părea nespus de trist cum murise chiar după ce îi spusesem că așteptam cu
nerăbdare să îl văd, să mă vadă. De fapt, eram convinsă că el mă vedea. Am
continuat să plâng cu lacrimi amare pentru că știam că eu nu îl mai puteam
vedea niciodată.
S-a schimbat din nou cadrul. Cerul era sufocat de nori grei
de ploaie. M-am pomenit în mașina Oanei, pe bancheta din spate. Ne îndreptam
spre o înmormântare. Înainte să intrăm în biserică, Oana mi-a spuscă îmi lasă
mașina, fiindcă știe că nu are să mai prindă drumul de întoarcere.
Într-adevăr, Oana a murit în mijlocul slujbei de
înmormântare a altuia, după ce cu o seară înainte o visasem moartă și îi
spusesem să aibă grijă. Eram în dilemă după ce am ajuns cu mașina în garajul pe
care nici nu îl avem în realitate. Nu știam cum se oprește și cum se pornește
motorul de la mașină, și cum las mașina peste noapte fără motor pornit. Mi-era
teamă că poate nici nu mai știam să o pornesc în ziua următoare. Eram pe
bucăți, voiam să o sun pe Oana și să o întreb atâtea lucruri, dar eram
conștientă că nu mai puteam. Mă durea.
Schimbare de cadru. După moartea lu Chie nu mai puteam să
ascult BTS, așa că mi-am căutat o altă formație de băieți. Solistul trupei era
transgender, trecut prin toate stagiile tranziției. Arăta superb, n-am cum să
mint. "E, de n-oi ajunge eu să am partener trans..." mi-am zis. La
unul dintre interviurile televizate ale trupei, fanii adunați prin preajmă
aveau pancarte cu steagul LGBTQ+ și țipau ostentativ "Trans King, Trans
King". "Regele" în cauză - mai degrabă un prinț din povești -
își saluta fanii cu un zâmbet larg pe buze.
Încă o dată, s-a schimbat cadrul și am ajuns la un curs al
doamnei Gheorghe. Trebuia să caut o carte opțională din bibliografia
semestrială pentru un proiect la literatură. Pentru prima dată în mulți ani
aveam un manual de literatură japoneză, dar aparent, acesta nu acoperea
suficientă informație și nu putea fi sursă de sine stătătoare pentru
prezentare.
Profesoara ne-a spus tuturor pe final de curs că trebuia
neapărat să luăm cartea "opțională" fiindcă urma să dăm și un test de
lectură în câteva săptămâni, iar la test aveau să intre întrebări ale căror
răspunsuri le găseam doar în cartea cu pricina. Cât timp profesoara vorbea, am
observat cu stupoare că amfiteatrul arăta ca bucătăria bunicii.
Mai apoi doamna a ieșit val vârtej din clasă spunând că
merge să ne pregătească o surpriză. Surpriza, așa cum aveam să aflăm după scurt
timp, era că plecam în excursie la biserică fiindcă se apropia Crăciunul.
În finalul visului, după o altă schimbare de cadru, m-am
pomenit în camera mea. Vorbeam la telefon cu Shell despre toți oamenii pe care
îi pierdusem și despre cât de singură mă simțeam.
Cuprinsul visului
Personaje (reale): Gabi (prieten din facultate), Chie și Rui
(prieteni din Germania), Oana (prietenă foarte apropiată), BTS (formație
coreeană) - menționați, d-na Gheorghe (profesoară de literatura japoneză), Shell
(prietenă din Australia)
Anime / Manga: Hunter x Hunter
Personaje anime: Kurapika
Comentarii
Trimiteți un comentariu