Se făcea că se terminase școala și urma o vacanță. Eu plănuisem să mă întâlnesc în fiecare zi cu cineva din clasă, mai mult cu Cristina, Gabi și Antonia. Așa se face că am ajuns toți patru la o sală ciudată de forțe, care evident că nu arăta ca una normală. Patronul sălii cu pricina era un dubios care nu apărea prea des la ore, dar când o făcea, ieșea circ. În ciuda acestui fapt, veneam cu plăcere la sală și încercam să lucrez cât mai mult.
De vreme ce mă chinuiam să înțeleg cum merg lucrurile la sală, mama își continua cursurile de înot și acupunctura, reușind cumva să se împartă între ele și serviciu.
Afară era iarnă. Mi-aduc aminte că m-am întâlnit într-o altă zi cu Cristina în fața sălii dubioase de sport (arăta ca o ghiulea, frate, serios?) și am aflat că ceva nu era în regulă cu ea. Am zis să ignor lucrurile ieșite din comun, că poate nu eram noi obișnuite. În realitate, înainte să 'te angajeze' cu normă întreagă la sala aia, te spăla pe creier și te punea să faci scufundări într-o chestie care nu era nici apă, nici ulei, ceva din amândouă.
Se schimbă cadrul. Stând la taclale cu colegii, o văd pe mama că intră pe ușile sălii. Sunt confuză la început, dar ajung să mă obișnuiesc cu faptul că ea era acolo. În momentul în care am aflat că cineva de la sală făcuse în așa fel încât mama să-și piardă serviciul și să ajungă în mainile lor, m-am înfuriat. Mama credea că superiorii ei o urăsc și că vor să-i ruineze viața, dar nu știa că toate cele întâmplate fuseseră plănuite de angajații sălii diabolice de sport.
Se schimbă iar cadrul. Mă plimbam pe afară și ploua. La un moment dat, văd o pisică cum se ține după mine și miorlăie. La scurt timp, ajung să percep mieunatul pisicii ca pe vocea umană. Înțeleg apoi că tot ce vrea pisica e puțină mâncare și un loc în care să-și adăpostească pisoii de ploaie. Revin cu mâncare (nu mai știu dacă am și îmbrăcat-o cu ceva vestă de lână) iar pisica s-a arătat foarte mulțumită și a spus că îmi va fi veșnic recunoscătoare. Chestia cu hrănitul pisicii - în care, de altfel, am implicat-o și pe mama - a durat undeva la trei zile. Mai apoi, patronul sălii-ghiulea ne-a aflat intențiile si ne-a chemat înăuntru, unde ne-a făcut o morală de juma' de oră. Nu s-a terminat aici, fiindcă la scurt timp, am dat de Gabi care fusese angajat la sală peste noapte (ceea ce înseamnă că cineva îl manipula și nu mai puteam avea încredere în el). Mama era tristă pentru pisică, Antonia și Cristina nu mai veneau la sală. Înainte de începerea orei, am primit pe whatsapp două mesaje de la o vecină în care respectiva îmi zicea că sunt nesimțită că nu mai vin la sală =)))))))).
În finalul visului ajunsesem undeva adânc în sala-ghiulea, unde erau niște tentacule și mai mulți oameni subjugați de ele. Visul se încheie brusc.
Cuprinsul visului
Personaje (reale): Cristina, Antonia, Gabi (prieteni de la facultate), mama, Irina (vecina)
De vreme ce mă chinuiam să înțeleg cum merg lucrurile la sală, mama își continua cursurile de înot și acupunctura, reușind cumva să se împartă între ele și serviciu.
Afară era iarnă. Mi-aduc aminte că m-am întâlnit într-o altă zi cu Cristina în fața sălii dubioase de sport (arăta ca o ghiulea, frate, serios?) și am aflat că ceva nu era în regulă cu ea. Am zis să ignor lucrurile ieșite din comun, că poate nu eram noi obișnuite. În realitate, înainte să 'te angajeze' cu normă întreagă la sala aia, te spăla pe creier și te punea să faci scufundări într-o chestie care nu era nici apă, nici ulei, ceva din amândouă.
Se schimbă cadrul. Stând la taclale cu colegii, o văd pe mama că intră pe ușile sălii. Sunt confuză la început, dar ajung să mă obișnuiesc cu faptul că ea era acolo. În momentul în care am aflat că cineva de la sală făcuse în așa fel încât mama să-și piardă serviciul și să ajungă în mainile lor, m-am înfuriat. Mama credea că superiorii ei o urăsc și că vor să-i ruineze viața, dar nu știa că toate cele întâmplate fuseseră plănuite de angajații sălii diabolice de sport.
Se schimbă iar cadrul. Mă plimbam pe afară și ploua. La un moment dat, văd o pisică cum se ține după mine și miorlăie. La scurt timp, ajung să percep mieunatul pisicii ca pe vocea umană. Înțeleg apoi că tot ce vrea pisica e puțină mâncare și un loc în care să-și adăpostească pisoii de ploaie. Revin cu mâncare (nu mai știu dacă am și îmbrăcat-o cu ceva vestă de lână) iar pisica s-a arătat foarte mulțumită și a spus că îmi va fi veșnic recunoscătoare. Chestia cu hrănitul pisicii - în care, de altfel, am implicat-o și pe mama - a durat undeva la trei zile. Mai apoi, patronul sălii-ghiulea ne-a aflat intențiile si ne-a chemat înăuntru, unde ne-a făcut o morală de juma' de oră. Nu s-a terminat aici, fiindcă la scurt timp, am dat de Gabi care fusese angajat la sală peste noapte (ceea ce înseamnă că cineva îl manipula și nu mai puteam avea încredere în el). Mama era tristă pentru pisică, Antonia și Cristina nu mai veneau la sală. Înainte de începerea orei, am primit pe whatsapp două mesaje de la o vecină în care respectiva îmi zicea că sunt nesimțită că nu mai vin la sală =)))))))).
În finalul visului ajunsesem undeva adânc în sala-ghiulea, unde erau niște tentacule și mai mulți oameni subjugați de ele. Visul se încheie brusc.
Cuprinsul visului
Personaje (reale): Cristina, Antonia, Gabi (prieteni de la facultate), mama, Irina (vecina)
Comentarii
Trimiteți un comentariu