Se făcea că trebuia să merg în Portugalia pentru câteva zile și vorbisem cu Rui, care îmi pregătea și un colet cu o prăjitură și cu fructe. Abia așteptam să merg, ajungeam chiar în capitală; Rui îmi povestise cu drag despre zonele care meritau vizitate, unde găseam mâncare bună, unde găseam suveniruri care să-și merite banii.
După îndelungi deliberări, am ajuns în Lisabona cu mama, dar
șederea noastră a fost mult prea scurtă. Abia dacă am apucat să stăm 2 zile,
timp în care mama s-a plâns în continuu de cât de sărăcăcioasă era zona în care
nimerisem. Mai exact, "sărăcăcioasă" în obiective turistice. Astfel,
în prima seară, după ce nu am făcut prea multe, am sunat-o pe Jaklin, care era
și ea în Portugalia. Jaklin a fost de acord să ne vedem în ziua următoare. Apoi
ne-am uitat toată seara la Naruto Shippuden, o versiune în care Naruto cu
Sasuke semănau cu Allen și Kanda și (cred că) erau împreună. Cei doi au avut
parte de un moment romantic în fața apusului de soare în care Kanda, de altfel
mărinimos din cale-afară, îi dădea sfaturi de viață lui Allen care pleca în
doar câteva ore alături de Tyki (❤❤❤❤❤❤) pe arcă să îl caute pe
Nea. La un moment dat, Kanda s-a întors către Allen și, cu o față pe care o mai
făcuse doar atunci când îi mulțumise lui Allen pentru că îi salvase pe el și pe
Alma, i-a spus să aibă grijă să rămână în viață.
S-a schimbat cadrul. După o noapte de somn bun, ziua
următoare am uitat că eram în Lisabona. Pur și simplu am uitat. M-am întâlnit
și cu Jaklin. Rolul ei era, se pare, să o păstreze pe mama calmă. Însă mama,
după ce nu a reușit să își cumpere un pachet de țigări și o sticlă cu apă din
fața hotelului, a cedat psihic. "Da' ce oraș e ăsta, mă?? Zonă
rezidențială... mai ceva ca la noi, ia uite, hotel, hotel, hotel, TREI hoteluri
unele lângă altele, bancă, farmacie, casă de pariuri...." țipa mama
nervoasă. Pănă la urmă, sătulă de comentariile ei, m-am oprit în fața unei
tarabe să confirm ceva ce oricum vorbisem cu Rui înainte să vin: anume, unde
erau zonele de vizitat. Astfel, mi s-a spus că doar la câteva stații distanță
se aflau plaje, grădina botanică, restaurante și magazine cu suveniruri care nu
erau în proporție de 80% din plastic.
Mi-am adus brusc aminte că înainte să îmi trimită coletul cu
prăjitura Rui îmi promisese că îmi transferă și niște bani, ca să am de
cheltuit pe perioada șeferii pe meleagurile lui. Și mi-a transferat, nu glumă -
când am deschis aplicația am făcut ochii cât cepele - aveam pe card 1899 de
euro. Am mers la mama și i-am zis "maică, obiectivele turistice și toate
magazinele sunt puțin mai încolo, luăm autobuzul și ajungem, am vorbit cu
doamna de la tarabă." Astfel, pe mama a lovit-o realizarea. "VAAAAI,
Janetule, că proastă ești!" și-a spus în gura mare. Chiar în timp ce ne
procuram bilete de autobuz am realizat că probabil nu voi mai fi reușit să îi
trimit poze lui Rui din toate locurile pe care mă îndemnase să le vizitez și că
probabil nu mai apucam nici să îmi cumpăr vreun suvenir drăguț. M-am întristat.
Eram în mare criză de timp, iar ceea ce aveam să vedem era doar o zecime din
întregul traseu planificat.
Chiar atunci, un domn de la o tarabă cu bijuterii m-a tras
de mânecă și mi-a dat o brățară cu cuarț roz, ca "măcar să mă întorc și eu
cu ceva acasă." Mi-a dat brățara pe gratis.
S-a schimbat cadrul și am ajuns în Harry Potter într-o scenă
fugitivă cu Harry și Hermione care erau certați, dar tot dansau împreună în
jurul unui foc de tabără ca în povești. Hermione nu îl plăcea pe Ron, dar era
îndrăgostită de Draco Malfoy, care venise și el la petrecerea din jurul focului
de tabără. La un moment dat Draco s-a apropiat de Harry și Hermione, dar spre
nenorocul lui Hermione, s-a prins de mână cu cineva de lângă Harry. Astfel,
Hermione a sfârșit prin a se săruta în toiul petrecerii tot cu Harry, chiar
dacă erau certați.
După o altă schimbare de cadru ajunsesem deja acasă. Stând
în camera mea, am realizat că nu făcusem mai nimic în excursia din Portugalia
și nici nu îmi cumpărasem măcar prăjiturile pe care mi le recomandase Rui, de
la cofetăria lui preferată. Voiam să mă întorc în Lisabona și să refac întregul
itinerariu, dar știam că nu mai era posibil. Poate numai peste câțiva ani.
Începusem să mă gândesc în disperare și la tortul care urma să îmi ajungă prin
poștă de la Rui. El estimase că ar ajunge în 3 zile, dar deja se făcuse cam o
săptămână de când îmi spusese că îl trimite. Oare era în regulă? Oare urma să îmi
ajungă direct stricat? Speram să nu, că era cu glazură de fructe - cred că erau
căpșune sau fructe de pădure. Am vrut să îi dau un mesaj lui Rui să îl întreb
ce era cu coletul. Astfel, am descoperit că aveam un mesaj necitit de la el din
urmă cu câteva ore, mesaj video cu tortul pe care abia îl ambala. Mi-a apărut
vreme de câteva secunde că nu puteam să îi scriu, ca și cum fusesem blocată sau
ceva. În bara de chat scria "Nu puteți trimite mesaje în această
conversație." Am ajuns la concluzia că Rui probabil mă blocase în urma
ultimelor câteva mesaje trimise, pentru că vorbeam foarte mult despre mine și
nu eram atentă la sentimentele lui. Notificarea a dispărut însă până la finalul
visului și am putut să îi scriu mesaj.
Cuprinsul visului
Personaje (reale): mama, Jaklin (prietenă apropiată), Rui
(prieten din Germania)
Anime/Manga: Naruto, D.Gray-Man
Serie de filme: Harry Potter
Personaje anime: Uzumaki Naruto, Uchiha Sasuke (Naruto),
Allen Walker, Kanda Yuu, Tyki Mikk - menționat (D.Gray-Man)
Personaje din filme: Harry Potter, Ronald Weasley -
menționat, Hermione Granger, Draco Malfoy
Comentarii
Trimiteți un comentariu