Se făcea că eram la școală, mai precis la liceu, unde se dădeau anual niște teste de inteligență ciudate, la care mama îmi spusese că ar fi mai bine să iau numai note mari. Zis și făcut, m-am pus pe un învățat monstru, iar în zilele cu teste am dat tot ce am avut mai bun din mine. După teste, colegii se tot întrebau între ei ce și cum făcuseră.
La sosirea rezultatelor, cu toții au fost surprinși să vadă că cică mă situam pe locul al doilea în clasă ca număr total de puncte. S-au adunat în jurul meu și au început să îmi pună întrebări la care nu am știut, sincer, să le răspund, dar am zis că mă pot oferi să le arăt cum se rezolvă niște subiecte.
S-a schimbat brusc cadrul. Vorbeam cu tatăl Izei, care în vis era tatăl lui Raoul despre un joc ciudat pe care Raoul îl jucase în urmă cu ceva timp. Era un joc de detectivi și cică se asemăna foarte mult cu testele noastre de inteligență. Am ascultat atent povestea tatălui lui Raoul și am rămas șocată. Nu eram singură, dar nici nu-mi mai amintesc cine altcineva mai era cu mine. Tatăl lui Raoul spunea că după terminarea jocului, Raoul a ieșit inevitabil pe primul loc. M-am pomenit pe un podium similar cu cel din fața clasei de la școală. Raoul s-a urcat pe cea mai înaltă treaptă a lui și a ridicat cupa, moment în care a fost mitraliat de o hoardă de Akuma. Vestea bună e că a supraviețuit. Vestea proastă e că acum îi era frică chiar și când se ducea la baie, atât de mare fusese trauma.
A venit la un moment dat o doamnă care a vrut să vorbească cu părinții lui Raoul, dar aceștia nu o recunoșteau, așa că stimata doamnă a menționat două nume: al mamei și al Izei. Spre surprinderea mea, cei doi părinți nu au reacționat la niciunul dintre nume, dar nu mi-a păsat prea mult. Am mers la baie și am observat că simțeam aceeași frică pe care o simțise Raoul, deși pe mine nu mă mitraliase nimeni când urcasem pe podium la școală să mi se dea premiul. Am simțit o durere ciudată, după care m-am ferit din impuls, crezând că ceva mă va ataca de undeva din baie. Nu s-a întâmplat nimic, dar mi-am amintit vorbele tatălui lui Raoul - acelea că Raoul a trebuit să lupte cu dureri de genul celor pe care le aveam eu pentru o lungă perioadă de timp.
Într-un cadru mai scurt, m-am pomenit jucându-mă pe Cocoppa, care cică se număra printre testele alea pe care a trebuit să le dau. Nu se știe cum, dar am reușit să intru în top 100 la sw, ceea ce s-a transpus într-un loc 2 în realitate, pentru care am fost evident premiată. M-am pomenit din nou pe podium la școală. Pe fundal se auzea o melodie care știam că era cântată de Mamoru Miyano - Orpheus, care de altfel îmi plăcea foarte mult. În vis, constituia opening-ul de la Vampire Knight și nu am fost deloc mulțumită de ea pentru că era doar un cover. Considerând că era o blasfemie, am început să cânt peste, moment în care am auzit de undeva din clasă vocea lui Allen strigându-l pe Nea.
S-a schimbat brusc cadrul din nou și am ajuns acasă, vorbind cu Oana la telefon despre cum nu mai editasem de luni de zile. I-am zis că aș vrea să editez, dar nu pot să o fac, dată fiind situația în care sunt. Oana a început să editeze cu mine la telefon și cred că eram pe team viewer, că puteam să văd ce face.
Mi-a răsărit în minte ideea de a mă întoarce pe sunphoto. Voiam să fac o groază de albume noi pentru că mi se părea că cele pe care le aveam deja abia dacă făceau vizite. Așa se face că m-am pornit să fac câte 20 de albume pe zi. Le făceam 'pentru vizite', cum ar spune unii. Nu știu ce am pus în ele, dar sunt sigură că la un moment dat am auzit / citit ceva de genul 'aah, iar face Satella albume de vizite'.
Visul s-a încheiat brusc.
Cuprinsul visului
Personaje (reale): mama, Iza, Raoul - menționați (elevi de-ai mamei), tatăl Izei (în vis, tatăl lui Raoul), Miyano Mamoru - seiyuu (menționat)
Anime/Manga: Vampire Knight - mențiune, D.Gray-Man
Caractere: Allen Walker, Nea D. Campbell (menționat)
La sosirea rezultatelor, cu toții au fost surprinși să vadă că cică mă situam pe locul al doilea în clasă ca număr total de puncte. S-au adunat în jurul meu și au început să îmi pună întrebări la care nu am știut, sincer, să le răspund, dar am zis că mă pot oferi să le arăt cum se rezolvă niște subiecte.
S-a schimbat brusc cadrul. Vorbeam cu tatăl Izei, care în vis era tatăl lui Raoul despre un joc ciudat pe care Raoul îl jucase în urmă cu ceva timp. Era un joc de detectivi și cică se asemăna foarte mult cu testele noastre de inteligență. Am ascultat atent povestea tatălui lui Raoul și am rămas șocată. Nu eram singură, dar nici nu-mi mai amintesc cine altcineva mai era cu mine. Tatăl lui Raoul spunea că după terminarea jocului, Raoul a ieșit inevitabil pe primul loc. M-am pomenit pe un podium similar cu cel din fața clasei de la școală. Raoul s-a urcat pe cea mai înaltă treaptă a lui și a ridicat cupa, moment în care a fost mitraliat de o hoardă de Akuma. Vestea bună e că a supraviețuit. Vestea proastă e că acum îi era frică chiar și când se ducea la baie, atât de mare fusese trauma.
A venit la un moment dat o doamnă care a vrut să vorbească cu părinții lui Raoul, dar aceștia nu o recunoșteau, așa că stimata doamnă a menționat două nume: al mamei și al Izei. Spre surprinderea mea, cei doi părinți nu au reacționat la niciunul dintre nume, dar nu mi-a păsat prea mult. Am mers la baie și am observat că simțeam aceeași frică pe care o simțise Raoul, deși pe mine nu mă mitraliase nimeni când urcasem pe podium la școală să mi se dea premiul. Am simțit o durere ciudată, după care m-am ferit din impuls, crezând că ceva mă va ataca de undeva din baie. Nu s-a întâmplat nimic, dar mi-am amintit vorbele tatălui lui Raoul - acelea că Raoul a trebuit să lupte cu dureri de genul celor pe care le aveam eu pentru o lungă perioadă de timp.
Într-un cadru mai scurt, m-am pomenit jucându-mă pe Cocoppa, care cică se număra printre testele alea pe care a trebuit să le dau. Nu se știe cum, dar am reușit să intru în top 100 la sw, ceea ce s-a transpus într-un loc 2 în realitate, pentru care am fost evident premiată. M-am pomenit din nou pe podium la școală. Pe fundal se auzea o melodie care știam că era cântată de Mamoru Miyano - Orpheus, care de altfel îmi plăcea foarte mult. În vis, constituia opening-ul de la Vampire Knight și nu am fost deloc mulțumită de ea pentru că era doar un cover. Considerând că era o blasfemie, am început să cânt peste, moment în care am auzit de undeva din clasă vocea lui Allen strigându-l pe Nea.
S-a schimbat brusc cadrul din nou și am ajuns acasă, vorbind cu Oana la telefon despre cum nu mai editasem de luni de zile. I-am zis că aș vrea să editez, dar nu pot să o fac, dată fiind situația în care sunt. Oana a început să editeze cu mine la telefon și cred că eram pe team viewer, că puteam să văd ce face.
Mi-a răsărit în minte ideea de a mă întoarce pe sunphoto. Voiam să fac o groază de albume noi pentru că mi se părea că cele pe care le aveam deja abia dacă făceau vizite. Așa se face că m-am pornit să fac câte 20 de albume pe zi. Le făceam 'pentru vizite', cum ar spune unii. Nu știu ce am pus în ele, dar sunt sigură că la un moment dat am auzit / citit ceva de genul 'aah, iar face Satella albume de vizite'.
Visul s-a încheiat brusc.
Cuprinsul visului
Personaje (reale): mama, Iza, Raoul - menționați (elevi de-ai mamei), tatăl Izei (în vis, tatăl lui Raoul), Miyano Mamoru - seiyuu (menționat)
Anime/Manga: Vampire Knight - mențiune, D.Gray-Man
Caractere: Allen Walker, Nea D. Campbell (menționat)
Comentarii
Trimiteți un comentariu