Se făcea că ajunsesem cumva în altă țară, la mondiale cu mama, deși clar nu eram în Bulgaria, mai mult părea a fi Japonia, deși nu eram sigură. Am ajuns în plină zi și ne-am lăsat bagajele, iar mama a coborât la recepție să întrebe despre programul de masă și alte lucruri administrative. Problema e că nu s-a mai întors în cameră, ci doar a mai dat din când în când telefoane, să mă întrebe cum mă simțeam în cameră. Până să mă așez în pat, totul părea a fi perfect normal, însă deîndată ce m-am așezat în pat, nu am mai fost atât de sigură. Aveam o saltea cu apă pe care cică mi-o aduseseră special de la receptie pe baza mediei de la facultate sau ceva, și am vrut să ies să solicit o alta, pentru că actuala mă făcea să mă simt foarte ciudat. Chiar dacă am iesit însă, am dat de o atmosferă apăsătoare, nu puteam vorbi și nu cunoșteam pe nimeni, iar din felul în care arăta culoarul, afară era furtună.
Am intrat înapoi în cameră și m-am pus în pat, sucindu-mă pe toate părțile până când am găsit cumva o poziție care să îmi convină. Eram îngrijorată că mama nu mai dădea semne de viață, dar m-am pomenit la un moment dat cu un bip de la Cătălin, un elev de-al ei. M-am ridicat de pe salteaua ciudată și m-am dus în holul care îmi amintea de cel al camerei 8 de la Piatra Neamț; l-am sunat înapoi pe Cătălin și i-am povestit situația și felul în care mă simțeam. Cătălin mi-a sugerat să fac un test "de personalitate" bazat pe o poveste super lungă și puțin cam horror. Inițial, nu am vrut să citesc povestea, dar când am văzut că stilul de scriere îmi amintea de al lui Chris, am zis să îmi încerc totuși norocul.
Mi-a plăcut ce am citit, și deși întrebările îmi păreau din ce în ce mai grele iar povestea din ce în ce mai sumbră, am continuat. La un moment dat, chiar începuse să nu mai aibă niciun sens și cerințele nici măcar nu se mai legau de conținutul poveștii. Și numai ce-l aud pe Cătălin zicând: "Vrei să continui? Da' vezi că o să vină fantomițele peste tine."
Imediat m-a cuprins un fior rece ca gheața și mă uitam în stânga și-n dreapta la cum înfloreau fantomele de peste tot, la cum intrau prin ușă, pe gaura cheii, prin pereți, unele ieșeau chiar și din frigider. Am simțit fiorul de fiecare dată când spiritele treceau prin mine, la un moment dat închizând ochii. Afară ploua torențial iar cerul era gri.
M-am trezit brusc.
Cuprinsul visului
Personaje (reale): mama, Cătălin (elev de-al mamei), Chris (prietenă apropiată din Franța) - menționată
Am intrat înapoi în cameră și m-am pus în pat, sucindu-mă pe toate părțile până când am găsit cumva o poziție care să îmi convină. Eram îngrijorată că mama nu mai dădea semne de viață, dar m-am pomenit la un moment dat cu un bip de la Cătălin, un elev de-al ei. M-am ridicat de pe salteaua ciudată și m-am dus în holul care îmi amintea de cel al camerei 8 de la Piatra Neamț; l-am sunat înapoi pe Cătălin și i-am povestit situația și felul în care mă simțeam. Cătălin mi-a sugerat să fac un test "de personalitate" bazat pe o poveste super lungă și puțin cam horror. Inițial, nu am vrut să citesc povestea, dar când am văzut că stilul de scriere îmi amintea de al lui Chris, am zis să îmi încerc totuși norocul.
Mi-a plăcut ce am citit, și deși întrebările îmi păreau din ce în ce mai grele iar povestea din ce în ce mai sumbră, am continuat. La un moment dat, chiar începuse să nu mai aibă niciun sens și cerințele nici măcar nu se mai legau de conținutul poveștii. Și numai ce-l aud pe Cătălin zicând: "Vrei să continui? Da' vezi că o să vină fantomițele peste tine."
Imediat m-a cuprins un fior rece ca gheața și mă uitam în stânga și-n dreapta la cum înfloreau fantomele de peste tot, la cum intrau prin ușă, pe gaura cheii, prin pereți, unele ieșeau chiar și din frigider. Am simțit fiorul de fiecare dată când spiritele treceau prin mine, la un moment dat închizând ochii. Afară ploua torențial iar cerul era gri.
M-am trezit brusc.
Cuprinsul visului
Personaje (reale): mama, Cătălin (elev de-al mamei), Chris (prietenă apropiată din Franța) - menționată
Comentarii
Trimiteți un comentariu