Se făcea că eram la liceu, dar făceam orele în școala generală. La școală se desfășurau evenimente săptămânale axate pe anumite materii / competențe. Eram colegă cu personaje din Young Royals, cum ar fi Simon, Wilhelm, Sara și Felice. Majoritatea dintre noi participam la evenimente.
Într-o dimineață, pe când se apropia timpul să plec la
școală, am găsit-o pe mama în bucătărie, frecând de zor chiuveta și turnând Cif
în canalizare. "Ee? Ia uite, bobiță! Niciodată n-am reușit să o lustruiesc
așa de bine," mi-a spus ea gâfâind.
Mi-am lăsat telefonul pe etajera din hol, care era plină
ochi de toate vechiturile. Ultima dată când mă uitasem la telefon văzusem pe
Flipped, un joc pe care îl frecventez, că mai rămăsese puțin timp până la
încheierea evenimentelor săptămânale.
Totodată, încheierea evenimentelor din Flipped anunța
finalul competițiilor săptămânale de la școală. Simon și Sara erau deopotrivă
în fruntea clasamentului. Simon câștigase la două dintre cele 6 categorii, în
timp ce Sara ieșise învingătoare doar la una, urmată de Felice. Nu mai știu ce
competiții câștigase Simon, dar Sara era pe primul loc la călărie. Sara
excelase și la una dintre categoriile pe care le câștigase Simon, dar nu suficient
încât să îi fure primul loc.
Încă de când mă trezisem la ora 5 dimineața stătusem cu
ochii lipiți de clasamente. Abia așteptam să îl văd pe Wilhelm felicitându-l pe
Simon în timpul primei ore de curs. Am început să vorbesc plină de exaltare cu
mama despre rezultatele de la concurs, cât timp ea dădea ultimele retușuri la
chiuvetă. Spălase și vasele înainte.
Când în final au apărut rezultatele și l-am văzut și pe
Wilhelm fruntaș la una dintre categorii, am auzit în minte piesa Revolution a
lui Elias. Am început să mi-i imaginez pe Simon și pe Wilhelm în culmea
fericirii, și cu toată visarea mea, am uitat un lucru. Era joi, iar prima oră
era sportul. Nu îmi împachetasem echipamentul. Am fugit așadar în camera mea și
mai că am întors toate cu susul în jos, însă nu l-am putut găsi. Am decis
astfel să mă îmbrac cu o helancă albă groasă pe care aveam să o asortez cu o
cămașă cu flori roz. Aveam 2 cămăși cu flori, dar niciuna nu arăta bine cu
helanca groasă. Astfel, am dat jos helanca și mi-am pus în locul ei una mai
subțire, peste care am aruncat o bluză de pijama veche roz.
Stiam că Oana, care mergea si ea la școala mea, avea să
recunoască bluza ca fiind de pijama, pentru că mai fusesem o dată îmbrăcată cu
ea într-o poză pe care o văzuse. Dar, pentru că realizasem între timp că nu mă
simțeam în stare să particip la ora de sport dintr-un motiv sau altul, chiar nu
mi-a păsat. Putea să o vadă, că doar nu se ducea la profesor să îi spună că
eram în pijamale la ora lui.
Mi-a răsărit brusc încă un gând. Dacă tot urma să asist la
felicitări între colegi, pentru Simon, Sara și Wilhelm, am decis să îi fac
cadou Oanei cardul meu de călătorii STB. Și ea îmi dăduse la un moment dat
cadou o călătorie de pe cardul ei (cu tot cu card), așa că darul meu avea să
fie în semn de mulțumire pentru faptele trecute și pentru că îmi era prietenă.
Am auzit-o pe mama strigând la mine să mă grăbesc. Mai aveam
15 minute până când trebuia să ajung la școală. Mi s-a părut ironic când mama
mi-a reproșat că aș "trage de timp" cu vorbele mele despre colegi,
dar și prin faptul că nu ieșeam mai repede din dormitor cu echipamentul de
sport. La urma urmei, ea spălase chiuveta și vasele cu 10 straturi de
detergenți chiar înainte să trebuiască să plecăm împreună spre școală. Când am
venit în fugă în sufragerie, mama a remarcat că aveam o pijama peste o helancă
subțire albă și și-a exprimat, desigur, dezacordul. Asta până când am mers în
hol și am aruncat geaca groasă peste mine. Aparent îi era doar frică să nu
cumva să răcesc.
Am aruncat încă o privire către telefon, unde am avut
impresia că văd pe grupul clasei, care semăna cu chat-ul din Flipped
conversația dintre două prietene. Una dintre ele își exprima fericirea că
cealaltă se integrase atât de bine în colectiv și avea mulți prieteni, exact
așa cum îi spusese în trecut că își dorește.
S-a schimbat cadrul și am ajuns la sala de sport. După ce am
aruncat bagajele cât colo în vestiar, am mers în sală, unde arătam... unic în
comparație cu ceilalți colegi. Numai bine, m-a remarcat Oana, căreia i-am dat
cardul STB, fiind în același timp cu ochii cât cepele după Wilhelm și Simon.
"Asta e pentru prietenie," i-am spus Oanei, dându-i cardul. La
început a fost puțin confuză, dar i-am explicat ce si cum. În principiu, acum
cardul ei de călătorii era la mine, așa că mi se părea normal ca și cardul meu
de călătorie să ajungă la ea. S-a bucurat de gest și m-a luat în brațe. Visul
s-a încheiat brusc.
Cuprinsul visului
Personaje (reale): mama, Oana (prietenă foarte apropiată)
Joc: Flipped In Love
Serial: Young Royals
Personaje din serial: Simon Eriksson, Sara Eriksson, prințul
Wilhelm, Felice Ehrencrona
Comentarii
Trimiteți un comentariu