Se făcea că trebuia să plec undeva în Anglia la o prietenă de familie. Înainte de plecare, respectiva i-a trimis mamei un link către un site cu horoscop sau ceva de genul ăsta. Horoscopul era valabil pe timpul lunii pline. Mama nu știa să deschidă link-ul și m-a chemat să o ajut, și chiar și după ce am reușit să intru pe site, nu părea să vadă ce scria acolo. Am încercat tot felul de alternative ca să o fac să priceapă horoscopul, am trimis pe whatsapp, pe messenger, mi se pare că l-am pus și pe calculator. Nu am reușit nimic. Am sunat-o apoi pe prietena aia de familie să îi spun că mama nu poate citi minunile alea și a zis că nu e problemă, că pot să i le aduc ei în Anglia când vin cu avionul sau chiar într-una din zilele care vin, că ajunge și ea în România să o vadă pe mama - avea să i le citească ea.
S-a schimbat cadrul. M-am pomenit într-o stație de STB, probabil mergeam la gară. Era aproape întuneric. Am mers ce-am mers, și la un moment dat a venit în statie un autobuz care nu avea luminile aprinse și era ușor creepy. M-am urcat în el și am mers câteva stații, ca mai apoi să realizez că m-am pierdut complet. Mă gândeam ce bine ar fi fost să iau metroul când, deodată, a venit un alt autobuz și m-a dus chiar pe peron la gară.
M-am pomenit apoi într-un tren de noapte. Toată lumea dormea. Mă sunase și mama, săraca, să vadă pe unde sunt. În tren fiind, am primit mesaj de la prietena de familie. M-a pus să îmi citesc horoscopul la lună plină. Tot citind, am realizat la un moment dat că ajunsesem la presupusa destinație cu trenul și am deschis singură ușile de la tren și am coborât.
S-a schimbat cadrul. M-am pomenit în ceva ce semăna cu o cocină în gară la 12 noaptea. În întâmpinarea mea a ieșit prietena de familie cu telefonul în mână, vrând să îmi explice care era treaba cu horoscopul. N-am putut să fiu prea atentă, nu când am văzut ditamai armata de iepurași țopăind deasupra unui lighean pe niște patrate din lemn. Erau mari și mici, de la pui la adulți, slabi și grași (erau doi grași, atât de pufoși). Erau în principiu albi, dar pe ici pe colo mai puteai vedea și unii albi cu maro sau albi cu negru. Văzând că eu mă concentram mai mult pe iepuri, prietena de familie a schimbat subiectul de discuție. Se pare că ajunsesem în Anglia și urma să am grijă de iepurii ăia. Cei mari urmau să plece pentru că "nu mai erau funcționali". Chiar atunci, un iepure mare a sărit într-un lighean cu apă și a țopăit putin în el. Știa și el că urma să fie dat.
La următoarea schimbare de cadru m-am pomenit în High School Musical, unde eram eleva cea nouă alături de Gabriella. Mă holbam la tot ce se petrecea fără a avea puterea să schimb prea multe. Eram în primul film, piesa "Stick to the Status Quo". Am observat că scena era dublată și că unele replici fuseseră scoase pentru un efect mai dramatic. M-am apucat și eu să cânt la un moment dat, după care, la scurt timp, au apărut Ryan și Sharpay. Eu știam ce avea să se întâmple cu Ryan în viitor și, ca atare, nu am putut să nu mă îndrăgostesc de el în stil mare =))))))))). Stiu că la un moment dat ne-am văzut în parc și am fost atât de fericită încât i-am sărit în brațe. Nu era și Sharpay cu el, slavă Domnului. (Și vai, ce voce plăcută avea Ryan când vorbea mai în șoaptă, huhu~). M-a învățat să joc Golf.
S-a schimbat apoi iar cadrul și am ajuns din nou să mă uit la iepuri, cu precădere la ăia mari pentru că aveam senzația că dacă vor fi dați nu aveau să supraviețuiască. Am prins un iepure mic alb și l-am mângâiat până s-a încheiat visul.
Cuprinsul visului
Personaje (reale): mama, Mihaela (prietena de familie)
Film: High School Musical
Personaje (fictive): Gabriella Montez, Sharpay Evans, Ryan Evans
Comentarii
Trimiteți un comentariu