La începutul visului se făcea că editam cu Oana la telefon și a venit mama de la nu știu ce campionat din străinătate. Am decis să merg să stau cu ea după ce terminam de vorbit cu Oana, dar până la urmă am sfârșit prin a mă duce mai repede la ea. Am vrut să îi arăt că deși era alarma pusă de dimineață pentru 16 octombrie, se dusese timpul telefonului în față până la 18 iulie 2030, ceea ce însemna că era ziua mamei (deși afară nu părea că ar fi vară) și că trebuia să-mi fac planuri pentru ziua lui Jaklin care era pe 19. (Cum o fi să-ți pui alarma și să nu-ți mai sune pentru că ai călătorit 11 ani în viitor?) În momentul meu de criză, am dat din greșeală restart la telefon și am pierdut atât data colosală, cât și editul Oanei. Bineînțeles, revenisem în "prezent" când s-a deschis din nou telefonul.
După puțin timp, am revenit la telefon cu Oana, cerându-mi scuze. Edita o tipă cu păr roz lângă Sasuke (care urma să fie editat și el) zicând că e cadou pentru Anca de ziua ei - m-am uitat apoi la data telefonului și am văzut 14 iunie 2029. Nu m-a mai surprins =))))))) Ceea ce am observat este stilul de edit al Oanei, care evoluase considerabil.
S-a schimbat cadrul și am ajuns la facultate, "la master". Eram în grupă cu Cristina și Gabi și urma să avem curs cu d-na Focșeneanu. Am văzut cum profa a intrat în clasă, toate bune și frumoase până aici, dar tematica, sau mai degrabă cursul în sine s-a schimbat la un moment dat și am inceput să mă simt ca la tribunal. Eram în niște săli enorme care aparțineau facultății de drept. Erau acolo și seiyuu cum ar fi Kakihara Tetsuya și Murase Ayumu, pe care îmi părea nespus de bine să îi văd. Mi-am amintit de gesturile lui Ayu dintr-un video văzut pe Youtube, gesturi făcute ca să își schimbe vocea. M-am dus glonț la el și i-am făcut o reprezentație, imitând vocea actriței din The Nanny (maxim =)))))) ). Am râs împreună și mi-a arătat și el câteva trucuri.
La un moment dat, ne-am pomenit că ne pune un film "polițist" care aducea mai mult cu Harry Potter. În timp ce ne uitam la film s-a înverzit tot prin jur. Era un verde super straniu și mirosea foarte puternic a alge stricate. În film era vorba de un caz în care la un moment dat a dispărut unul în largul mării în timp ce era la pescuit pe barcă cu un prieten. Nici până în prezent nu i se găsise cadavrul. Ba mai mult, după un timp, au mai dispărut în larg alte 6 persoane. Pentru răpire erau bănuiți cei din clanul Noah, cu atât mai mult cu cât unul dintre cei răpiți s-a dovedit a fi Tyki (ca om). Se face schimbare de focus pe Tyki în "adâncul mării", care era de fapt parcarea subterană de la mall pe timp de noapte, luminată foarte slab. Vedem cum după un monolog foarte ciudat în care își punea numai întrebări de genul "Ce e cu mine? Ce am făcut? Ce caut aici? [...] De când am devenit Noah?...Și acum că mă gândesc mai bine, ce e mai exact un Noah?" se transformă pur și simplu și îi apar semnele specifice, devenind capabil să își răspundă la toate întrebările. La final a adăugat ceva de genul "Aaah, cum am putut să nu realizez că sunt Noah?" cu un rânjet maniac pe față. După timp, au mai avut loc răpiri făcute chiar de Tyki, care părea a fi controlat de fapt de Joyd.
Ajungem într-o cameră de interogatoriu, unde dăm de Allen din trecut vorbind cu o echipă de detectivi. "S-au împlinit 320 de ani de când sufletul numit "Tyki" continuă să facă ravagii în largul mării și nu numai, și voi tot nu v-ați dat seama care e problema?" a întrebat el, continuându-și discursul pe un ton dezaprobator. Ultimul dispărut după toți cei 320 de ani (înțelesesem inițial 30+, dar tot nu se leagă cu canon-ul) era un băiat pe nume George care, coincidență stranie sau nu, era din facultate de la noi =)))))))))).
După încheierea filmului (cu un fum gros verde și super straniu din nou), m-am dus la Cristina și am zis că aș vrea să plecăm împreună acasă. Stătusem până atunci lângă Gabi, dar Gabi mai avea treabă și nu pleca încă. Cristina a zis că o să mă aștepte afară, că e deja prea cald în amfiteatru, dar am reușit să o conving să rămână, spunându-i despre D.Gray Man. Aveam de gând să merg "jos în parcarea interioară a facultății" să caut filmul pe care tocmai îl văzusem. Când a fost să ieșim din amfiteatru, a trecut pe lângă noi unu' mai mult mort decât viu (semăna cu un cadavru umblător de genul celor din MDZS). Mirosea a alge. M-am întors către Cristina și am fost gen "să vezi ce-aș râde dacă ăsta e dispărutul. Uite și tu ce mort e!"
Ajunse în parcare, nu am găsit decât manga, unde am dat peste scenele din finalul filmului văzut chiar in primul capitol și m-am crizat putin de bucurie în fața Cristinei. Voiam să caut mai mult pentru că eram curioasă ce o să se întâmple cu Tyki, dar s-a încheiat brusc visul când începusem să zbier pe-acolo că "ăla chiar era Joyd". De menționat e că la un moment dat înainte de film, începuse să se audă în difuzoare în sala de curs "Shameless" de la The Weeknd
Cuprinsul visului
Personaje (reale): mama, Oana (prietenă foarte apropiată), Jaklin (prietenă foarte apropiată) - menționată, Anca (veche prietenă), Cristina, Gabi (foști colegi de facultate), D-na Focșeneanu (profesoară de japoneză), Kakihara Tetsuya, Murase Ayumu (seiyuu),
Film: Harry Potter (mentiune)
Anime/Manga: D.Gray-Man, Mo Dao Zu Shi - implicații
Caractere: Tyki Mikk, Joyd, "Allen" (D.Gray-Man)
După puțin timp, am revenit la telefon cu Oana, cerându-mi scuze. Edita o tipă cu păr roz lângă Sasuke (care urma să fie editat și el) zicând că e cadou pentru Anca de ziua ei - m-am uitat apoi la data telefonului și am văzut 14 iunie 2029. Nu m-a mai surprins =))))))) Ceea ce am observat este stilul de edit al Oanei, care evoluase considerabil.
S-a schimbat cadrul și am ajuns la facultate, "la master". Eram în grupă cu Cristina și Gabi și urma să avem curs cu d-na Focșeneanu. Am văzut cum profa a intrat în clasă, toate bune și frumoase până aici, dar tematica, sau mai degrabă cursul în sine s-a schimbat la un moment dat și am inceput să mă simt ca la tribunal. Eram în niște săli enorme care aparțineau facultății de drept. Erau acolo și seiyuu cum ar fi Kakihara Tetsuya și Murase Ayumu, pe care îmi părea nespus de bine să îi văd. Mi-am amintit de gesturile lui Ayu dintr-un video văzut pe Youtube, gesturi făcute ca să își schimbe vocea. M-am dus glonț la el și i-am făcut o reprezentație, imitând vocea actriței din The Nanny (maxim =)))))) ). Am râs împreună și mi-a arătat și el câteva trucuri.
La un moment dat, ne-am pomenit că ne pune un film "polițist" care aducea mai mult cu Harry Potter. În timp ce ne uitam la film s-a înverzit tot prin jur. Era un verde super straniu și mirosea foarte puternic a alge stricate. În film era vorba de un caz în care la un moment dat a dispărut unul în largul mării în timp ce era la pescuit pe barcă cu un prieten. Nici până în prezent nu i se găsise cadavrul. Ba mai mult, după un timp, au mai dispărut în larg alte 6 persoane. Pentru răpire erau bănuiți cei din clanul Noah, cu atât mai mult cu cât unul dintre cei răpiți s-a dovedit a fi Tyki (ca om). Se face schimbare de focus pe Tyki în "adâncul mării", care era de fapt parcarea subterană de la mall pe timp de noapte, luminată foarte slab. Vedem cum după un monolog foarte ciudat în care își punea numai întrebări de genul "Ce e cu mine? Ce am făcut? Ce caut aici? [...] De când am devenit Noah?...Și acum că mă gândesc mai bine, ce e mai exact un Noah?" se transformă pur și simplu și îi apar semnele specifice, devenind capabil să își răspundă la toate întrebările. La final a adăugat ceva de genul "Aaah, cum am putut să nu realizez că sunt Noah?" cu un rânjet maniac pe față. După timp, au mai avut loc răpiri făcute chiar de Tyki, care părea a fi controlat de fapt de Joyd.
Ajungem într-o cameră de interogatoriu, unde dăm de Allen din trecut vorbind cu o echipă de detectivi. "S-au împlinit 320 de ani de când sufletul numit "Tyki" continuă să facă ravagii în largul mării și nu numai, și voi tot nu v-ați dat seama care e problema?" a întrebat el, continuându-și discursul pe un ton dezaprobator. Ultimul dispărut după toți cei 320 de ani (înțelesesem inițial 30+, dar tot nu se leagă cu canon-ul) era un băiat pe nume George care, coincidență stranie sau nu, era din facultate de la noi =)))))))))).
După încheierea filmului (cu un fum gros verde și super straniu din nou), m-am dus la Cristina și am zis că aș vrea să plecăm împreună acasă. Stătusem până atunci lângă Gabi, dar Gabi mai avea treabă și nu pleca încă. Cristina a zis că o să mă aștepte afară, că e deja prea cald în amfiteatru, dar am reușit să o conving să rămână, spunându-i despre D.Gray Man. Aveam de gând să merg "jos în parcarea interioară a facultății" să caut filmul pe care tocmai îl văzusem. Când a fost să ieșim din amfiteatru, a trecut pe lângă noi unu' mai mult mort decât viu (semăna cu un cadavru umblător de genul celor din MDZS). Mirosea a alge. M-am întors către Cristina și am fost gen "să vezi ce-aș râde dacă ăsta e dispărutul. Uite și tu ce mort e!"
Ajunse în parcare, nu am găsit decât manga, unde am dat peste scenele din finalul filmului văzut chiar in primul capitol și m-am crizat putin de bucurie în fața Cristinei. Voiam să caut mai mult pentru că eram curioasă ce o să se întâmple cu Tyki, dar s-a încheiat brusc visul când începusem să zbier pe-acolo că "ăla chiar era Joyd". De menționat e că la un moment dat înainte de film, începuse să se audă în difuzoare în sala de curs "Shameless" de la The Weeknd
Cuprinsul visului
Personaje (reale): mama, Oana (prietenă foarte apropiată), Jaklin (prietenă foarte apropiată) - menționată, Anca (veche prietenă), Cristina, Gabi (foști colegi de facultate), D-na Focșeneanu (profesoară de japoneză), Kakihara Tetsuya, Murase Ayumu (seiyuu),
Film: Harry Potter (mentiune)
Anime/Manga: D.Gray-Man, Mo Dao Zu Shi - implicații
Caractere: Tyki Mikk, Joyd, "Allen" (D.Gray-Man)
Comentarii
Trimiteți un comentariu