Se făcea că trebuia să mă întâlnesc cu Oana la o oarecare oră 4 după-amiaza, dar nu toate au mers conform planului.
A trebuit inițial să o astept să vină cu mașina. După ce în sfârșit a venit, am ieșit din bloc și m-a deturnat o vecină cu niște prăjituri. (În primă fază credeam că mă striga altcineva, nu vecina). În vreo jumătate de oră am mâncat și prăjiturile și am vrut să merg spre mașină, cu gândul că nu o să mai aibă loc mâncarea de la Mc Donald's și de la Noodle Pack la cât băgasem în mine deja. Eram tristă că o făcusem pe Oana să aștepte atât. Când am ieșit din scara blocului am și sunat-o să îi spun că eram în drum spre ea.
M-a deturnat însă o altă prietenă, Kristine, care nu știu ce căuta în România, dar pe care m-am bucurat nespus să o văd. Am plecat aiurea cu Kristine, deși știam că Oana mă aștepta în mașină. Cumva am ajuns până la Piața Romană, prin preajmă de facultate. Era gheață peste tot, așa că eram deosebit de atentă să nu cad și să-mi rup te miri ce.
Când și-a ridicat ochii din pământ vreo câteva secunde, Kristine a observat-o pe Takeuchi sensei, profesoara mea nativă de japoneză din anul 1, care se îndrepta cu pași mici spre facultate. Era înhăimurată de abia i se vedea fața, dar Kristine o recunoscuse.
Am intrat deci în vorbă și am aflat de la Takeuchi
sensei că la facultate se organiza o petrecere la care puteam să mergem și noi dacă voiam. Nu după mult timp ni s-au alăturat și alți colegi care apăruseră
de nicăieri. Ne-au întrebat unde mergeam.
Legenda spune că Oana rămăsese tot în spatele blocului cu mașina,
de vreme ce eu eram cu Kristine la facultate și beam suc. Când am plecat de la petrecere, deja se întunecase.
Am mers prin zăpadă până s-a schimbat cadrul și am ajuns din nou acasă, în camera mea. Am zăbovit din nou, timp în care atât Oana cât și Kristine îmi dădeau mesaje să cobor mai repede la mașină. I-am cerut scuze Oanei și "m-am grăbit" să ajung jos. După ce că mă mișcam foarte încet, i-am mai și spus Oanei că dacă nu mai vrea să stea poate să meargă înainte la Romană și să ne vedem acolo. Eram conștientă că dacă o trimiteam acum acasă se alegea praful de toate planurile noastre, fiindcă în ziua următoare avea muncă.
Și așa, după ce mama m-a dat în șuturi afară din casă, am mai hălăduit cu Kristine până la mașină și în sfârșit m-am întâlnit și cu Oana. I-am prezentat-o pe Kristine și am urcat împreună în mașină. Era deja beznă, vreo 9 și ceva, de unde zisesem că ne vedem la 3-4 după-amiaza. Oana a menționat că s-ar putea să nu mai ajungem în timp util la multe dintre magazine. Am ajuns la Mc Donald's și ne-am luat meniuri, dar și la Mega Image să mai iau ceva de mâncare pentru zilele care urmau.
Când odată ieșite de la Mega ne-am urcat în mașină și ne
așteptam și noi la liniște și pace, hop, au apărut din nou colegii cu care
fusesem la petrecere, la care Oana a făcut o față care practic striga în disperare "De ce,
Doamne??" și i-a întrebat pe cei 4 colegi care se urcaseră peste noi în mașină
dacă trebuia cumva să-i ducă pe rând acasă. Nici n-am mai apucat să stăm prea
mult la vorbe.
Am fost prima care s-a despărțit de grup fiindcă s-a schimbat
cadrul. Am ajuns acasă cu vreo 6 batoane de la Doi Frați și am început să le
dezinfectez, cred. Sau erau deja dezinfectate și voiam să le pun la locul lor
în dulap. Cert e că la un moment dat a venit mama peste mine în bucătărie și mi-a spus pe un ton alert să mă uit la data
de expirare a fiecărui baton în parte. Erau vreo două care erau expirate, dar
nu puteam să îmi explic de ce erau totuși atât de moi. Mama mi-a mărturisit că
ar fi găsit viermi într-unul dintre batoane, deși când m-am uitat la ei,
viermii cu pricina aveau mai degrabă dimensiuni de furnici. Am fost tristă să
arunc batoanele. Mi se pare că am găsit aceiași "viermi" și în
resturile de prăjituri primite de la vecina cu câteva ore în urmă. Visul s-a
încheiat brusc.
Cuprinsul visului
Personaje (reale): Oana (prietenă foarte apropiată),
Kristine (prietenă din Caraibe), Takeuchi sensei (fostă profesoară de
japoneză), mama, d-na Goițiu (vecina)
Comentarii
Trimiteți un comentariu