Se făcea că urma balul de absolvire la facultate sau ceva de genul (nu cred că era la liceu, că la liceu am avut rochie roșie) și ai mei se zbăteau să îmi ia unul dintre cele mai frumoase outfit-uri. Cu toții, dar mai ales bunicul și tata, au contribuit la alcătuirea costumației mele pentru bal.
La început stăteam într-o casă care cică era luată cu chirie la Borcea, fix pe malul apei. Aveam un radio vechi cât toate zilele, un televizor cât o cutie de pantofi cu antenă și alte utilități. Bucătăria era bineînțeles de 3/3 metri, dar hai să zic că era acceptabilă.
De fiecare dată când venea seara, și uneori și la miezul zilei ne strângem toți în camera de zi să ne uităm la Dansez pentru tine sau ceva asemănător pentru că erau acolo 2 concurenți a căror situație era puțin mai specială: fata nu se putea duce la o școală normală și stătea pe malul apei înghețate în ianuarie să filmeze peștii, fără prieteni sau profit din munca ei, iar băiatul - fratele ei sau vărul sau ceva de genul - o mai vizita din când în când să mai facă mâncare împreună. Cei doi rămăseseră orfani cu multă vreme în urmă. Mă uitam pasionată la Dansez pentru tine doar ca să văd dacă cei doi aveau să câștige.
Ceea ce nu știam însă era că între timp, toată familia apuca să iasă pe furiș pe ușa din dos și să se sfătuiască cu privire la rochia mea de bal și alte cele. Îmi trebuia ținuta completă iar bunica ar fi vrut să îmi coasă ea ceva, dar nu cred că avea materiale. Toată ținuta includea rochie, dres, pantofi, bustieră, colier, iar ai mei au mers într-atât de departe încât au fost în piață și mi-au luat și lenjerie cu dantelă să se asorteze cu rochia.
Când s-a apropiat suficient de mult balul, toată familia m-a chemat seara pe barcă să ascultăm greierii și să îmi dea câte o parte din costumația mea pentru bal.
Îmi aminteam cum într-o zi mai pe la prânz, a venit în vizită un coleg din liceu care termina și el facultatea și aparent nu avea unde să-și coasă șosete și nici parteneră pentru dans. Așa că bunica și mama l-au trimis la croitoreasa care mi-a cusut mie dresul de mătase, că era și tânără.
Problema e că la scurt timp după aia am aflat cumva de la Dansez pentru tine că fostul coleg s-a comportat atât de urât cu respectiva croitoreasă, încât femeia nici măcar nu a mai fost în stare să îi coasă ceva decent, ce să mai zic de dans. Mi-a părut rău de biata croitoreasă, mă întâlnisem de multe ori cu ea în piață la 16 Februarie.
În ultima seară înainte de bal, după nenumărate ieșiri nocturne pe barcă, adunasem toate piesele necesare alcătuirii ținutei, cu excepția pantofilor care erau la bunicul. Ajunsesem acasă, nu mai eram la Borcea. În timp ce eu eram în dormitor și mă schimbam, ai mei se uitau cu interes la Dansez pentru tine. Se pare că perechea noastră favorită a castigat în final concursul, dar nu le-a fost acordat același premiu, ci premiile 1 și 2 separate. Știu că tipa a luat un Iphone 6, o cameră video subacvatică și încă ceva, probabil bani. Nu mai știu ce a luat tipul, dar am senzația că i-au dat o mașină.
În timp ce ai mei se bucurau de reușita cuplului, eu eram în dormitor și mă chinuiam de mama focului să mă decid între cele multe variante de lenjerie, dresuri și pantofi. Ajunsesem cumva să am 2 maieuri, 2 perechi de lenjerie, 3 perechi de pantofi (unele erau cizme, dar mă rog). Peste bustieră pusesem un maieu cu decolteu la fel de adânc ca al rochiei. În timpul emisiunii luasem pantofii cu tocurile cele mai înalte de la bunicul - erau aurii și mergeau perfect la rochia în degradeuri de portocaliu și galben (avea si flori rosii brodate). A trebuit să mă decid între dresul de mătase și sosetele lungi de dantelă și am ales într-un final dresul. Când a intrat mama în cameră să vadă ce fac, trăgeam de dresul ăla cu tot ce aveam, dar în final am reușit să mă îmbrac și am mers cu ea în sufragerie să mă admire familia. Tata sau bunica mi-au mai dat o poșetă asortată de asemenea cu rochia.
Visul s-a încheiat în timp ce primeam complimente.
Cuprinsul visului
Personaje (reale): mama, tata, bunica, bunicul, Andrei Dragotă (fostul coleg din liceu)
La început stăteam într-o casă care cică era luată cu chirie la Borcea, fix pe malul apei. Aveam un radio vechi cât toate zilele, un televizor cât o cutie de pantofi cu antenă și alte utilități. Bucătăria era bineînțeles de 3/3 metri, dar hai să zic că era acceptabilă.
De fiecare dată când venea seara, și uneori și la miezul zilei ne strângem toți în camera de zi să ne uităm la Dansez pentru tine sau ceva asemănător pentru că erau acolo 2 concurenți a căror situație era puțin mai specială: fata nu se putea duce la o școală normală și stătea pe malul apei înghețate în ianuarie să filmeze peștii, fără prieteni sau profit din munca ei, iar băiatul - fratele ei sau vărul sau ceva de genul - o mai vizita din când în când să mai facă mâncare împreună. Cei doi rămăseseră orfani cu multă vreme în urmă. Mă uitam pasionată la Dansez pentru tine doar ca să văd dacă cei doi aveau să câștige.
Ceea ce nu știam însă era că între timp, toată familia apuca să iasă pe furiș pe ușa din dos și să se sfătuiască cu privire la rochia mea de bal și alte cele. Îmi trebuia ținuta completă iar bunica ar fi vrut să îmi coasă ea ceva, dar nu cred că avea materiale. Toată ținuta includea rochie, dres, pantofi, bustieră, colier, iar ai mei au mers într-atât de departe încât au fost în piață și mi-au luat și lenjerie cu dantelă să se asorteze cu rochia.
Când s-a apropiat suficient de mult balul, toată familia m-a chemat seara pe barcă să ascultăm greierii și să îmi dea câte o parte din costumația mea pentru bal.
Îmi aminteam cum într-o zi mai pe la prânz, a venit în vizită un coleg din liceu care termina și el facultatea și aparent nu avea unde să-și coasă șosete și nici parteneră pentru dans. Așa că bunica și mama l-au trimis la croitoreasa care mi-a cusut mie dresul de mătase, că era și tânără.
Problema e că la scurt timp după aia am aflat cumva de la Dansez pentru tine că fostul coleg s-a comportat atât de urât cu respectiva croitoreasă, încât femeia nici măcar nu a mai fost în stare să îi coasă ceva decent, ce să mai zic de dans. Mi-a părut rău de biata croitoreasă, mă întâlnisem de multe ori cu ea în piață la 16 Februarie.
În ultima seară înainte de bal, după nenumărate ieșiri nocturne pe barcă, adunasem toate piesele necesare alcătuirii ținutei, cu excepția pantofilor care erau la bunicul. Ajunsesem acasă, nu mai eram la Borcea. În timp ce eu eram în dormitor și mă schimbam, ai mei se uitau cu interes la Dansez pentru tine. Se pare că perechea noastră favorită a castigat în final concursul, dar nu le-a fost acordat același premiu, ci premiile 1 și 2 separate. Știu că tipa a luat un Iphone 6, o cameră video subacvatică și încă ceva, probabil bani. Nu mai știu ce a luat tipul, dar am senzația că i-au dat o mașină.
În timp ce ai mei se bucurau de reușita cuplului, eu eram în dormitor și mă chinuiam de mama focului să mă decid între cele multe variante de lenjerie, dresuri și pantofi. Ajunsesem cumva să am 2 maieuri, 2 perechi de lenjerie, 3 perechi de pantofi (unele erau cizme, dar mă rog). Peste bustieră pusesem un maieu cu decolteu la fel de adânc ca al rochiei. În timpul emisiunii luasem pantofii cu tocurile cele mai înalte de la bunicul - erau aurii și mergeau perfect la rochia în degradeuri de portocaliu și galben (avea si flori rosii brodate). A trebuit să mă decid între dresul de mătase și sosetele lungi de dantelă și am ales într-un final dresul. Când a intrat mama în cameră să vadă ce fac, trăgeam de dresul ăla cu tot ce aveam, dar în final am reușit să mă îmbrac și am mers cu ea în sufragerie să mă admire familia. Tata sau bunica mi-au mai dat o poșetă asortată de asemenea cu rochia.
Visul s-a încheiat în timp ce primeam complimente.
Cuprinsul visului
Personaje (reale): mama, tata, bunica, bunicul, Andrei Dragotă (fostul coleg din liceu)
Comentarii
Trimiteți un comentariu