Se făcea că eram la master. Printre colegi am descoperit-o pe o fată care fusese colegă cu Kiry în școala generală. Într-o zi, venind în vizită, fata mi-a povestit că vorbise cu Kiry aproape zilnic vreme de ani întregi, dar că la un moment dat s-au depărtat după ce el a plecat la facultate în Anglia. Acum nu mai știa cum să îl bage în seamă. Fiecare dintre ei își construise încetul cu încetul propria viață, iar căile lor prezente nu se mai intersectau.
"Odată ce intervine distanța, nu mai ai ce să
faci," mi-a spus fata, cu o voce resemnată. Zâmbea, dar părea și că ar
vrea să plângă.
Noua mea amică de la master mi-a mai spus apoi și că mergea
an de an să muncească la un fel de fermă sau vilă. A plecat la muncă chiar după
ce a vorbit cu mine.
Acolo s-a întâlnit din întâmplare cu o doamnă căreia tocmai
îi murise soțul. Femeia era genul care nu prea arăta ce simte, chiar dacă în
interiorul ei era o furtună. Nu am înțeles dacă era o simplă autoare sau dacă
lucra în poliție, dar la un moment dat a luat-o pe fată sub aripa ei. Astfel,
cele două au ajuns să petreacă majoritatea timpului împreună.
Am ajuns și eu la fermă la un moment dat, unde am aflat de
la amica mea că doamna pentru care ajunsese să lucreze era idola ei din
copilărie, astfel că se simțea mai mult decât împlinită cu noua ei slujbă.
Într-o dimineață, doamna ne-a luat pe mine și pe colega mea
la o plimbare până pe plajă, unde a părut că vrea să îi aducă un omagiu soțului
ei decedat. S-a îndepărtat de mine, dar colega mea a urmat-o îndeaproape, vrând
să afle exact cum se simțea. Cele două au mers la braț prin apă până le-a ajuns
aproape de genunchi. Apoi doamna s-a oprit brusc și și-a aprins o țigară cu o
expresie melancolică pe față. Contrar a ceea ce se vedea în ochii ei, ea a râs
cu poftă de amintirile care au venit peste ea una după cealaltă, momente
prețioase alături de soțul pe care îl pierduse. Privindu-le de departe pe cele
două, am ridicat la un moment dat ochii spre cer și am văzut în treacăt un
elicopter.
Odată întoarse de la plajă, am găsit toată casa îndoliată.
Câțiva oameni care păreau a fi rude ale doamnei se pregăteau pentru pomana
soțului acesteia. Doamna nu a vrut să vadă acel du-te-vino continuu, în care
mai toți cei prezenți cărau câte o masă cu preparate alese pe ea. S-a retras
într-o cămăruță numai de ea știută și și-a aprins încă o țigară. Cât stăteam
lângă doamnă, m-am pomenit că se dă pe lângă piciorul meu o pisică persană
albă. După spusele doamnei, felina nu era prietenoasă cu oricine. Am început să
mă joc cu ea. Cel mai mult îmi plăcea să îi ating năsucul, pentru că încerca de
fiecare dată să mă spele pe deget.
Dintr-odată, au dat buzna peste noi câțiva reporteri
îmbrăcați în haine care îi făceau să pară ca scapați din filmele cu spioni.
Camera a fost imediat inundată de ecoul aparatelor foto cu bliț și de camerele
de filmat. "Femeia care și-a pierdut soțul, dar are timp pentru escapade
pe plajă, unde are forța să râdă," a spus o reporteră, hotărâtă să o
"demaște" pe doamnă ca fiind o narcisistă insensibilă. "Și acum,
de ce sunteți aici și nu ajutați la pomana soțului dumneavoastră?" a mai
întrebat ea. De vreme ce pe mine mă cuprinsese anxietatea, colega mea a
apărat-o pe doamnă, spunându-i reporterei că nu va înțelege niciodată ceea ce
nu se poate vedea. Aici nu era vorba despre narcisism și insensibilitate, ci de
dorința de a retrăi câteva momente fericite, de a atenua o durere
profundă.
M-am ridicat de la masă cu tot cu pisică și am fugit din
cameră, dând buzna exact în sala în care rudele doamnei țineau un moment de
reculegere după ce preotul sfințise bucatele. Bineînțeles că s-au uitat ciudat
la mine. Cred că nici nu eram îmbrăcată corespunzător.
Am mers mai departe de salon, până în bucătărie, apoi am
realizat că nu aveam unde să mă ascund și am făcut cale întoarsă, trecând din nou
în fugă printre zecile de oameni care încercau să se roage în pace.
Când am ajuns din nou în cămăruța în care era doamna alături
de colega mea, am observat că reporterii plecaseră. Pisica mi-a sărit din brațe
și s-a îndreptat spre verandă. Am mers toate trei mână în mână în salon, unde
doamna ne-a mărturisit că și-ar dori să nu trebuiască să participe la
pomană.
Cadrul s-a schimbat brusc și m-am pomenit acasă, unde tocmai
terminasem de editat o poză și fredonam piesa "Alpha". Cu gândul la
evenimentele petrecute alături de doamna de mai devreme, am comparat-o pe
aceasta cu regina Kristina din Young Royals. Visul s-a încheiat brusc, cu
melodia încă răsunând în fundal.
Cuprinsul visului
Personaje (reale): Kiry (fost elev al mamei) - menționat
Serial: Young Royals - mențiune
Personaje din serial: regina Kristina - menționată
Comentarii
Trimiteți un comentariu