Se făcea că eram la facultate, desi semăna mai mult cu liceul. Ni se schimbase profesoara la o materie care era ori engleză, ori chimie. Noua profă era foarte drăguță și nu ne tortura psihic cu lucruri complicate în fiecare zi a vieții. Eram foarte puțini în clasă, deci, ori de câte ori i se părea că eram extenuați, femeia ne povestea despre aventurile ei de-a lungul vieții. Avea un stil de-a povesti foarte frumos și mă gândeam că dacă aș scrie o carte, aș face-o după modelul profei de engleză.
Într-o bună zi, stimabila doamnă m-a trimis acasă la bunica să-i aduc nu știu ce hârtii din sertarul din mijloc din sufragerie. I le-am adus cât de repede am putut și am primit un permis și o listă de cumpărături.
Ziua următoare a trebuit să plec cu mama într-o excursie care reprezenta pregătirea mea pentru viață, dar înainte de asta, am zis să trec pe la facultate să îmi salut noii colegi și pe profesoara de engleza care, brusc, semăna cu doamna Brozbă, profesoara de LEC. M-am sfătuit puțin cu profesoara, menționându-i problemele mele de sănătate, apoi m-am dus să vorbesc cu colegii și să mă plâng că nu mai aveam voie să mănânc kfc toată viața. Una dintre fete s-a oferit să meargă cu mine până la metrou, că cică era acolo un magazin care vindea aripioare nepicante. Mi-am adus aminte brusc, în timp ce stăteam la coadă, că și cei de la kfc vindeau meniu nepicant, dar l-am refuzat cu desăvârșire pentru că nu se putea compara cu aripioarele.
Chiar înainte să ajung să cer aripioarele, am fugit la baie, dar m-am întors în timp util și am strigat către vânzătoare: vindeți aripioare nepicante? La care femeia mi-a răspuns: 'la kfc, nu aici!' Am sunat-o pe tipa care mă îndrumase și i-am zis că nu am reușit nimic, apoi am plecat tristă în excursie cu mama. Cred că mergeam la Piatra-Neamț, că avea ea o competiție. Mă duceam din când în când cu gândul la aripioarele picante pe care nu le voi mai putea mânca niciodată și la fiecare dată în care mi-am luat din carrefour supe instant picante. Și așa, foarte random, am decis să trăiesc toată viața cu sucuri de fructe. OUO"
Mai apoi, s-a schimbat din nou cadrul și m-am trezit în D.Gray-Man. Am dat peste Tyki care se pregătea să plece de pe arcă să se vadă cu prietenii lui oameni (practic, a sărit de pe arcă ca și cum ar fi sărit dintr-un avion... numai că a trecut printr-un tub). Allen care dobândise puterile lui Nea și avea control absolut asupra Arcăi l-a sfătuit pe Tyki să aibă grijă înainte să-l lase să plece; la scurt timp după dispariția lui Tyki de pe arcă, ochii lui Allen s-au preschimbat din argintii în galbeni.
Odată ce Tyki a ajuns la prietenii săi, aceștia au început să vorbească despre vremurile trecute ca și cum ar fi fost acum 30 de ani și...nici nu mai arătau ca prietenii lui, dar Tyki părea să ignore cu desăvârșire faptul.
Visul s-a încheiat brusc.
Cuprinsul visului
Personaje (reale): d-na Brozbă (profesoară de LEC), mama
Anime/Manga: D.Gray-Man
Caractere: Tyki Mikk, Allen Walker, Nea D. Campbell (menționat)
Într-o bună zi, stimabila doamnă m-a trimis acasă la bunica să-i aduc nu știu ce hârtii din sertarul din mijloc din sufragerie. I le-am adus cât de repede am putut și am primit un permis și o listă de cumpărături.
Ziua următoare a trebuit să plec cu mama într-o excursie care reprezenta pregătirea mea pentru viață, dar înainte de asta, am zis să trec pe la facultate să îmi salut noii colegi și pe profesoara de engleza care, brusc, semăna cu doamna Brozbă, profesoara de LEC. M-am sfătuit puțin cu profesoara, menționându-i problemele mele de sănătate, apoi m-am dus să vorbesc cu colegii și să mă plâng că nu mai aveam voie să mănânc kfc toată viața. Una dintre fete s-a oferit să meargă cu mine până la metrou, că cică era acolo un magazin care vindea aripioare nepicante. Mi-am adus aminte brusc, în timp ce stăteam la coadă, că și cei de la kfc vindeau meniu nepicant, dar l-am refuzat cu desăvârșire pentru că nu se putea compara cu aripioarele.
Chiar înainte să ajung să cer aripioarele, am fugit la baie, dar m-am întors în timp util și am strigat către vânzătoare: vindeți aripioare nepicante? La care femeia mi-a răspuns: 'la kfc, nu aici!' Am sunat-o pe tipa care mă îndrumase și i-am zis că nu am reușit nimic, apoi am plecat tristă în excursie cu mama. Cred că mergeam la Piatra-Neamț, că avea ea o competiție. Mă duceam din când în când cu gândul la aripioarele picante pe care nu le voi mai putea mânca niciodată și la fiecare dată în care mi-am luat din carrefour supe instant picante. Și așa, foarte random, am decis să trăiesc toată viața cu sucuri de fructe. OUO"
Mai apoi, s-a schimbat din nou cadrul și m-am trezit în D.Gray-Man. Am dat peste Tyki care se pregătea să plece de pe arcă să se vadă cu prietenii lui oameni (practic, a sărit de pe arcă ca și cum ar fi sărit dintr-un avion... numai că a trecut printr-un tub). Allen care dobândise puterile lui Nea și avea control absolut asupra Arcăi l-a sfătuit pe Tyki să aibă grijă înainte să-l lase să plece; la scurt timp după dispariția lui Tyki de pe arcă, ochii lui Allen s-au preschimbat din argintii în galbeni.
Odată ce Tyki a ajuns la prietenii săi, aceștia au început să vorbească despre vremurile trecute ca și cum ar fi fost acum 30 de ani și...nici nu mai arătau ca prietenii lui, dar Tyki părea să ignore cu desăvârșire faptul.
Visul s-a încheiat brusc.
Cuprinsul visului
Personaje (reale): d-na Brozbă (profesoară de LEC), mama
Anime/Manga: D.Gray-Man
Caractere: Tyki Mikk, Allen Walker, Nea D. Campbell (menționat)
Comentarii
Trimiteți un comentariu