Se făcea că trebuia să merg la un magazin din Galați. Nu îmi trebuia tren, puteam să ajung ușor cu două autobuze. Mama mi-a spus că nu ar trebui să merg cu amândouă, că de la o anumită stație unul dintre ele ar fi mai sigur decât celălalt. Zis și făcut, am mers la baie să mă pregătesc. M-am pomenit cu mesaj de la Iulia, căreia îi spusesem bineînțeles că urma să trec pe la ea pe acasă și să fac niște cumpărături, așa că poate ne-am fi putut vedea. Iulia a fost foarte fericită la auzul veștii.
Am mers la baie de vreo 5-6 ori, de fiecare dată stingând și
aprinzând lumina care era din ce în ce mai slabă. Ultima dată am reușit parcă
să dau de ambele butoane ale întrerupătorului, care nu erau pentru lucruri
total diferite, contrar realității. În vis fiecare buton aprindea câte un bec
din baie. Am avut grijă să îmi fac și o poză și să o trimit întregii liste de
oameni cu care vorbesc pe snap.
Am trecut mai apoi printr-o serie de discuții în contradictoriu
cu mama, care era de părere că poate totuși nu ar trebui să merg până în
Galați. S-a tot sucit și învârtit, până când în final am ajuns cu ea în
autobuzul către Galați. Nu mai știu stațiile, dar știu că am coborât la una cu
un nume care nu există în București.
S-a schimbat cadrul și m-am pomenit din nou în baie, cu o
cerere de prietenie din partea lui Andre, venită de pe un cont nou de snapchat.
A urmat un mesaj de genul "Femeie, mi-au suspendat ăștia contul, le tot
trimit mail-uri de ieri și le zic că e o greșeală, că nu am făcut nimic, nu
știu ce mă fac". După un selfie trimis către ambele conturi, i-am răspuns
lui Andre, de vreme ce în mintea mea căutam fără izbândă un motiv plauzibil
pentru care snapchat să îi fi blocat contul. Voiam să le trimit și eu un mail
celor de la snapchat, dar simțeam că dacă o făceam m-aș fi ales și eu cu contul
suspendat, din cine știe ce motive (și în imposibilitatea de a face alt cont).
Am plecat cât de curând către Carrefour pentru cumpărături.
Aparent, stațiile erau inversate. Eu eram într-un loc, dar vorbitorul
autobuzului îmi dădea alt loc. Auzind "Urmează stația Bulevardul
Expoziției", am coborât repede din autobuz, doar ca să îmi dau seama la
scurt timp, chiar după ce autobuzul plecase din stație că mai aveam în jur de
patru stații până la destinație. M-am învârtit o vreme prin preajma stației,
doar-doar o veni vreun 105, dar nu a fost chip. Un alt lucru straniu era faptul
că sensurile de mers erau inversate; asta, sau autobuzele mergeau pe
contrasens.
Unul dintre motivele pentru care coborâsem la stația greșită
a fost acela că mă gândeam în continuu cum aș putea să o ajut totuși pe Andre.
Apoi mi-am amintit de experiența lui Gabi cu snapchat-ul. Mai avusese și el un
cont în urmă cu câțiva ani, care îi fusese de asemenea blocat din motive
necunoscute. Mi-am amintit că Gabi îmi spusese că nu și-a mai putut recupera
contul și am înțeles totodată de ce pe actualul îl lăsase în paragină.
În drumul meu lung și anevoios spre Carrefour am
trecut la un moment dat pe lângă mai multe pleduri pe care erau așezați copii
cu handicap locomotor. Aveau ceva ce semăna cu cozile de pește în loc de
picioare. Nu aveau solzi, cozile erau de culoarea pielii și aveau tot felul de
forme. În ciuda condiției lor și a faptului că nimeni nu voia să îi ia în
grijă, copiii încercau să pară fericiți. Nu am știut cum să mă strecor mai
repede printre ei fără să îi lovesc. Majoritatea, având cozile "de
pește", erau îmbrăcați doar de la jumătate în sus. Unii erau subnutriți și
arătau mai mult ca niște păpuși din ceramică decât ca oamenii.
Mi-am ridicat ochii spre cer și am observat nori grei de
ploaie adunându-se. Am privit către copiii așezați pe jos și m-am simțit oribil
din cauza neputinței de a îi ajuta în vreun fel. Mi-am amintit că nici eu nu
aveam umbrelă și am fugit înspre Carrefour ca să nu mă prindă ploaia, sperând
totodată ca cineva să se îndure de copiii care ocupau o bună parte din trotuar.
Visul s-a încheiat brusc.
Cuprinsul visului
Personaje (reale): mama, Iulia (prietenă din Galați), Andre
(prietenă apropiată), Gabi (prieten din facultate) - menționat
Comentarii
Trimiteți un comentariu