Se făcea că fusesem inspirată să continui să scriu fanfic-ul cu vampiri pentru Kitty. Partea în care Tyki îl învăța pe Allen ce presupune viața de vampir, dar și interacțiunile dintre ei îmi veniseră atât de natural, încât reușisem să trec cu succes de încă o parte din poveste. Mai rămâneau doar două. Odată ajunsă cu povestea la final, aveam în plan să pregătesc și ceva dulce pentru Kitty. Mai exact, o porție de orez cu lapte si fructe de pădure deasupra. Nu știam neapărat să gătesc, așa că am intrat pe site-ul unei fete și am luat de acolo fiecare ingredient în parte. Rețeta părea mult mai complexă în vis, așa că verificam ostentativ progresul, ca să mă asigur că totul avea să iasă bine.
Într-o pauză de la scris și pregătit desertul am intrat pe
Cocoppa. Bătea la ușă un eveniment important, așa că, vreme de câteva zile, mă
chinuisem să strâng tichete pentru gacha și monede. Eram puțin dezamăgită că nu
mai aveam la fel de multe ca la începutul lunii, așa că mi-am încercat norocul
la ruletă, unde s-a întâmplat să nimeresc din nou jackpot.
Am primit așadar un număr de 147 de monede, adăugate imediat
la inventar. Am prins curaj și am încercat din nou, doar ca să observ că ruleta
arăta puțin ciudat. Nu se mai aliniau personajele când primeai ceva, ba chiar
cred că se adăugase un personaj nou, premiile erau în general monede și nu
exista un număr fix de monede pe care le puteai primi. Se putea ca ruleta să
dea 3 monede, ori 7, ori 11, ori mai multe, nu se știa niciodată.
Închizând jocul și revenind la fic după o sesiune de
planificări, am decis că nu mai aveam răbdare și că trebuia neapărat să postez
o parte din poveste în ianuarie. Astfel, am separat fanfic-ul în patru părți,
urmând să fac același lucru și cu rețeta de orez cu lapte. Kitty nu avea să
știe că povestea era pentru ea înainte să trec de capitolul în care Allen și
Tyki ajung să fie împreună.
Nu am postat imediat, pentru că a trebuit mai întâi să mă gândesc
ce deserturi mai puteam să fac pe lângă orezul cu lapte, păstrând desigur
ingredientele stabilite. Am separat ingredientele în patru boluri mici, câte un
bol pentru fiecare capitol din fanfic. De menționat este faptul că bucătăria
arăta diferit de cea din realitate, de parcă eram în vizită la cineva.
S-a schimbat cadrul și am ajuns în camera mea, cu laptop-ul
deschis. Era seară. Mă gândisem să postez fanfic-ul și pe Sunphoto, printre
poze editate, ca să mai fac și acolo vizite. Pe Când eram în pat cu laptopul în
brațe, am văzut că poza mea de profil de pe Sunphoto fusese schimbată. Singura
persoană care putea să o schimbe era Oana, căreia îi dădusem parola de la cont.
Părea a fi o poză făcută la școală cu un telefon vechi de-al meu. Luminozitatea
era foarte proastă, așa că orice fel de mâncare încercasem să imortalizez arăta
mai ceva ca o vomă.
Nu am schimbat poza de profil și nici nu am postat vreo
parte din poveste pe Sun. În schimb, am intrat pe un site care semăna cu
Amazon, simțind nevoia să mă uit după cristale. Erau reduceri. Pe una dintre
paginile de pe site am găsit câteva cristale foarte frumoase, la prețul de
numai 4.99$. Uitându-mă prin recenzii, am realizat la scurt timp că din păcate
"cristalele" erau simple bucăți de sticlă, motiv pentru care erau
atât de ieftine. Am ridicat ochii din calculator, privind cu tristețe către un
turn din cuarț roz pe care îl aveam în bibliotecă. Începusem să cred că și el
era doar o bucată de sticlă, nu un cristal veritabil.
Cadrul s-a schimbat din nou și am ajuns în sufragerie, în
miezul zilei. Am dat cu ochii de mama, care începuse să participe la concursuri
de radiotelegrafie din confortul propriei case. Parcă în fiecare zi avea câte o
probă nouă, așa că singurii ei elevi rămași, Cătălin și Iza, ne treceau mereu
pragul pentru antrenamente și nu numai. Cel mai mult l-am auzit vorbind pe
Cătălin, care îi cerea mereu sfaturi mamei cu privire la probele de concurs. Am
observat că arăta la fel ca în 2019.
Probele de concurs se desfășurau în camera mea, care se schimbase
radical. Arăta mai mult ca o clasă al cărui mobilier era colorat în nuanțe de
alb și maro deschis spre portocaliu.
După o altă schimbare de cadru am ajuns și la facultate.
Eram la un curs de literatură cu doamna Raianu într-o clasă de liceu. Nu studiam
literatura japoneză, ci mai degrabă opere vechi românești. Văzând că nu aveam
cartea (care trebuia citită pentru curs) la mine, profesoara mi-a aruncat pe
bancă una dintre cărțile pe care le adusese în plus. Apoi, sigură că toată
lumea avea cărți, a început să întrebe amenințătoare prin clasă nu numai despre
carte, ci și despre rețete care mergeau cu cartea.
Într-un cadru fugitiv de la o altă oră chiar ne-a pus să
scoatem pe masă cele mai recente deserturi pe care le făcusem. Al meu cred că
se strivise în ghiozdan, bietul, că arăta ca după război.
În pauză am ieșit pe hol. Eram cu Nichita, care începuse de
curând să lucreze la Mega Image. Refugiați preț de câteva minute într-o cameră
asemănătoare celei de semi-internat din școala generală, vorbeam despre cărțile
pe care ni le dădea de citit doamna Raianu, despre bucătărie și desigur despre
fanfic-ul meu. Visul s-a încheiat brusc.
Cuprinsul visului
Personaje (reale): Kitty (cunoștință din fandom-ul D Gray
Man) - menționată, Oana (prietenă foarte apropiată) - menționată, mama, Cătălin
și Iza (elevi ai mamei), doamna Raianu (profesoară de la secția de japoneză),
Nichita (prieten din facultate)
Anime / Manga: D.Gray-Man (mențiune)
Personaje anime: Tyki Mikk, Allen Walker (menționați)
Comentarii
Trimiteți un comentariu