Se făcea că mă trimisese mama la farmacie să iau niște pastile pe care cică nu le mai văzusem în cutia lor originală de când eram mică. Ajunsă la locul faptei, am realizat că toți cei prezenți se uitau dubios la mine pentru că aveam memoriile făcute praf în cap și riscam să mă înghită memoria de noah care se activase (nu, nu eram Nea, dar eram de partea lui). De undeva din farmacie s-a auzit apoi vocea lui Wisely care râdea de măcelul care era în bietul meu creier. Mi-a dat el niște sfaturi nu prea ortodoxe, la care i-am răspuns că mă doare foarte tare capul și că-mi vine efectiv să-l sparg. La aceasta, Wisely a fost gen 'da' vezi că e mai bine să-l spargi cu aia cu care spargi piñata la petreceri, că nu simți durere'.
Tot Wisely m-a luat apoi la o tură de farmacie și i-am povestit diverse despre cum voiam să îl găsesc pe Allen, să-l ajut pe Mana săracu' de unde e și să-l descopăr bineînțeles și pe Nea - m-am găsit cui să-i spun. Wisely m-a comparat apoi brusc cu un personaj dintr-un film cu spioni.
Ajunsă într-un târziu în față, la casa de marcat, le-am dat frumos bună ziua celor doi casieri care așteptau zâmbind să le cer medicamentele pe care nici după ce mă plimbasem prin toată farmacia cu Wisely nu le găsisem. Am cerut ceva, am zis un nume de neînțeles și m-am pomenit cu două cutii în fața mea, semn că oamenii pricepuseră de fapt ce voiam. În principiu eu eram în căutarea unor picături pe care jumătate din viață le-am luat sub formă de pastile... și, cumva, oamenii ăia mi-au pus în față un praf. Nu-mi pot aminti exact ce făcea respectivul medicament, dar m-am luminat toată la față când am văzut cutia și i-am mai cerut farmacistului încă una.
Când am ieșit de la farmacie să iau troleul spre casă, am realizat că stătea să plouă și eu nu aveam umbrelă. Iar mi-o luaseră memoriile razna și mă gândeam numai la Adam care era și el pe coclauri, la bietul Mana și la Nea. Știam clar că trebuia să dau de memoriile originale ale lui Allen ca să pot să zic că sunt în stare de ceva.
M-am oprit așadar într-o sfântă librărie care era mai mult o bibliotecă. Librarul era nimeni altul decât Wisely, care a zâmbit când m-a văzut din nou și s-a ridicat să mă conducă (I sniff a crush pe Wisely). I-am zis că sunt în căutarea unei cărți despre Joyd și a uneia intitulate 'The Helix of Life' care era un audio book și era groasă ca la balamuc. Am căutat împreună și, la un moment dat, Wisely m-a lăsat în mijlocul librăriei lângă niște rafturi așezate în semicerc. Acolo mai erau niște fete care căutau un cadou pentru o anume Irina. Nu știu cum, dar la cât de varză erau memoriile mele în momentul ăla, am ajuns să cred că mă chema Ema Irina și m-am salutat cu fetele de parcă ne știam de o viață =)))))))))))))). Le-am întrebat ce fel de carte caută, vrând probabil să le fac să îmi caute cartea despre Allen din trecut. Culmea e că la un moment dat am găsit o carte care AVEA FAȚA LU' ALLEN PE EA, FRATE, dar am zis că nu e bună, că are fața lui Allen din prezent și am pus-o frumos la loc. Fetele care căutau cadoul au început brusc să se certe și atunci a apărut Wisely și m-a tras de-acolo pentru că, după spusele lui, părea că eram aproape să leșin. Mi-a dat cartea despre Joyd și pot să jur că l-am auzit pe Tyki de undeva țipându-i în ureche lui Wisely (și l-am și văzut, ca într-un fel de amintire). Wisely a menționat apoi că nu mai rămăseseră copii ale cărții 'The Helix of Life' și că singurul audiobook rămas era unul fără casetă, deci era inutil. Am avut senzația că l-am auzit pe Mana vorbind cu Allen și am fugit afară din librărie. Nu mai știu exact dacă i-am mulțumit lui Wisely. Ajunsă afară, am stat puțin în ploaie.
S-a schimbat cadrul și am ajuns la facultate, pe hol la etajul 2. Era mare forfotă pentru că cică zisesem eu că voi prelua corul din anul următor, dar eu nu-mi aminteam să fi spus așa ceva. În fine, a fost un cadru scurt în care doar am stat în picioare în mijlocul unei băi de mulțime semnând niște hârtii cum că eram de acord să preiau corul (cu toate că nu eram). O parte din memoria mea distrusă a început apoi să îmi arate imagini care confirmau faptul că aș fi spus că vreau să preiau corul.
S-a schimbat iar cadrul când am văzut-o pe d-na Raianu venind spre mine cu pași de struț și ochi de șoim. M-am pomenit brusc pe o stradă din cca. 1800, în fața unui magazin din care am văzut că ieșeau împreună Nea și Allen din trecut, vorbind despre nu se știe ce (probabil despre Mana). Am fost plăcut surprinsă de felul în care Nea se uita la Allen, de parcă ar fi pus stelele pe cer, nu altceva. La un moment dat s-a apropiat puțin mai mult de el ca să-i șoptească ceva la ureche si au râs amândoi - nu am auzit ceva mai plăcut în toată viața mea *^*. Aparent, am reușit să îmi dau seama puțin mai târziu că cei doi voiau să se întoarcă rapid acasă cu cumpărăturile pentru cină, ca să nu se supere Katerina și Mana pe ei :').
M-am întors și eu acasă și voiam să ies de pe chaturi de pe Line, că îmi ocupau prea multă memorie, dar nu știam cum să le spun asta lui Luu și celorlalți, așa că mi-am schimbat numele în Irina și am ieșit, ca mai apoi să-i cer lui Chie să mă invite iar =)))))))))))))). Visul s-a încheiat brusc cu acompaniament muzical din Re:Zero. Începuse să se audă de când ieșiseră Nea și Allen din magazin, dar mă durea atât de tare capul, încât nu mi-am dat seama.
Cuprinsul visului
Personaje (reale): Mama, d-na Raianu (profesoară de limba japoneză), Luu, Chie (liderii clubului de pe Cocoppa)
Anime/Manga: D.Gray-Man
Caractere: Wisely Kamelot, Allen Walker (menționat), Joyd (menționat), Tyki Mikk, Mana D. Campbell, Nea D. Campbell, Katerina Eve Campbell (menționată), Allen
Tot Wisely m-a luat apoi la o tură de farmacie și i-am povestit diverse despre cum voiam să îl găsesc pe Allen, să-l ajut pe Mana săracu' de unde e și să-l descopăr bineînțeles și pe Nea - m-am găsit cui să-i spun. Wisely m-a comparat apoi brusc cu un personaj dintr-un film cu spioni.
Ajunsă într-un târziu în față, la casa de marcat, le-am dat frumos bună ziua celor doi casieri care așteptau zâmbind să le cer medicamentele pe care nici după ce mă plimbasem prin toată farmacia cu Wisely nu le găsisem. Am cerut ceva, am zis un nume de neînțeles și m-am pomenit cu două cutii în fața mea, semn că oamenii pricepuseră de fapt ce voiam. În principiu eu eram în căutarea unor picături pe care jumătate din viață le-am luat sub formă de pastile... și, cumva, oamenii ăia mi-au pus în față un praf. Nu-mi pot aminti exact ce făcea respectivul medicament, dar m-am luminat toată la față când am văzut cutia și i-am mai cerut farmacistului încă una.
Când am ieșit de la farmacie să iau troleul spre casă, am realizat că stătea să plouă și eu nu aveam umbrelă. Iar mi-o luaseră memoriile razna și mă gândeam numai la Adam care era și el pe coclauri, la bietul Mana și la Nea. Știam clar că trebuia să dau de memoriile originale ale lui Allen ca să pot să zic că sunt în stare de ceva.
M-am oprit așadar într-o sfântă librărie care era mai mult o bibliotecă. Librarul era nimeni altul decât Wisely, care a zâmbit când m-a văzut din nou și s-a ridicat să mă conducă (I sniff a crush pe Wisely). I-am zis că sunt în căutarea unei cărți despre Joyd și a uneia intitulate 'The Helix of Life' care era un audio book și era groasă ca la balamuc. Am căutat împreună și, la un moment dat, Wisely m-a lăsat în mijlocul librăriei lângă niște rafturi așezate în semicerc. Acolo mai erau niște fete care căutau un cadou pentru o anume Irina. Nu știu cum, dar la cât de varză erau memoriile mele în momentul ăla, am ajuns să cred că mă chema Ema Irina și m-am salutat cu fetele de parcă ne știam de o viață =)))))))))))))). Le-am întrebat ce fel de carte caută, vrând probabil să le fac să îmi caute cartea despre Allen din trecut. Culmea e că la un moment dat am găsit o carte care AVEA FAȚA LU' ALLEN PE EA, FRATE, dar am zis că nu e bună, că are fața lui Allen din prezent și am pus-o frumos la loc. Fetele care căutau cadoul au început brusc să se certe și atunci a apărut Wisely și m-a tras de-acolo pentru că, după spusele lui, părea că eram aproape să leșin. Mi-a dat cartea despre Joyd și pot să jur că l-am auzit pe Tyki de undeva țipându-i în ureche lui Wisely (și l-am și văzut, ca într-un fel de amintire). Wisely a menționat apoi că nu mai rămăseseră copii ale cărții 'The Helix of Life' și că singurul audiobook rămas era unul fără casetă, deci era inutil. Am avut senzația că l-am auzit pe Mana vorbind cu Allen și am fugit afară din librărie. Nu mai știu exact dacă i-am mulțumit lui Wisely. Ajunsă afară, am stat puțin în ploaie.
S-a schimbat cadrul și am ajuns la facultate, pe hol la etajul 2. Era mare forfotă pentru că cică zisesem eu că voi prelua corul din anul următor, dar eu nu-mi aminteam să fi spus așa ceva. În fine, a fost un cadru scurt în care doar am stat în picioare în mijlocul unei băi de mulțime semnând niște hârtii cum că eram de acord să preiau corul (cu toate că nu eram). O parte din memoria mea distrusă a început apoi să îmi arate imagini care confirmau faptul că aș fi spus că vreau să preiau corul.
S-a schimbat iar cadrul când am văzut-o pe d-na Raianu venind spre mine cu pași de struț și ochi de șoim. M-am pomenit brusc pe o stradă din cca. 1800, în fața unui magazin din care am văzut că ieșeau împreună Nea și Allen din trecut, vorbind despre nu se știe ce (probabil despre Mana). Am fost plăcut surprinsă de felul în care Nea se uita la Allen, de parcă ar fi pus stelele pe cer, nu altceva. La un moment dat s-a apropiat puțin mai mult de el ca să-i șoptească ceva la ureche si au râs amândoi - nu am auzit ceva mai plăcut în toată viața mea *^*. Aparent, am reușit să îmi dau seama puțin mai târziu că cei doi voiau să se întoarcă rapid acasă cu cumpărăturile pentru cină, ca să nu se supere Katerina și Mana pe ei :').
M-am întors și eu acasă și voiam să ies de pe chaturi de pe Line, că îmi ocupau prea multă memorie, dar nu știam cum să le spun asta lui Luu și celorlalți, așa că mi-am schimbat numele în Irina și am ieșit, ca mai apoi să-i cer lui Chie să mă invite iar =)))))))))))))). Visul s-a încheiat brusc cu acompaniament muzical din Re:Zero. Începuse să se audă de când ieșiseră Nea și Allen din magazin, dar mă durea atât de tare capul, încât nu mi-am dat seama.
Cuprinsul visului
Personaje (reale): Mama, d-na Raianu (profesoară de limba japoneză), Luu, Chie (liderii clubului de pe Cocoppa)
Anime/Manga: D.Gray-Man
Caractere: Wisely Kamelot, Allen Walker (menționat), Joyd (menționat), Tyki Mikk, Mana D. Campbell, Nea D. Campbell, Katerina Eve Campbell (menționată), Allen
Comentarii
Trimiteți un comentariu