Se făcea că eram cu Oana și familia ei într-o excursie sau ceva. Era și mama cu noi. De-a lungul excursiei, bunica Oanei a făcut ce face ea de obicei, iar Oana și tatăl ei erau deopotrivă foarte agitați în preajma ei, dar și triști pentru că bătrâna îi forța tot timpul spre astfel de situații stânjenitoare.
După excursie, într-una din zile, tatăl Oanei s-a întors din oraș cu o bombă (nu mai știu dacă era silențioasă sau nu) cu ceas. A chemat-o pe
Oana să discute la bucătărie în timp ce eu spălam vasele. I-am auzit astfel
vorbind despre cum în zilele următoare va avea să pună bomba în casă, în camera în
care bunica Oanei dormea, asigurându-se că atât mama Oanei cât și el sunt
prezenți în apropierea bombei. Nu văzusem în viața mea atâta determinare să
scape de batrână. A decis să o cheme pe Oana și să îi vorbească înainte de
toate, ca să îi diminueze suferința. Mama ei trebuia să moară alături de
bunică pentru că ar fi suferit groaznic altfel, iar tatăl, din spusele lui, nu
putea trăi fără soția lui, iar pierderea ei sub orice formă l-ar fi ucis oricum pe interior.
Oana a fost șocată de decizia tatălui ei, dar a fost de acord cu planul și l-a
asigurat pe acesta că va avea grijă de ea și de viața ei.
Cât de curând, eu și mama ne-am întors acasă. Stăteam aproape de Oana în vis, așa că am invitat-o pe Oana să stea puțin la bunica mea. Ea a observat imediat discrepanța dintre bunicile noastre și mi-a spus că și-ar fi dorit și ea așa o bunică. Nu a durat mult și a venit și mătușa mea în vizită. Imediat cum a venit, i-am spus bunicii că aveam puțină treabă și trebuia să plecăm. Ciudat e faptul că am ieșit pe ușă simțindu-mă ca și când bunica mea ar fi urmat să fie victima unui atac cu bombă.
S-a schimbat cadrul și am ajuns din nou acasă la Oana, unde părinții deja
despachetaseră lucrurile din excursie. Tatăl Oanei a așteptat ca cele două
femei să adoarmă. Au adormit în camera mamei Oanei, bunica în pat, mama în
genunchi lângă ea. Cu o figură de nerecunoscut, tatăl Oanei a venit să
vorbească cu noi. A spus că ar fi anunțat-o și pe sora Oanei despre intențiile
lui. A plâns puțin de față cu noi, spunând că și-ar fi dorit să existe o altă
cale, una mai puțin dureroasă pentru Oana. În momentul ăla, chiar înainte să se
finalizeze discuția, mi-a zburat gândul la o conversație pe care am avut-o cu
Oana în mașină, despre legătura strânsă dintre bunica și mama ei. Dintr-un
motiv sau altul, ssimțisem de pe atunci că bătrâna nu mai avea mult de trăit, dar nu m-am
așteptat nicio secundă la așa un sfârșit.
Mai apoi, tatăl Oanei a ieșit din peisaj, spunând că se duce
să vadă cum mai e bomba. Ne-a instruit să rămânem la bucătărie până după
explozie, ca să nu ne punem în pericol. Într-adevăr, după câteva minute, 5 sau
10, și după ce am mers și noi ușor să ne luăm la revedere de la cei trei, s-a
auzit ceva ca o bubuitură, dar mult mai silențioasă decât ar fi putut fi. Nimeni nu
s-ar fi gândit că fusese o bombă. M-am uitat către Oana și am văzut-o
neobișnuit de calmă. Resemnată. Se putea citi regretul și ardea tristețea în
ochii ei, dar era tăcută, ținea totul ascuns, silențioasă ca bomba care tocmai
explodase. Ne-am croit drumul către dormitorul mamei ei, am văzut devastarea care rămăsese
în urmă și destul de mult sânge. A trebuit să cărăm ce mai rămăsese din trupurile
neînsuflețite la biserică, pentru înmormântare. Mai apoi, am plecat cu mașina.
Am plecat departe, ca să încercăm să ne calmăm. Vorbeam, dar nu ne venea să
credem că eram noi cele care vorbeau. Am ajuns în fața unui lift la un mall. Îndrugam cuvinte pline de un pozitivism fals, ne plănuiam viața de acum încolo, dar parcă niciuna dintre noi nu voia
să creadă că Oana nu va mai fi avut pe cine să salute la întoarcerea acasă. Visul
s-a încheiat brusc.
Cuprinsul visului
Personaje (reale): Oana și familia ei, mama, bunica, mătușa
mea
Comentarii
Trimiteți un comentariu