11-31: "De Dragul lui Ayato"

Se făcea că era vară și aveam vacanță, dar numai eu aveam momente de relaxare, de vreme ce toți ceilalți prieteni ai mei erau ocupați cu examene de admitere sau muncă. În cele din urmă, m-am angajat și eu la o cofetărie care la început semăna cu bucătăria bunicii. Cofetăria asta era la o mănăstire cu oameni bolnavi și îndoctrinați. Erau atât tineri, cât și bătrâni. La început nu aveam de gând să las pe nimeni să-mi decidă viața, asta până l-am cunoscut pe Ayato. Ayato era un tânăr bolnav care fusese găsit pe străzi de către cuplul de bătrâni care conducea cofetăria. Mi-a făcut un tur și ne-am înțeles de minune, în ciuda diferențelor dintre noi.
Seara am ajuns acasă și am crezut că Jaklin terminase cu examenele, așa că am sunat-o. Mi-a răspuns o voce obosită și plictisită. Am întrebat-o ce face și mi-a spus că avea examenul în 25, nu în 23, urmând să reprogrameze convorbirea noastră peste câteva zile. In încheierea apelului, când a intrat și mama ei în cameră, Jaklin a zis ceva de genul 'lasă, sisule, că vorbim noi mai încolo, oricum am niște vise recente cu tine, că numai tu îmi apari în vise'. După încheierea apelului am realizat că poate și Jaklin avea aceleași probleme ca Ayato, pe care ajunsesem să îl iubesc. Nu știu cum, în vis credeam că tatăl lui Jaklin părăsise familia cu mult timp în urmă și apoi murise.
Reluându-mi slujba de zi cu zi, am reușit să mă apropii foarte mult de Ayato și de un grup de prieteni ai acestuia. Vorbeam zilnic în timp ce coceam diverse prăjituri 'după dorința Tatălui'. 'Tatăl' era ființa supremă care nu era Dumnezeu și care controla totul din umbră (Ce-i asta, mă, Big Brother din 1984? :/). Cică numai pentru că au primit iubirea Tatălui angajații de la cofetărie puteau fi ceea ce sunt astăzi.
Au urmat zile în care m-am adâncit tot mai mult în poveștile din trecut ale lui Ayato, zile în care am ajuns să-mi dau seama cât de superb era ca și om. Cu toate astea, o moarte sumbră l-a răpit pe Ayato chiar de sub ochii noștri. El a leșinat într-o zi, în timp ce dădea indicații cu privire la prăjiturile care trebuiau făcute în numele Tatălui și nu s-a mai putut ridica.
S-a schimbat cadrul. A urmat o înmormântare plină de jale, atât din partea celor tineri, cât și din partea celor bătrâni. Toți cei de la mănăstire au fost prezenți la înmormântare. Ayato nu mai era, și acum viețile tuturor erau pustii. Peste câteva zile, de vreme ce mă plimbam cu un robot de bucătărie roșu și făceam curat în cofetărie, am dat accidental peste o prăjitură care nu era menită nimanui. Pe ea scria frumos, cu litere colorate 'Pentru Ayato, cu drag. La mulți ani!'. I-am văzut numele și am început să plâng, urmând a fi consolată de prietenii lui. De acum înainte, cei de la cofetărie aveau să renunțe la doctrina tatălui, începând să facă prăjituri 'de dragul lui Ayato'.
S-a schimbat cadrul și cofetăria a devenit brusc troleu. Pentru că nu mai era Ayato, și pokemonii o luaseră razna și apăreau aiurea prin oraș, atacând oamenii. Am dat peste un Kabutops roșu în troleu. M-a atacat și am vrut până în ultima clipă să mă lupt cu el. Târâtă de pokemonul turbat care avea forța unui taur, am ajuns cumva înapoi în cofetărie și am decis să încetez lupta când am văzut că acel Kabutops vrea să distrugă prăjitura pentru Ayato. Practic, l-am oprit ca pe un aspirator. Visul se încheie când apare în cofetărie o tipă care semăna cu Hinata din Naruto.

Cuprinsul visului 
Personaje (reale): Jaklin (cea mai bună prietenă)
Anime: Naruto (mențiune)
Joc: Pokemon Go
Caractere: Hinata (Naruto) - menționată, Kabutops (Pokemon)