Se făcea că eram în Sousei (într-un fel) cu Benio și cu Kamui proaspăt transformați. Eram în tren și mă holbam pe net la niște poze vechi. La început aveam impresia că eram Benio. La un moment dat, lui Benio i se face super foame și Kamui încearcă să se gândească la ce ar putea mânca. Nu prea îi vin idei. Se uită unul la celălalt și se gândesc să facă altceva în afară de a mânca. Atunci, Benio își brusc aduce aminte că era în trecut poreclită Fubuki (sau Hibuki, nu-mi aduc aminte exact). Aici se schimbă cadrul și se conturează o scenă în care Benio poreclită Fubuki e în duș și se chinuie, efectiv se chinuie să se spele. Se face tranziție și brusc, cea care trebuia să facă duș sunt eu, nu Beni. Eram la mine acasă și casa era în renovare. Ne ajuta un vecin, Tibi. Ca să ajungi la cadă trebuia să treci printre niste cabluri care veneau din tavan și erau țintuite în podea, Domnu' știe. Cert e că la un monent dat, am ieșit din baie, unde cică vorbisem la telefon cu video (în duș fiind), cu prosopul pe mine. M-am dus în camera mea și numaidecât a venit mama să mă întrebe dacă am terminat cu baia. Eu i-am răspuns că nu, că mai aveam să-mi clătesc părul, dar cum clătitul avea de-a face cu cablurile alea țintuite în podea, mi-era cam greu să îl duc la bun sfârșit. M-am dus iar la baie și m-am băgat în cadă, doar ca să observ că îmi clătisem deja părul. L-am clătit iar. De ce să nu când da.
Se face schimbare de cadru și ajung la bucătărie. Era seară și voiam ceva dulce. Știam că nu am voie ciocolată, deci mi-am luat niște cremă de zahăr ars din frigider. Atunci, mama a început să se plângă lui Tibi că nu eram în stare să fac nimic în casă și a apărut de nicăieri nașa să mă critice și ea. Cât ai clipi din ochi, s-a ajuns la o situație super nașpa, în care eram criticată și din cauză că mănânc 3 pahare de cremă de zahăr ars (nu voiam să mănânc 3, dar se rupsese eticheta aiurea și....eh).
Se schimbă cadrul și ajung din nou în tren cu Kamui, iar aveam impresia că sunt Benio. Căutam în telefon aplicația pe care o folosesc de obicei ca să îmi scriu visele dimineața. Din păcate, aplicația cu pricina nu se deschidea. Mi-a apărut într-un târziu că nu ar fi instalată pe telefon; mi-am luat șoc, pentru că eram sigură că pierdusem un vis. Mi-am descărcat din nou aplicația și am intrat la 'copiate în clipboard' doar ca să găsesc, spre surprinderea mea, niște chestii care nici nu aveau legătură cu visele, erau capturi de pe Cocoppa. Am încercat să scriu două cadre din visul ăsta -primul și ultimul- și mă miram că nu îmi iese. Kamui încă se gândea ce să-i dea lui Benio să mănânce =))))))
Se schimbă cadrul și ajung la facultate, cu Mădălina și Dani și încă câțiva colegi. Afară viscolea de nu se mai putea. Era cod portocaliu, iar noi eram blocați în facultate, la ceva ce semăna cu un semi-internat (te pomenești că am visat căminele). Se uita Dani pe telefon și zicea că o să ningă mult și în zilele următoare, moment în care Mădălina își aduce aminte că a jucat odată într-o piesă intitulată Fubuki 😅. Visul se încheie cu Dani și cu Anea, o altă colegă, holbându-se la ecranul telefonului la prognoza meteo. Deși scria că o să și plouă în câteva zile, cele două fete erau mirate până la Dumnezeu de faptul că se înălța zăpada 'în valuri, de parcă ar fi tsunami'.
Cuprinsul visului
Personaje (reale): mama, Tibi (vecin), nașa mea, Mădălina, Dani, Anea (colege de facultate)
Anime/Manga: Sousei no Onmyouji
Caractere: Adashino Benio, Kamui
Se face schimbare de cadru și ajung la bucătărie. Era seară și voiam ceva dulce. Știam că nu am voie ciocolată, deci mi-am luat niște cremă de zahăr ars din frigider. Atunci, mama a început să se plângă lui Tibi că nu eram în stare să fac nimic în casă și a apărut de nicăieri nașa să mă critice și ea. Cât ai clipi din ochi, s-a ajuns la o situație super nașpa, în care eram criticată și din cauză că mănânc 3 pahare de cremă de zahăr ars (nu voiam să mănânc 3, dar se rupsese eticheta aiurea și....eh).
Se schimbă cadrul și ajung din nou în tren cu Kamui, iar aveam impresia că sunt Benio. Căutam în telefon aplicația pe care o folosesc de obicei ca să îmi scriu visele dimineața. Din păcate, aplicația cu pricina nu se deschidea. Mi-a apărut într-un târziu că nu ar fi instalată pe telefon; mi-am luat șoc, pentru că eram sigură că pierdusem un vis. Mi-am descărcat din nou aplicația și am intrat la 'copiate în clipboard' doar ca să găsesc, spre surprinderea mea, niște chestii care nici nu aveau legătură cu visele, erau capturi de pe Cocoppa. Am încercat să scriu două cadre din visul ăsta -primul și ultimul- și mă miram că nu îmi iese. Kamui încă se gândea ce să-i dea lui Benio să mănânce =))))))
Se schimbă cadrul și ajung la facultate, cu Mădălina și Dani și încă câțiva colegi. Afară viscolea de nu se mai putea. Era cod portocaliu, iar noi eram blocați în facultate, la ceva ce semăna cu un semi-internat (te pomenești că am visat căminele). Se uita Dani pe telefon și zicea că o să ningă mult și în zilele următoare, moment în care Mădălina își aduce aminte că a jucat odată într-o piesă intitulată Fubuki 😅. Visul se încheie cu Dani și cu Anea, o altă colegă, holbându-se la ecranul telefonului la prognoza meteo. Deși scria că o să și plouă în câteva zile, cele două fete erau mirate până la Dumnezeu de faptul că se înălța zăpada 'în valuri, de parcă ar fi tsunami'.
Cuprinsul visului
Personaje (reale): mama, Tibi (vecin), nașa mea, Mădălina, Dani, Anea (colege de facultate)
Anime/Manga: Sousei no Onmyouji
Caractere: Adashino Benio, Kamui
Comentarii
Trimiteți un comentariu