Vise Trandafirii

Se făcea că eram pe undeva pe la Stoica Ludescu căutând un magazin la care mai fusesem în trecut. Eram cu mama la telefon, cerând indicații de orientare pentru că mă pierdusem printre ziduri care stăteau să cadă, acoperite de graffiti. În realitate respectivul magazin vindea capcane de șoareci și șobolani și alte produse împotriva dăunătorilor. În vis ajunsese jumătate farmacie, jumătate librărie.  Găsind într-un final magazinul, i-am spus mamei că închid și că ne auzim acasă. Mi-am luat câteva pastile Ganoderma și încă ceva, după care am întrebat-o pe farmacistă dacă pot să îmi cumpăr și cărți - la gândul că le găsesc mai ieftine dacă nu merg la Cărturești. Farmacista a dat din cap, ghidându-mă către cealaltă parte de magazin.  Mi-am îndreptat așadar atenția către o bibliotecă întinsă pe aproximativ trei sferturi din peretele magazinului. Aproape de perete mai erau câteva rafturi cu cărți dispuse pe un fel de stâlp de susținere. Din ce am văzut, majoritatea cărților erau ...

Se făcea că eram în camera mea, cu gândul la un anumit proiect pe grupe din 2021 care nu mai fusese finalizat. Coordonatorul proiectului era Andrei, un fost coleg din școala generală. La un moment dat, în miezul proiectului, l-am dat dispărut. Oricât de mult au încercat membrii grupului să dea de el, Andrei nu a mai răspuns la niciun mesaj.  Întreaga experiență m-a dus cu gândul la Danny, care trecuse prin ceva asemănător în trecut și se deconectase de la toate rețelele de socializare ca să aibă parte de timp cu propria persoană. Pentru un timp ajunsesem chiar să cred că proiectul organizat de Andrei era același cu evenimentul organizat de Danny. După luni de zile în care i-am tot trimis mesaje lui Andrei întrebându-l despre starea lui de sănătate, am primit în sfârșit un răspuns. Răspunsul lui Andrei s-a axat în principiu pe situația proiectului. El mi-a spus că avea să revină și să pună proiectul din nou pe picioare, iar când acest lucru se va întâmpla, eu aveam să fiu prima ...

Se făcea că eram într-un cantonament la mare cu mama și câțiva membri ai grupului meu de pe Flipped, printre care și Parker. În timp ce mama și o parte dintre membri erau îngrijorați în privința unui concurs de radiotelegrafie, eu stăteam în picioare în apă și butonam telefonul, ocupată să îmi creez cel mai bun outfit pentru prima rundă a "prezentării de modă" de pe Flipped. După ce majoritatea jucătorilor de pe serverul nostru s-a înscris la prezentare cu cel puțin un outfit, Parker ne-a arătat outfit-ul ei. Reușise să acumuleze maximul de punctaj, ceea ce însemna că se va fi clasat pe primul loc. Uitându-mă mai bine la outfit-ul lui Parker într-o hologramă pe care o proiectase cu tableta, am văzut că acesta includea o fustă roz pe care mi se părea că o aveam în dulapul din joc. Astfel, folosind același gen de hologramă, m-am uitat printre toate hainele pe care le aveam în joc. Nu am găsit fusta, așa că nu am putut să mai adaug puncte la scorul meu. Era dimineață și o part...

Se făcea că mă plimbam cu mama pe la Unirii. Tocmai treceam pe lângă Dâmbovița când am văzut două pisici, una ginger și alta gri vărgată. Păreau foarte jucăușe. Pe când mama s-a aplecat să se joace cu una dintre pisici, a trecut pe lângă noi o doamnă. A râs politicos și ne-a întrebat dacă nu cumva puteam să luăm pisicile acasă, să avem grijă de ele. Fusese pus un anunț câțiva stâlpi mai încolo, pisicile își căutau stăpân, dar nimeni nu venise să le ia și trecuseră deja vreo două săptămâni. M-am simțit vinovată că nu puteam să iau pisicile, dar, după cum spunea și mama, nu aveam posibilitatea să ținem animale de companie din cauza situației de acasă. "Aaah, am înțeles," ne-a spus doamna, puțin dezamăgită pentru că văzuse cât de mult se atașaseră pisicile de noi, deși nu ne știau decât de 5 minute. Cât timp mama și doamna au vorbit despre ce pățiseră micile pufoșenii, m-am aplecat către ele să văd dacă mă lasă să le mângâi. Aveam în minte că nu știam cum să mângâi pisici, sau...

Se făcea că participam într-un proiect alături de mai mulți studenți și prieteni. Era o prezentare Power Point la care fiecare dintre noi trebuia să contribuie cu câte ceva despre sine - hobby-uri, melodii preferate, culori preferate, cărți și altele de genul. De prezentare se ocupa Shell, care s-a bucurat foarte mult să mă vadă atunci când am venit la ea cu o serie de 4 piese favorite printre care se numărau " Starboy " a lui The Weeknd și " Creepin' ". Știam versiunea originală, dar îmi plăcea mai mult cum suna piesa cu vocea lui. Am ascultat fiecare piesă în parte, apoi am mai adăugat la prezentare și o listă cu animeuri și poze editate cu OC-urile mele și am lăsat-o pe Shell să le aranjeze așa cum știa mai bine. Am realizat după o perioadă că uitasem să adaug la lista de melodii preferate " Cheri Cheri Lady " de Modern Talking, melodie cu care crescusem. Mi se părea imposibil să lipsească din micul playlist, așa că am făcut cale întoarsă către Sh...

Se făcea că era dimineață și abia mă trezisem. Încă mă chinuiam să deschid ochii când mama a dat buzna peste mine în cameră și a început să îmi povestească pe nerăsuflate și pe un ton foarte ridicat ce mai văzuse pe la televizor. În ultima vreme îmi tot rupsese ușa ca să îmi spună despre toate crimele, despre schimbările pe care le percepea în societate, pe care le compara cu experiențele ei "de pe timpuri", despre război, despre corupția politicienilor, și multe alte frustrări. Dar nu mă așteptasem vreodată să intre peste mine și să înceapă să arunce cu toate relele din lume de la primele ore ale dimineții. De data asta s-a concentrat pe cutremurele în lanț din Turcia și nu numai, trecând apoi la politicienii mizerabili de la noi din țară și la schemele pe care le repetau ca să ia mai mulți bani de la gura poporului. Auzeam cum urla televizorul din sufragerie, probabil pe România TV. Faptul că se uita la televizor și venea după să-mi verse toate pe gât mă făcea să mă simt in...

Se făcea că urma să am un examen care dura trei zile - de vineri până duminică. Visul începe cu un amfiteatru, cu studenții așezați ca la un examen de admitere, sala plină ochi. Plutea în aer un murmur continuu pe care procesoarele supraveghetoare nu îl puteau opri. Începusem deja să rezolv subiectele și îmi era destul de greu să mă concentrez. Din când în când, după ce ne mai întorceau spatele câteva secunde ca să hașureze cadranele de pe tablă care arătau timpul rămas din examen, profesoarele mai trăgeau câte un strigăt de luptă menit să îi facă pe cei vorbăreți să tacă, însă tot ce reușeau era să îi sperie pe cei care chiar încercau să lucreze. Mi se părea amuzant că deși aveam desenate cu creta pe tablă 3 cadrane de ceas, profesoarele ne-au spus la un moment dat că examenul dura de fapt 5 ore, ca mai apoi să ne spună că aveam timp 3 zile să rezolvăm toate subiectele - cu alte cuvinte, plecam acasă cu foile de examen. S-a schimbat cadrul. Eram tot la examen, dar într-o altă inci...