Se făcea că atât eu cât și mama urma să ne vaccinăm împotriva Corona. Convenisem să mergem la un centru de vaccinare chiar în zilele următoare, ca să ne putem trăi viețile în pace.
Uitându-ne la televizor, am văzut că America era pe drumul lent către pace de când Biden ajunsese președinte. De asemenea, se aflase în cele din urmă cine complotase împotriva Chinei și făcuse să pară că virusul ar fi venit de la ei. Pe toate posturile de televiziune apărea că Donald Trump și Vladimir Putin ar fi fost cele două figuri antagonice cărora nu le păsa de soarta omenirii după pandemie. În urma unei serii de investigații apăruseră niște documentare despre viețile lor, care erau difuzate mereu în paralel.
La un moment dat, am început să aud în depărtare explozie
după explozie. Am realizat imediat că nu erau artificii și nici tunete, în
ciuda luminilor de pe cer. Erau bombe detonate la vreo 20 de secunde una de
cealaltă, și spre oroarea mea, se auzeau din ce în ce mai tare.
După doar câteva secunde, pe CNN a apărut o bandă cu Breaking News care spunea că Donald Trump și Putin și-ar fi unit forțele ca să oprească distribuirea vaccinurilor împotriva Covid. Tot pe o bandă scria și că cei doi ar urma să îi ucidă pe toți cei care aveau de gând să se vaccineze. Bubuiturile au căpătat un cu totul alt sens, mai ales când i-am văzut pe Putin și pe Trump într-un elicopter chiar deasupra geamului meu. Aveau fețele unor oameni bolnavi după putere.
M-am
culcat cu frică, rugându-mă să mai apuc să fac vaccinul. Am primit un mesaj
de la Andre, care se vaccinase și era oarecum speriată de cât de grea fusese
mâna asistentei. Andre mi-a povestit că dăduse peste o brută care înfipsese
acul în mâna ei de parcă ar fi vaccinat un animal sălbatic, nu un om ca
toți oamenii. Mi-am imaginat cum trebuie să se fi simțit Andre. Mi-a mărturisit
că o durea mâna chiar și acum și avea gheață pusă peste locul în care fusese
făcut vaccinul.
Înainte să adorm, bubuiturile deveniseră insuportabile.
Chiar dacă îmi acopeream urechile, tot le auzeam, iar flamele erau și ele
foarte puternice, ca un joc de lumini într-un film horror.
S-a schimbat cadrul și m-am pomenit la spital alături de mama. Încă se auzeau bubuituri. Am fost invitată să mă așez rapid pe patul din salon, unde asistenta mi-a legat mâna care urma să primească vaccinul anti-covid. M-a legat strâns, de parcă urma să îmi ia tensiunea.
Am trăit
senzația acului înfipt în venă exact așa cum mi-o imaginasem. Asistenta nu avea
chiar fața unui bun samaritean, mai mult un zâmbet straniu, ca și cum mi-ar fi
injectat otravă. Bombele nu se opreau, și mă gândeam pe când durerea de după
vaccin m-a lovit, cât va mai dura până când tot orașul va fi înghițit de
flăcări.
După o altă schimbare de cadru, m-am trezit într-un balon cu
aer cald sau ceva asemănător, numai că avea geamuri, ca un balcon închis situat la înălțime. În
balon se desfășura o ceremonie la care fusesem invitate și eu și mama. Era un
fel de parastas pentru un mangaka cunoscut care murise de Covid. Mangaka-ul de
la One Piece, Oda Eiichiro își găsise sfârșitul cu luni în urmă, și încă de
atunci, colegul său mangaka Kubo Tite, care în realitate se ocupase de Bleach,
a decis să îi preia manga și să o termine. Pe o măsuță din apropierea geamului,
se găseau, pe lângă flori, numeroase volume de manga din trecut, alăturate
celor de acum. Stilul de desen al celor doi era foarte diferit, dar Kubo a
promis că se va asigura că One Piece va avea finalul pe care Oda și l-ar fi
dorit. Am observat că la parastas erau și câțiva seiyuu, și desigur mangaka
precum Sukeno Yoshiaki, Kishimoto Masashi și Mashima Hiro. Visul s-a încheiat
brusc.
Cuprinsul visului
Personaje (reale): Joe Biden (președinte american) -
menționat, Donald Trump (președinte American), Vladimir Putin (președinte rus),
mama, Andre (prietenă foarte apropiată), Oda Eiichiro, Kubo Tite, Sukeno
Yoshiaki, Kishimoto Masashi, Mashima Hiro (mangaka)
Comentarii
Trimiteți un comentariu