Se făcea că mă jucam pe telefon și am intrat la un moment dat în fișiere să mă uit la poze. Mi-a apărut notificare în privința spațiului de stocare care era aproape plin și am apăsat fără să vreau pe 'stocare'. În vis, butonul ștergea întreg conținutul cardului de memorie. M-am făcut deodată albă la față, realizând că deși voiam să șterg fisierele de anul trecut de la cursuri, că oricum le-aș fi înlocuit în anul curent, erau niște detalii acolo care nu mai puteau fi niciodată înlocuite. Am realizat că încă aveam contul Google, unde salvasem majoritatea fișierelor importante, dar când am intrat, era vânt de libertate și acolo. E drept, am găsit niște melodii vechi pe care abia dacă le mai auzi în ziua de azi, și-apoi am realizat că pierdusem jumătate și din alea. Înainte să se schimbe cadrul însă, mi-am dat seama că de fapt era posibil să fi șters doar conținutul din memoria telefonului care era mult mai mic și mai neimportant... deși am intrat în memorie și îmi zicea că aveam 52 de GB liberi pe card :/
S-a schimbat cadrul. Trebuia să mă văd cu un domn care m-ar fi putut ajuta să îmi recuperez cumva înregistrările și tot ce pierdusem. Vorbisem și cu Oana la telefon pe tema asta și eram foarte dezamăgită de acțiunea mea, deși nu cred că aveam de ce să mă învinuiesc, efectiv doar am atins inconștient ecranul telefonului unde nu trebuia =))))))). Seara, târziu, am auzit-o pe mama vorbind la telefon cu domnul cu care eu trebuia să mă văd ziua următoare și a fost destul de ciudat, că am auzit-o întrebându-l pe om ceva de genul 'nu vă supărați, cum vă sună vocea?' și apoi l-a pus pe speaker. Bietul de el, se chinuia acolo să explice, dar nu era chip, de vreme ce eu analizam anomalia faptului că înainte să îl pună pe speaker vocea lui era clar una de bărbat, iar după ce l-a pus pe speaker semăna mai mult cu o voce de femeie.
S-a schimbat cadrul și am ajuns într-un amfiteatru care părea oarecum nou împreună cu Antonia. Antonia trebuia să repete anul; asta, sau voia să își repete licența. Știind că ea a dat la literatură, am rugat-o să îmi vândă un pont. Am decis așadar că schimb definitiv pe literatură, indiferent de ce presupunea (mă gândeam că iar o să am de citit o groază și-mi venea să mor) și am rugat-o pe Antonia să îmi țină loc la întâlnirile pentru licență. Ea a spus pe un ton șoptit că nu s-ar mai duce să dea la literatură, dar pentru mine e dispusă să facă sacrificiul ăsta (mulțu ❤). Am realizat apoi brusc că eram chiar în sala în care se tineau întâlnirile pentru licență cu doamna Gheorghe și m-am dus și la ea să-i spun că m-am răzgândit cu privire la licență. La întrebarea "Și ce te-a facut sa te răzgândești?" am răspuns un simplu "Păi... m-am apucat să scriu."
Când m-am dus la locul meu am văzut că se umpluse grav sala, iar Antonia le dădea mesaje celor care nu veniseră încă. Printre cei care abia ajunseseră se numărau Gabi și Camelia. M-am uitat la Gabi și am văzut în ochii lui că venise cu metroul - adică efectiv am văzut cum ieșea metroul din tunel =))))))))) ca un fel de amintire.
Puțin mai târziu, m-am trezit în fața blocului la asfințit. Așteptam să vină domnul cu care trebuia să mă văd pentru ajutor cu înregistrările și pentru niște medicamente. Am văzut cu coada ochiului cum intra pe alee o mașină de-aia stropitoare cu insecticid. Văzând cât de mare e și crezând că nu are loc de mine, am luat-o la goană pe alee, mai ales când am simțit insecticid pe mine. Rezultatul? N-am reusit decat să mă ud din cap până-n picioare de insecticid și l-am auzit la un moment dat pe unul dintre oamenii de la volan că spune "săraca..." și eram în gândul meu gen "Păi dacă tot zici săraca, oprește naibii motoru'!"
Am ajuns în fața tipului cu care urma să mă văd și duhneam a Raid =)))))))) A fost chiar mai interesant când am văzut că era de fapt femeie și era o spioană =)))))))). Mi-a dat niște medicamente și indicații cu privire la recuperarea fișierelor pierdute, de vreme ce eu eram gen "cred ca nici după 10 băi nu mai scot puțirea asta."
În finalul visului ajunsesem în curtea școlii împreună cu o fată de pe server-ul de la D Gray Man care îmi amintea de Maria Albu. Vorbeam cu pasiune despre Lavi 😂.
Cuprinsul visului
Personaje (reale): Oana (prietenă foarte apropiată), mama, Antonia, Gabi, Camelia, Maria Albu - menționată (prieteni de la facultate), d-na Gheorghe (profesoară de literatură japoneză)
Anime/Manga: D.Gray-Man
Caractere: Lavi
S-a schimbat cadrul. Trebuia să mă văd cu un domn care m-ar fi putut ajuta să îmi recuperez cumva înregistrările și tot ce pierdusem. Vorbisem și cu Oana la telefon pe tema asta și eram foarte dezamăgită de acțiunea mea, deși nu cred că aveam de ce să mă învinuiesc, efectiv doar am atins inconștient ecranul telefonului unde nu trebuia =))))))). Seara, târziu, am auzit-o pe mama vorbind la telefon cu domnul cu care eu trebuia să mă văd ziua următoare și a fost destul de ciudat, că am auzit-o întrebându-l pe om ceva de genul 'nu vă supărați, cum vă sună vocea?' și apoi l-a pus pe speaker. Bietul de el, se chinuia acolo să explice, dar nu era chip, de vreme ce eu analizam anomalia faptului că înainte să îl pună pe speaker vocea lui era clar una de bărbat, iar după ce l-a pus pe speaker semăna mai mult cu o voce de femeie.
S-a schimbat cadrul și am ajuns într-un amfiteatru care părea oarecum nou împreună cu Antonia. Antonia trebuia să repete anul; asta, sau voia să își repete licența. Știind că ea a dat la literatură, am rugat-o să îmi vândă un pont. Am decis așadar că schimb definitiv pe literatură, indiferent de ce presupunea (mă gândeam că iar o să am de citit o groază și-mi venea să mor) și am rugat-o pe Antonia să îmi țină loc la întâlnirile pentru licență. Ea a spus pe un ton șoptit că nu s-ar mai duce să dea la literatură, dar pentru mine e dispusă să facă sacrificiul ăsta (mulțu ❤). Am realizat apoi brusc că eram chiar în sala în care se tineau întâlnirile pentru licență cu doamna Gheorghe și m-am dus și la ea să-i spun că m-am răzgândit cu privire la licență. La întrebarea "Și ce te-a facut sa te răzgândești?" am răspuns un simplu "Păi... m-am apucat să scriu."
Când m-am dus la locul meu am văzut că se umpluse grav sala, iar Antonia le dădea mesaje celor care nu veniseră încă. Printre cei care abia ajunseseră se numărau Gabi și Camelia. M-am uitat la Gabi și am văzut în ochii lui că venise cu metroul - adică efectiv am văzut cum ieșea metroul din tunel =))))))))) ca un fel de amintire.
Puțin mai târziu, m-am trezit în fața blocului la asfințit. Așteptam să vină domnul cu care trebuia să mă văd pentru ajutor cu înregistrările și pentru niște medicamente. Am văzut cu coada ochiului cum intra pe alee o mașină de-aia stropitoare cu insecticid. Văzând cât de mare e și crezând că nu are loc de mine, am luat-o la goană pe alee, mai ales când am simțit insecticid pe mine. Rezultatul? N-am reusit decat să mă ud din cap până-n picioare de insecticid și l-am auzit la un moment dat pe unul dintre oamenii de la volan că spune "săraca..." și eram în gândul meu gen "Păi dacă tot zici săraca, oprește naibii motoru'!"
Am ajuns în fața tipului cu care urma să mă văd și duhneam a Raid =)))))))) A fost chiar mai interesant când am văzut că era de fapt femeie și era o spioană =)))))))). Mi-a dat niște medicamente și indicații cu privire la recuperarea fișierelor pierdute, de vreme ce eu eram gen "cred ca nici după 10 băi nu mai scot puțirea asta."
În finalul visului ajunsesem în curtea școlii împreună cu o fată de pe server-ul de la D Gray Man care îmi amintea de Maria Albu. Vorbeam cu pasiune despre Lavi 😂.
Cuprinsul visului
Personaje (reale): Oana (prietenă foarte apropiată), mama, Antonia, Gabi, Camelia, Maria Albu - menționată (prieteni de la facultate), d-na Gheorghe (profesoară de literatură japoneză)
Anime/Manga: D.Gray-Man
Caractere: Lavi
Comentarii
Trimiteți un comentariu