Se făcea că, după o groază de probleme, întreruperi și nedreptăți, Joe Biden ajungea în sfârșit la Casa Albă. Ca urmare a încercărilor lor de a opri ceremonia de inaugurare, Donald Trump și suporterii săi ajunseseră la închisoare. A fost transmis în direct un reportaj în care Trump era ridicat de polițiști de pe stradă, urcat într-o dubă și dus cât colo. Între timp, eu și mama eram bucuroase în fața televizorului. Am prins chiar și câteva cadre cu Trump în celulă. Părea că neagă cu desăvârșire ce i se întâmplă.
La ceva timp după inaugurarea lui Biden, eu începusem să caut demo-uri ale retrospectivei 2021 pe Snapchat, ca să văd cam ce categorii va avea anul în desfășurare. Nu știu cum, dar chiar am găsit un astfel de demo în aplicație și i-am dat play. Era asemănător retrospectivei din 2020 și nu aveam snap-uri decente pentru multe dintre categorii, în ciuda eforturilor mele.
Cu toate astea, a
apărut după un timp o altă retrospectivă în care mi-am văzut majoritatea
snap-urilor pe care le consideram frumoase și am decis să o salvez, ca nu cumva
să pierd categoriile până la finalul anului.
Tot la televizor am auzit peste puțin timp că ar urma să vină o furtună mare,
o tornadă și o ploaie cu flăcări, și că sfârșitul lumii ar fi aproape. Am ieșit
deci din casă și am mers în vizită la persoanele pe care aș fi vrut să le văd încă o dată înainte să se termine tot. Am privit către cerul momentan senin, am închis
ochii și mi-am imaginat cum avea să fie sfârșitul lumii, cât de rapid, sau cât
de lent. Am realizat că nu îmi era frică de moarte, mai degrabă așteptam
nerăbdătoare să mor.
Prima dintre multele mele opriri a fost acasă la Camelia, sau la căminele Unibuc, nu se
știe. Am petrecut ceva timp împreună. Au venit și Nichita, Antonia și Gabi. Am
râs ca în vremurile bune alături de ei; la un moment dat mi se pare că a venit
chiar și Georgiana cu care pierdusem definitiv contactul de o vreme. Mi-era dor
să îi aud și să îi văd pe toți. Am povestit câteva dintre experiențele din pandemie, am
jucat cărți și am mâncat prăjituri. Le-am menționat și despre licența mea, cum eram
aproape să o termin, dar nu mai avea rost dacă venea sfârșitul lumii.
S-a schimbat cadrul și am ieșit din bloc, luând-o înspre
stația de tramvai. Din spatele meu a țâșnit Camelia și m-a luat în brațe cu un
zâmbet larg pe buze. Cu coada ochiului, am văzut o piață pe care aș fi vrut să o explorez,
dar nu mai aveam prea mult timp.
Următoarea oprire a fost la Lori, care se mutase. Mă aștepta
în fața blocului. Am gâfâit cât am urcat scările până la ea, dar am și râs pe
tema faptului că nu eram în formă. În timp ce vorbeam despre programe de masterat și detergenți, am
decis să ne facem un selfie. Lori a postat fotografia pe Facebook.
La nici 10 minute de la postarea lui Lori, am primit un mesaj de la Oana, care m-a întrebat șocată ce căutam lângă "seminarista de comercial". M-am uitat la mesaj, apoi la Lori, apoi iar la mesaj. I-am răspuns Oanei spunându-i că eram în vizită la o fostă colegă de facultate. Brusc, am început să îmi imaginez vechile conversații pe care le avusesem cu Oana despre profesoară, atribuindu-i acesteia din urmă fața și vocea lui Lori. M-am gândit că trebuia neapărat să-i spun lui Jaklin despre coincidența stranie, iar apoi mi-am îndreptat din nou atenția către Lori, care se uita insistent la mine fiindcă tăceam mâlc.
Am întrebat-o brusc dacă își schimbase recent job-ul, dar
fix când să aflu răspunsul, visul s-a încheiat brusc.
Cuprinsul visului
Personaje (reale): Joe Biden, Donald Trump (președinți
americani), mama, Camelia, Antonia, Nichita, Gabi, Lori (prieteni de la
facultate), Oana (prietenă foarte apropiată)
Comentarii
Trimiteți un comentariu