Vise Trandafirii

Se făcea că atât eu cât și mama urma să ne vaccinăm împotriva Corona. Convenisem să mergem la un centru de vaccinare chiar în zilele următoare, ca să ne putem trăi viețile în pace. Uitându-ne la televizor, am văzut că America era pe drumul lent către pace de când Biden ajunsese președinte. De asemenea, se aflase în cele din urmă cine complotase împotriva Chinei și făcuse să pară că virusul ar fi venit de la ei. Pe toate posturile de televiziune apărea că Donald Trump și Vladimir Putin ar fi fost cele două figuri antagonice cărora nu le păsa de soarta omenirii după pandemie. În urma unei serii de investigații apăruseră niște documentare despre viețile lor, care erau difuzate mereu în paralel.  La un moment dat, am început să aud în depărtare explozie după explozie. Am realizat imediat că nu erau artificii și nici tunete, în ciuda luminilor de pe cer. Erau bombe detonate la vreo 20 de secunde una de cealaltă, și spre oroarea mea, se auzeau din ce în ce mai tare. După doar câteva ...

 Se făcea că, după o groază de probleme, întreruperi și nedreptăți, Joe Biden ajungea în sfârșit la Casa Albă. Ca urmare a încercărilor lor de a opri ceremonia de inaugurare, Donald Trump și suporterii săi ajunseseră la închisoare. A fost transmis în direct un reportaj în care Trump era ridicat de polițiști de pe stradă, urcat într-o dubă și dus cât colo. Între timp, eu și mama eram bucuroase în fața televizorului. Am prins chiar și câteva cadre cu Trump în celulă. Părea că neagă cu desăvârșire ce i se întâmplă.  La ceva timp după inaugurarea lui Biden, eu începusem să caut demo-uri ale retrospectivei 2021 pe Snapchat, ca să văd cam ce categorii va avea anul în desfășurare. Nu știu cum, dar chiar am găsit un astfel de demo în aplicație și i-am dat play. Era asemănător retrospectivei din 2020 și nu aveam snap-uri decente pentru multe dintre categorii, în ciuda eforturilor mele.  Cu toate astea, a apărut după un timp o altă retrospectivă în care mi-am văzut majoritatea sn...

Se făcea că trebuia să mă întâlnesc cu Oana la o oarecare oră 4 după-amiaza, dar nu toate au mers conform planului.  A trebuit inițial să o astept să vină cu mașina. După ce în sfârșit a venit, am ieșit din bloc și m-a deturnat o vecină cu niște prăjituri. (În primă fază credeam că mă striga altcineva, nu vecina). În vreo jumătate de oră am mâncat și prăjiturile și am vrut să merg spre mașină, cu gândul că nu o să mai aibă loc mâncarea de la Mc Donald's și de la Noodle Pack la cât băgasem în mine deja. Eram tristă că o făcusem pe Oana să aștepte atât. Când am ieșit din scara blocului am și sunat-o să îi spun că eram în drum spre ea.  M-a deturnat însă o altă prietenă, Kristine, care nu știu ce căuta în România, dar pe care m-am bucurat nespus să o văd. Am plecat aiurea cu Kristine, deși știam că Oana mă aștepta în mașină. Cumva am ajuns până la Piața Romană, prin preajmă de facultate. Era gheață peste tot, așa că eram deosebit de atentă să nu cad și să-mi rup te miri ce....

 Se făcea că era 20 ianuarie, data inaugurării lui Joe Biden ca președinte al Americii, dar spre șocul tuturor, s-au prelungit alegerile. De data asta, în cursă se aflau 3 indivizi: Biden, Trump și încă un om politic care din câte am înțeles, concura pentru președinția României împotriva lui Klaus Iohannis. De Iohannis se săturaseră toți, aparent, astfel că a fost primit cu huiduieli mai ceva ca Trump.  Eu și mama, alături de doi copii care îi erau elevi din câte am înțeles, așteptam cu sufletul la gură să vedem rezultatele alegerilor și de această dată.  Pe un ecran enorm se vedea cum Trump prelua conducerea, apoi Biden, apoi din nou Trump, de parcă era o votare cu numărătoare simultană. Cei doi s-au tot încăierat pe ecran, până la apariția ultimului candidat. Acest al treilea candidat a venit în sala în care oamenii așteptau să voteze și / sau să vadă rezultatele votării... înconjurat de o aură luminoasă, de parcă ar fi fost un sfânt. L-am văzut cum ia avantaj după ...

Se făcea că întâlnisem într-o zi în apropierea unui lac un băiat străin super drăguț. Eram într-o excursie cu colegii de la facultate, care păreau a fi cei din liceu. Cât timp am stat la masă și am vorbit cu el, mi s-a părut o companie superbă. Am râs, am glumit, și deși toată lumea părea să se dea la el, am încercat totuși în repetate rânduri să îi atrag atenția asupra mea. Băiatul, student la fel ca noi, s-a apucat brusc să vorbească în franceză. Am remarcat că avea un accent aproximativ perfect cu care mă fascina profund. Mai apoi, a vorbit puțin în italiană, și în final a continuat conversația în limba engleză. Cadrul s-a schimbat brusc și am ajuns la facultate. Se pare că studentul străin venise cu bursă și avea să stea în România un întreg semestru. A participat alături de noi la câteva ore de curs. La un moment dat mi se pare că am stat lângă el. Din când în când era atât de drăguț cu mine încât dădea senzația că flirtează, dar bătea imediat în retragere după.  S-a sch...

Se făcea că eram în sufragerie cu geamul larg deschis. Ploua cu găleata și tuna destul de tare. Mama era prin preajmă și mă asculta cum vorbeam cu pasiune despre un evemiment care se apropia, la care va fi trebuit să iau parte cu corul. Cerul era noros, și camera întunecată, dar asta nu m-a oprit din a începe să cânt. Voiam să fiu cât mai bine pregătită pentru eveniment. După ce am răsfoit versurile, am început cu "Momi no Ki" și "Gloria" și alte colinde în japoneză, de vreme ce mama s-a arătat foarte entuziasmată. Nu cred că am cântat mai mult de o strofă din fiecare colind în parte, dar îmi plăcea să acopăr ropotul ploii și tunetele.  La un moment dat, când nu a mai tunat, am scos mâna pe fereastră ca să simt cât de tare ploua. Am continuat să cânt și am privit către picăturile de ploaie care îmi atingeau pielea. Nu pot să spun că mai eram atentă la altceva din jur. Visul s-a încheiat brusc cu ceva ce am asimilat cu un mare trăsnet (dar, de fapt, era un tomberon...

 Se făcea că eram în camera mea. Pe o măsuță în apropierea geamului, unde se găseau niște CD-uri vechi și multe alte lucruri prăfuite, am zărit o flacără. Un foc care nu știu de unde izbucnise. M-am aplecat să mă uit la el și am văzut că se întețea cu fiecare secundă care trecea. Am decis că nu voiam să-l las să scape de sub control și să risc să am camera tăciune, așa că m-am aplecat asupra lui și am încercat să îl sting. Am suflat în el ca într-o lumânare, deși era de mărimea ochiului de aragaz. Nu s-a stins, dar s-a potolit puțin.  După puțin timp, am văzut că se întețea din nou, și tot așa, am încercat să îl sting suflând în el. Nu era o mare problemă dacă stăteam în permanență lângă el și suflam ca să îl calmez, dar trebuia să mai și ies din cameră și nu garantam că nu o va fi luat razna până să mă întorc.  Înainte să mai suflu o dată în el, am realizat că nu afecta într-un mod negativ lucrurile din jur. Nu se vedea nicio urmă de arsură în preajma lui. Totuși, m-...