Se făcea că întâlnisem într-o zi în apropierea unui lac un băiat străin super drăguț. Eram într-o excursie cu colegii de la facultate, care păreau a fi cei din liceu.
Cât timp am stat la masă și am vorbit cu el, mi s-a părut o
companie superbă. Am râs, am glumit, și deși toată lumea părea să se dea la el,
am încercat totuși în repetate rânduri să îi atrag atenția asupra mea. Băiatul, student la fel ca noi, s-a apucat brusc să vorbească în franceză. Am remarcat că avea un accent
aproximativ perfect cu care mă fascina profund. Mai apoi, a vorbit puțin în
italiană, și în final a continuat conversația în limba engleză.
Cadrul s-a schimbat brusc și am ajuns la facultate. Se pare
că studentul străin venise cu bursă și avea să stea în România un întreg semestru. A
participat alături de noi la câteva ore de curs. La un moment dat mi se pare că
am stat lângă el. Din când în când era atât de drăguț cu mine încât dădea senzația că flirtează, dar bătea imediat în retragere
după.
S-a schimbat cadrul. Era o seară de decembrie. Am ieșit de la cursuri și ne-am îndreptat ușor către casă. Aș fi vrut să mai vorbesc puțin cu noul coleg. Tot pe gânduri, nu mi-am dat seama când am căzut pe spate și nu m-am mai putut ridica. Mă zbăteam ca peștele pe uscat, până când am reușit să surprind cu coada ochiului pe cineva dând ocol librăriei locale. Era chiar colegul nostru nou, venise într-un suflet să mă întrebe ce mi s-a întâmplat. I-am mărturisit că nu eram sigură, fusesem prea adâncită în gânduri ca să îmi amintesc exact. Mă tot uitam la el și încercam să mă ridic ca să nu mă fac și mai mult de râs.
A stat
puțin, părea că ezită să mă ia de mână și să mă ajute să mă ridic; de partea
cealaltă, eu aveam un sentiment foarte plăcut când îl priveam, dar eram în același timp confuză. Aveam senzația
că dacă mă ia de mână, o să stau pe capul lui pe tot parcursul șederii lui în România. Când într-un final m-a ajutat să mă ridic, a făcut-o cu un zâmbet
blând. Ne-am îndreptat împreună spre stație, râzând. Am realizat că de fapt îl
cunoșteam de mai multă vreme.
O altă schimbare de cadru m-a adus acasă. Mama fusese împreună cu naționala
de radiotelegrafie la un concurs, și făcuseră o multitudine de poze, la peisajele
văzute, la mâncare, la medalii. (Medaliile alea cântăreau o tonă când mi le-a
pus în brațe.) După ce s-a schimbat în hainele de casă, ne-am uitat împreună la
poze, așa cum stabilisem. Mama vorbea despre poze ca despre mândria ei, pentru
că nu se mai întâmplase de mult să meargă la o competiție și să câștige atâtea
medalii de aur - și să se mai și distreze pe parcurs.
Mama a început să îmi povestească cu ardoare întâmplările
din spatele fiecărei poze, inclusiv una care includea vreo 5 pui de pisică
adorabili. Mi-a arătat pe telefon un video cu pufoșeniile, care miorlăiau
într-una. Mi se pare că atât tata cât și bunica erau de față.
Cuprinsul visului
Personaje (reale): mama, bunica, tata
Comentarii
Trimiteți un comentariu