Se făcea că venisem de la facultate și, la invitația unui stimabil domn (care de altfel arăta super bine), m-am oprit la un ballroom care în interior arăta mai mult ca un restaurant-terasă. Am zăbovit puțin după ce stimabilul domn m-a trimis la locul meu și mi-a spus să aștept meniul. După sosirea meniului, am decis - aveam să îmi comand cereale, salată de ton și cârnați polonezi (maxim meniu, știu.) În așteptarea mâncării, m-am ridicat de la masă și am început să explorez puțin încăperea. Avea ferestre mari sus, băi de lux, bucătăria arăta WOW din ce am văzut și acum că mă gândesc, îmi aducea puțin aminte de un restaurant la care am fost în Brașov. Găsisem la un moment dat o ușă către o altă încăpere care pentru unii era secretă, însă pentru mine și alți oameni care mergeau în Japonia era deschisă vizitării.
M-am uitat brusc la telefon ca să văd că îmi trimisese cineva un snap după foarte multă vreme. Nu mai vorbisem cu persoana de un an de zile, deci eram mai mult decât sigură că snap-ul fusese trimis din greșeală. Gândul m-a îndrumat însă să îi răspund - am făcut-o.
După vreo 5 minute am intrat să văd dacă mi-a deschis snapul sau nu și m-am trezit cu conversație cu titlul "pierdere contact", de unde am putut deduce doar că primisem block.
Am vrut să o anunț pe Oana cu privire la întâmplare după ce am verificat și pe facebook, dar acum că mă gândesc, nu știu de ce eram atât de frustrată. Oricum nu mai sunt prietenă cu persoana. M-am abținut, n-am mai vrut să pun paie pe foc.
M-am concentrat pe cheful de intelectuali - așa cum îmi plăcea să îl numesc - de unde urma să plec în Japonia. Mai erau acolo câteva figuri cunoscute, dar eu am ales să mă bag în vorbă cu persoane complet noi. Am observat că, treptat, se adunau mai mulți oameni cunoscuți (vecini gen) și am decis să plec după ce terminam de mâncat, spre surprinderea ospătarului care m-a ținut de vorbă până s-a schimbat cadrul.
În al doilea cadru eram în tren alături de Gabi, Nichita și Camelia, ne întorceam din ceva excursie și mai aveam puțin până întram în București. Mă gândeam numai la fic-urile pe care urma să le scriu și am zis să le menționez și colegilor despre ele.
Așa am aflat că ai mei colegi lucrau la un fic pentru ziua lui Raianu-sensei care în vis era pe 22 septembrie. Realizând că uitasem complet, mi-am mai adăugat un fic pe lista de fic-uri în timp ce colegii îmi tot ziceau "haaai măi, Viivi, cum să uiți tu că pe 22 e ziua lu' Raianu?" Am continuat să vorbim pe subiect și i-am întrebat ce plănuiau să scrie pentru ea - lucrarea era de grup și era destul de stufoasă. Gabi mi-a arătat draft-ul și mi-a zis că e o poveste originală, nu fanfic. Când i-am întrebat unde aveau de gând să o posteze, am rămas mască. Era vorba despre Fanfiction.net, un site de FANFIC-URI despre care Nichita îmi spunea că este unul dintre cele mai bune site-uri pentru lucrările libere. M-am uitat puțin ciudat la el.
Mi-am amintit apoi brusc că urma să dăm un test la franceză când ne întorceam din vacanță, deși noi eram la japoneză =))))))). A apărut în compartiment o tipă cu fața și vocea lui Hoshino sensei, dar vorbea în română și era profă de franceză =)))))))) Mi-era puțin frică de test pentru că realizasem că am folosit toată viața greșit un cuvânt - nu-mi mai aduc aminte ce cuvânt.
Am început să vorbesc cu pasiune despre cum o să mă mut pe ffn.net când nu o să mai scriu fic-uri. Momentan, aveam în minte o poveste cu Neallen, una cu Tykillen și una originală gen Arabian Nights.
La coborârea din tren, (coborâsem în câmp, dar mă rog) am văzut un câine și m-am dus imediat să mă joc cu el.
S-a schimbat apoi cadrul și am ajuns la facultate la o oră de franceză în sala de japoneză (nu era ora cu testul, din fericire). Stăteam lângă Camelia, dar ei nu prea părea să îi pese de existența mea, îi dădea mereu mesaje lui Gabi în oră.
Am ajuns brusc acasă și s-a speriat mama, că eu îi zisesem că ajung înainte de un meci de fotbal de pe tvr1, dar am ajuns pe la 9 seara (plot twist: încă era lumină, dar nu a ținut mai mult de 5 minute)
I-am zis mamei că stătusem lângă Camelia și mă ignorase, moment în care mama a început să facă comparații între ea și o altă fată care chiar nu mai știu cine era. M-am enervat și am plecat din cameră.
M-am dus să scriu povestea pentru Raianu-sensei, care se lega într-un fel de licență. Am descoperit astfel niște fic-uri de-ale lui Chris care nu erau postate pe AO3, dar și lucrarea colegilor mei. Am încercat să iau un citat de undeva și am luat mai întâi ghilimelele =)))))))) și după mă miram de ce mi-a apărut "acest citat nu este disponibil" când dădusem 'paste' textului între ghilimele ://.
Visul s-a încheiat brusc.
Cuprinsul visului
Personaje (reale): Oana (prietenă foarte apropiată), o tipă cu care nu mai vorbesc, Gabi, Nichita, Camelia (prieteni de la facultate), d-na Raianu (profesoară de japoneză) - menționată, Hoshino Katsura (mangaka) - menționată, mama, Chris (prietenă din Franța)
M-am uitat brusc la telefon ca să văd că îmi trimisese cineva un snap după foarte multă vreme. Nu mai vorbisem cu persoana de un an de zile, deci eram mai mult decât sigură că snap-ul fusese trimis din greșeală. Gândul m-a îndrumat însă să îi răspund - am făcut-o.
După vreo 5 minute am intrat să văd dacă mi-a deschis snapul sau nu și m-am trezit cu conversație cu titlul "pierdere contact", de unde am putut deduce doar că primisem block.
Am vrut să o anunț pe Oana cu privire la întâmplare după ce am verificat și pe facebook, dar acum că mă gândesc, nu știu de ce eram atât de frustrată. Oricum nu mai sunt prietenă cu persoana. M-am abținut, n-am mai vrut să pun paie pe foc.
M-am concentrat pe cheful de intelectuali - așa cum îmi plăcea să îl numesc - de unde urma să plec în Japonia. Mai erau acolo câteva figuri cunoscute, dar eu am ales să mă bag în vorbă cu persoane complet noi. Am observat că, treptat, se adunau mai mulți oameni cunoscuți (vecini gen) și am decis să plec după ce terminam de mâncat, spre surprinderea ospătarului care m-a ținut de vorbă până s-a schimbat cadrul.
În al doilea cadru eram în tren alături de Gabi, Nichita și Camelia, ne întorceam din ceva excursie și mai aveam puțin până întram în București. Mă gândeam numai la fic-urile pe care urma să le scriu și am zis să le menționez și colegilor despre ele.
Așa am aflat că ai mei colegi lucrau la un fic pentru ziua lui Raianu-sensei care în vis era pe 22 septembrie. Realizând că uitasem complet, mi-am mai adăugat un fic pe lista de fic-uri în timp ce colegii îmi tot ziceau "haaai măi, Viivi, cum să uiți tu că pe 22 e ziua lu' Raianu?" Am continuat să vorbim pe subiect și i-am întrebat ce plănuiau să scrie pentru ea - lucrarea era de grup și era destul de stufoasă. Gabi mi-a arătat draft-ul și mi-a zis că e o poveste originală, nu fanfic. Când i-am întrebat unde aveau de gând să o posteze, am rămas mască. Era vorba despre Fanfiction.net, un site de FANFIC-URI despre care Nichita îmi spunea că este unul dintre cele mai bune site-uri pentru lucrările libere. M-am uitat puțin ciudat la el.
Mi-am amintit apoi brusc că urma să dăm un test la franceză când ne întorceam din vacanță, deși noi eram la japoneză =))))))). A apărut în compartiment o tipă cu fața și vocea lui Hoshino sensei, dar vorbea în română și era profă de franceză =)))))))) Mi-era puțin frică de test pentru că realizasem că am folosit toată viața greșit un cuvânt - nu-mi mai aduc aminte ce cuvânt.
Am început să vorbesc cu pasiune despre cum o să mă mut pe ffn.net când nu o să mai scriu fic-uri. Momentan, aveam în minte o poveste cu Neallen, una cu Tykillen și una originală gen Arabian Nights.
La coborârea din tren, (coborâsem în câmp, dar mă rog) am văzut un câine și m-am dus imediat să mă joc cu el.
S-a schimbat apoi cadrul și am ajuns la facultate la o oră de franceză în sala de japoneză (nu era ora cu testul, din fericire). Stăteam lângă Camelia, dar ei nu prea părea să îi pese de existența mea, îi dădea mereu mesaje lui Gabi în oră.
Am ajuns brusc acasă și s-a speriat mama, că eu îi zisesem că ajung înainte de un meci de fotbal de pe tvr1, dar am ajuns pe la 9 seara (plot twist: încă era lumină, dar nu a ținut mai mult de 5 minute)
I-am zis mamei că stătusem lângă Camelia și mă ignorase, moment în care mama a început să facă comparații între ea și o altă fată care chiar nu mai știu cine era. M-am enervat și am plecat din cameră.
M-am dus să scriu povestea pentru Raianu-sensei, care se lega într-un fel de licență. Am descoperit astfel niște fic-uri de-ale lui Chris care nu erau postate pe AO3, dar și lucrarea colegilor mei. Am încercat să iau un citat de undeva și am luat mai întâi ghilimelele =)))))))) și după mă miram de ce mi-a apărut "acest citat nu este disponibil" când dădusem 'paste' textului între ghilimele ://.
Visul s-a încheiat brusc.
Cuprinsul visului
Personaje (reale): Oana (prietenă foarte apropiată), o tipă cu care nu mai vorbesc, Gabi, Nichita, Camelia (prieteni de la facultate), d-na Raianu (profesoară de japoneză) - menționată, Hoshino Katsura (mangaka) - menționată, mama, Chris (prietenă din Franța)
Comentarii
Trimiteți un comentariu