Se făcea că eram într-un fel de vacanță (zic 'un fel de' pentru că tot mai mergeam din când în când la școală. Urma o expoziție de stampe japoneze. Cei de la secție ne-au trimis imediat să vedem despre ce e vorba.
În același timp, acasă trebuia să am grijă de un copil. Nu-mi aduc aminte exact de unde și cum apăruse copilul respectiv, dar trebuia să fim atenți la el ca la ochii din cap. Mi-era drag, într-adevăr, deci am stat cu ușurință cu el.
La școală eram la master, ceea ce însemna că învățam în alt corp de clădire și aveam și niște colegi noi. Am ajuns să-mi placă de cineva care semăna cu un fost coleg din generală. Mă țineam după el peste tot, cum puteam. Am avut parte și de niște glume prietenești din partea Antoniei cu privire la tip. Gabi se hotărâse să urmeze un alt program de master, așa că de-abia îl mai vedeam. Imaginați-vă surpriza mea atunci când l-am văzut pe Gabi în pragul ușii de la clasa care încă o dată, semăna cu laboratorul de fizică din generală.
Se schimbă brusc cadrul și ajung iar la expoziția de stampe. Mi-era rău și mă durea burta cum nu mă duruse niciodată. Am plecat într-un final acasă, unde am găsit-o pe mama îngrijind pruncul apărut de nicăieri. Copilul avea febră și ardea tot. Am vorbit cu mama și am căzut de comun acord să avem grijă de el în ture. Neștiind ce să fac ca să îl liniștesc, îl țineam mai tot timpul în brațe, deși era super fierbinte. Lui îi făcea bine și asta era tot ce conta. Copilul avea însă și un obicei mai prost, anume să mă strângă foarte tare când îl luam în brațe. Am trecut și peste aia într-un final și am putut avea grijă de el până s-a vindecat.
În cadrul final sunt la facultate în laboratorul 1, stând pe lateral lângă Dani, Antonia, tipul ăla nou drăguț și lângă copil. Nu știu cum am reușit să-l iau cu mine la facultate, dar da, s-a întâmplat. La un moment dat, în timpul orei, Antonia îi spune lui Dani că avusese un vis cu ea seara trecută. Profitând de ocazie, îi dezvălui și eu lui Dani că tot am vise cu ea în ultima vreme. Plăcut surprinsă de afirmație, Dani zâmbește și îmi spune că se bucură mult. Visul se încheie brusc (pentru că mașină zgomotoasă, ugh).
Cuprinsul visului
Personaje (reale): profesorii secției de japoneză, mama, Antonia, Gabi, Dani (colegi de facultate)
În același timp, acasă trebuia să am grijă de un copil. Nu-mi aduc aminte exact de unde și cum apăruse copilul respectiv, dar trebuia să fim atenți la el ca la ochii din cap. Mi-era drag, într-adevăr, deci am stat cu ușurință cu el.
La școală eram la master, ceea ce însemna că învățam în alt corp de clădire și aveam și niște colegi noi. Am ajuns să-mi placă de cineva care semăna cu un fost coleg din generală. Mă țineam după el peste tot, cum puteam. Am avut parte și de niște glume prietenești din partea Antoniei cu privire la tip. Gabi se hotărâse să urmeze un alt program de master, așa că de-abia îl mai vedeam. Imaginați-vă surpriza mea atunci când l-am văzut pe Gabi în pragul ușii de la clasa care încă o dată, semăna cu laboratorul de fizică din generală.
Se schimbă brusc cadrul și ajung iar la expoziția de stampe. Mi-era rău și mă durea burta cum nu mă duruse niciodată. Am plecat într-un final acasă, unde am găsit-o pe mama îngrijind pruncul apărut de nicăieri. Copilul avea febră și ardea tot. Am vorbit cu mama și am căzut de comun acord să avem grijă de el în ture. Neștiind ce să fac ca să îl liniștesc, îl țineam mai tot timpul în brațe, deși era super fierbinte. Lui îi făcea bine și asta era tot ce conta. Copilul avea însă și un obicei mai prost, anume să mă strângă foarte tare când îl luam în brațe. Am trecut și peste aia într-un final și am putut avea grijă de el până s-a vindecat.
În cadrul final sunt la facultate în laboratorul 1, stând pe lateral lângă Dani, Antonia, tipul ăla nou drăguț și lângă copil. Nu știu cum am reușit să-l iau cu mine la facultate, dar da, s-a întâmplat. La un moment dat, în timpul orei, Antonia îi spune lui Dani că avusese un vis cu ea seara trecută. Profitând de ocazie, îi dezvălui și eu lui Dani că tot am vise cu ea în ultima vreme. Plăcut surprinsă de afirmație, Dani zâmbește și îmi spune că se bucură mult. Visul se încheie brusc (pentru că mașină zgomotoasă, ugh).
Cuprinsul visului
Personaje (reale): profesorii secției de japoneză, mama, Antonia, Gabi, Dani (colegi de facultate)
Comentarii
Trimiteți un comentariu