Se făcea că mă duceam în mod periodic la sport. Sportu' ăsta părea a fi legat într-un fel de Eurovision și de Magano. Urma să înceapă un turneu foarte important, așa că trebuia să fiu mereu prezentă, însă într-o bună zi, s-a întâmplat să mi se murdărească trening-ul și să nu mai pot merge. Mama mă luase la rost că ar fi trebuit să bag și trening-ul la spălat. M-am uitat la ce haine aveam pe mine, că poate mai era speranță să ajung și eu la sport. Am văzut că în casă purtam niște pantaloni vechi roșii care nu mai aveau bluză. I-am sugerat mamei să mi-i dea la sport, însă a refuzat, spunând că sunt bolnavă și că trebuie să stau acasă o vreme (wut).
În timpul în care am stat acasă m-am uitat pe facebook la postările profesoarei mele de română din clasa a 8-a, gândindu-mă că ar fi frumos să participe la Eurovision cu toate poeziile pe care le-a scris până acum =)))))))))). Mai apoi, a început propriu-zis emisiunea și efectiv se schimba cadrul din 5 în 5 secunde, o dată eram acasă, uitându-mă la televizor, apoi eram la sală, îmbrăcată în pantalonii roșii, aruncând mingea la coș. Ceea ce nu știam era că acest viitor turneu era de fapt o pregătire pentru o misiune în Magano - ori ne duceam după Yuuto, ori după Sakanashi. În orice caz, dacă nu eram bine pregătiți, muream.
La ultima schimbare de cadru dintre cele intermitente m-am pomenit acasă, ascultând-o cu placere pe o tanti care își spunea Rihanna (dar evident nu era ea) și care venise la Eurovision cu un program de o oră și ceva în care cânta toate melodiile bune din anii trecuți. Mi se pare că a ajuns și la melodia Playing with Fire a Paulei Seling și a lălăit-o în stil mare, dar mie mi-a plăcut o.o . Un alt lucru care mi-a plăcut e acela că tipei nu îi păsa dacă greșește, revenea la partea greșită și o corecta după o pauză de câteva secunde. Mama zicea că ar trebui să o prind pe înregistrare. M-am dus deci după telefon, dar nu am reușit să prind momentul mult așteptat pe înregistrare. În final..nu cred că am regretat, pentru că știam că la repetiții i-a ieșit mult mai bine. În sufragerie plutea un miros de haine proaspăt spălate și mă întrebam când o să mi se usuce pantalonii ca să pot merge la sala de sport pentru antrenament.
S-a schimbat însă brusc cadrul și m-am trezit uitându-mă la un panel din manga de la Sousei. Acolo erau Suzaku și Byakko, dar Suzaku avea cască și nu puteam să îi văd fața. La început am crezut că era Shimon, dar după ce s-a schimbat iar cadrul și m-am pomenit în sala de sport cu cei doi în fața mea și l-am rugat pe Suzaku să-și dea casca jos, am văzut că nu era Shimon, ci fratele lui mai mare, Keiji. Am rămas dezamăgită, dar apoi mi-am amintit că Shimon fusese grav rănit în ultima bătălie, așa că îi era imposibil să participe în cea care va urma.
În ultimul cadru eram Mayura și mergeam cu Keiji 'la Eurovision' să ne luptăm cu Yuuto =))))))))))))))))). Ciudat e că aveam impresia că mergem pe aleea din fața blocului, dar noi eram în spațiu :/
Cuprinsul visului
Personaje (reale): mama, profesoara de română din clasa a 8-a (menționată)
Anime/Manga: Sousei no Onmyouji
Caractere: Ijika Yuuto, Sakanashi, Ikaruga Shimon (menționați), Ikaruga Keiji, Otomi Mayura
În timpul în care am stat acasă m-am uitat pe facebook la postările profesoarei mele de română din clasa a 8-a, gândindu-mă că ar fi frumos să participe la Eurovision cu toate poeziile pe care le-a scris până acum =)))))))))). Mai apoi, a început propriu-zis emisiunea și efectiv se schimba cadrul din 5 în 5 secunde, o dată eram acasă, uitându-mă la televizor, apoi eram la sală, îmbrăcată în pantalonii roșii, aruncând mingea la coș. Ceea ce nu știam era că acest viitor turneu era de fapt o pregătire pentru o misiune în Magano - ori ne duceam după Yuuto, ori după Sakanashi. În orice caz, dacă nu eram bine pregătiți, muream.
La ultima schimbare de cadru dintre cele intermitente m-am pomenit acasă, ascultând-o cu placere pe o tanti care își spunea Rihanna (dar evident nu era ea) și care venise la Eurovision cu un program de o oră și ceva în care cânta toate melodiile bune din anii trecuți. Mi se pare că a ajuns și la melodia Playing with Fire a Paulei Seling și a lălăit-o în stil mare, dar mie mi-a plăcut o.o . Un alt lucru care mi-a plăcut e acela că tipei nu îi păsa dacă greșește, revenea la partea greșită și o corecta după o pauză de câteva secunde. Mama zicea că ar trebui să o prind pe înregistrare. M-am dus deci după telefon, dar nu am reușit să prind momentul mult așteptat pe înregistrare. În final..nu cred că am regretat, pentru că știam că la repetiții i-a ieșit mult mai bine. În sufragerie plutea un miros de haine proaspăt spălate și mă întrebam când o să mi se usuce pantalonii ca să pot merge la sala de sport pentru antrenament.
S-a schimbat însă brusc cadrul și m-am trezit uitându-mă la un panel din manga de la Sousei. Acolo erau Suzaku și Byakko, dar Suzaku avea cască și nu puteam să îi văd fața. La început am crezut că era Shimon, dar după ce s-a schimbat iar cadrul și m-am pomenit în sala de sport cu cei doi în fața mea și l-am rugat pe Suzaku să-și dea casca jos, am văzut că nu era Shimon, ci fratele lui mai mare, Keiji. Am rămas dezamăgită, dar apoi mi-am amintit că Shimon fusese grav rănit în ultima bătălie, așa că îi era imposibil să participe în cea care va urma.
În ultimul cadru eram Mayura și mergeam cu Keiji 'la Eurovision' să ne luptăm cu Yuuto =))))))))))))))))). Ciudat e că aveam impresia că mergem pe aleea din fața blocului, dar noi eram în spațiu :/
Cuprinsul visului
Personaje (reale): mama, profesoara de română din clasa a 8-a (menționată)
Anime/Manga: Sousei no Onmyouji
Caractere: Ijika Yuuto, Sakanashi, Ikaruga Shimon (menționați), Ikaruga Keiji, Otomi Mayura
Comentarii
Trimiteți un comentariu