Cică eram în sesiune și trebuia să dau BACu'. BACu' se dădea la facultate, din materiile de la japoneză, printre care se număra și literatura engleză. Înainte de examen am avut o simulare pe care nu am luat-o prea în serios fiindcă fusese ziua lui Gabi care era de fapt Lucian, un coleg din generală, și am zis să îl sărbătorim. L-am sărbătorit în laboratorul de fizică din generală.
Mai apoi a început simularea (noaptea). Alergam pe scări la 11 noaptea, când nu era curent, fiindcă ne duceam să dăm examen (simulare) la literatura engleză, materie pe care o făceam cu un prof chel care era și doctor. Al doilea examen l-am dat cu Kurihara-sensei și, sincer, nu prea mi-a păsat de el. Am stat lângă Cristina și a fost ok :-?
După un timp se schimbă însă cadrul și ajungem propriu-zis în noaptea de dinaintea ultimului examen, deși noi încă o ardeam pe petreceri în laboratorul de fizică. Îmi luasem Bravo, un suc super bun, și voiam să îl împart cu Gabi care nu era acolo. A apărut într-un târziu împreună cu Camelia, chiar cu câteva minute înaintea celui de-al doilea examen. După Gabi și Camelia a intrat în clasă profesorul doctor de literatură engleză și m-a văzut cum beam cu toată pofta din sucul de portocale roșii. Încercase și Gabi să bea la un moment dat, dar nu reușise. Profesorul își exprimă dorința de a încerca și el sucul. Îi înmânez așadar cutia de suc. Proful dă să bea, dar NU POATE NICI EL, așa că se gândește să tragă de ceva tubuleț situat în cutie și să îl țină afară, că cică așa era mai ușor de băut sucul. Eu mă enervez puțin, îi iau cutia din mână profului și încerc să îi explic că nu trebuie să tragă de nimic, că e simplu să bea suc. Proful însă se supără pe mine și zice că o să-mi scadă nota la examen.
Apare un cadru fugitiv în care merg la baie (ACASĂ LA BAIE) să mă spăl pe mâini - probabil voiam să testez apa pentru baie - și văd că iar opriseră apa caldă pentru cine stie ce reparații și acum se făcuse ruginie.
Se schimbă iar cadrul. Părăseam sala celui de-al doilea examen propriu-zis. Se făcuse deja 10 dimineața. Mă pierdusem la un moment dat de colegii mei, dar până la urmă, m-au ajutat Cristina și Georgiana să îi găsesc. Georgiana s-a așezat pe banca mea în timp ce mă chinuiam să îmi strâng mai repede lucrurile și a început să vorbească despre animeuri și examene. Am stat lângă Cristina și în timpul ultimului examen. Menționez că în perioada simulărilor făcusem cursurile care intrau la examen încă o dată cu Maruyama-sensei. Nu prea fusesem activă, ce-i drept, dar știam câteva lucruri. La pregătiri se pusese accent pe o operă românească, deși examenul era la literatura japoneză :/.
Intrând în sală și așezându-ne în bănci, am observat într-un târziu că ne așezasem foarte prost și că dacă am fi vrut să ieșim din respectivele bănci, nu am fi putut, pentru că ar fi însemnat să coborâm folosind băncile și capetele colegilor din față pe post de trepte. Altfel nu aveai pic de loc să te miști.
Când am văzut subiectele, mi s-au înmuiat genunchii. Am început să rezolv de la subiectul 1, dar la scurt timp am trecut la cel de-al doilea, fără să îl fi terminat pe primul. Mă uitam disperată prin sală, căutând o modalitate să ies mai repede de-acolo.
La al doilea subiect era și mai rău decât la primul: trebuia să scrii 3 fragmente de 25 de rânduri fiecare despre câte o operă menționată in cerință. Imaginați-vă că știam o singură operă dintre cele 3. Am trecut disperată la subiectul 3 și am zis să îl incep de pe prima pagină, că altfel m-ar fi acuzat ăștia că am copiat. Am realizat însă că nu mai era loc suficient pe prima pagină și că subiectul 3 început acolo se întrerupea magic pe pagina a doua, unde vorbeam de diftongi și triftongi la subiectul 1 și de Ion la 2..... deși, practic, nu era Ion. Știu clar că la un moment dat am revenit la subiectul al doilea și i-am cerut Cristinei ajutorul pentru unul dintre fragmente. Problema era că trecuse destul de mult timp și mai rămăsesem foarte puțini în amfiteatru (vreo 50; amfiteatrul era de 200), așa că profa ne-a văzut imediat că făceam schimb de informații. Indescriptibilă e spaima pe care am resimțit-o când ne-am trezit cu profa în fața noastră, spunând că ne descalifică pe amândouă dacă mai încercăm să copiem. În disperare, mi-am mototolit ciorna și i-am spus profei că poate s-o arunce la gunoi, numai să nu ne pice. Am sfârșit prin a scrie tot pe respectiva ciornă, pentru că nu mai aveam alta.
Subiectul 3 era mai special. Textul pentru acest subiect se găsea în revista de manga unde era publicat Edens Zero al lui Mashima și încă un articol despre Mystic Messenger. Cerinta exercițiului era ca, pe baza celor scrise în revistă, să scriem ori un articol despre o operă pe care eu n-o știam, ori unul despre Zen si Jumin ca angajat și angajator, dar 'fără să dăm spoiler'. Începând eu să scriu, profa, care apropo, cică era Maruyama, dar semăna teribil de mult cu profa de literatură engleză, se îndreaptă spre tablă ca să scrie că mai era doar o jumătate de oră. Atunci am avut un breakdown iar imaginația mea m-a dus cu gândul la faptul că aia era tot o simulare, că nu era ultimul examen și că la ăsta puteam să iau și 3. Însă, apare aici următoarea întrebare: dacă era simulare, de ce se desfășura în 28 iunie, data ultimului examen la BAC? Când mi-am dat seama de pericolul în care mă aflam, am început să scriu super mult, dar am realizat că scriam pe ciornă și am vrut să ridic mâna să cer altă foaie de examen, deși eram conștientă de faptul că nu voi mai fi în stare să termin. Ca să facă lucrurile și mai nașpa, de pe hol se auzeau tot felul de melodii cu tematică de vară și abia dacă puteam să mă concentrez. De ciudă și de spaimă, m-am trezit.
Cuprinsul visului
Personaje (reale): Lucian (coleg din generală), Gabi, Camelia, Cristina, Georgiana (prieteni de la facultate), Kurihara-sensei și Maruyama-sensei (profesoare de japoneză), doamna Ionoaia (profesoară de literatură engleză) - menționată, Mashima Hiro (mangaka) - menționat
Manga: Edens Zero (mențiune)
Joc: Mystic Messenger
Caractere: Zen, Jumin Han (Mystic Messenger)
Mai apoi a început simularea (noaptea). Alergam pe scări la 11 noaptea, când nu era curent, fiindcă ne duceam să dăm examen (simulare) la literatura engleză, materie pe care o făceam cu un prof chel care era și doctor. Al doilea examen l-am dat cu Kurihara-sensei și, sincer, nu prea mi-a păsat de el. Am stat lângă Cristina și a fost ok :-?
După un timp se schimbă însă cadrul și ajungem propriu-zis în noaptea de dinaintea ultimului examen, deși noi încă o ardeam pe petreceri în laboratorul de fizică. Îmi luasem Bravo, un suc super bun, și voiam să îl împart cu Gabi care nu era acolo. A apărut într-un târziu împreună cu Camelia, chiar cu câteva minute înaintea celui de-al doilea examen. După Gabi și Camelia a intrat în clasă profesorul doctor de literatură engleză și m-a văzut cum beam cu toată pofta din sucul de portocale roșii. Încercase și Gabi să bea la un moment dat, dar nu reușise. Profesorul își exprimă dorința de a încerca și el sucul. Îi înmânez așadar cutia de suc. Proful dă să bea, dar NU POATE NICI EL, așa că se gândește să tragă de ceva tubuleț situat în cutie și să îl țină afară, că cică așa era mai ușor de băut sucul. Eu mă enervez puțin, îi iau cutia din mână profului și încerc să îi explic că nu trebuie să tragă de nimic, că e simplu să bea suc. Proful însă se supără pe mine și zice că o să-mi scadă nota la examen.
Apare un cadru fugitiv în care merg la baie (ACASĂ LA BAIE) să mă spăl pe mâini - probabil voiam să testez apa pentru baie - și văd că iar opriseră apa caldă pentru cine stie ce reparații și acum se făcuse ruginie.
Se schimbă iar cadrul. Părăseam sala celui de-al doilea examen propriu-zis. Se făcuse deja 10 dimineața. Mă pierdusem la un moment dat de colegii mei, dar până la urmă, m-au ajutat Cristina și Georgiana să îi găsesc. Georgiana s-a așezat pe banca mea în timp ce mă chinuiam să îmi strâng mai repede lucrurile și a început să vorbească despre animeuri și examene. Am stat lângă Cristina și în timpul ultimului examen. Menționez că în perioada simulărilor făcusem cursurile care intrau la examen încă o dată cu Maruyama-sensei. Nu prea fusesem activă, ce-i drept, dar știam câteva lucruri. La pregătiri se pusese accent pe o operă românească, deși examenul era la literatura japoneză :/.
Intrând în sală și așezându-ne în bănci, am observat într-un târziu că ne așezasem foarte prost și că dacă am fi vrut să ieșim din respectivele bănci, nu am fi putut, pentru că ar fi însemnat să coborâm folosind băncile și capetele colegilor din față pe post de trepte. Altfel nu aveai pic de loc să te miști.
Când am văzut subiectele, mi s-au înmuiat genunchii. Am început să rezolv de la subiectul 1, dar la scurt timp am trecut la cel de-al doilea, fără să îl fi terminat pe primul. Mă uitam disperată prin sală, căutând o modalitate să ies mai repede de-acolo.
La al doilea subiect era și mai rău decât la primul: trebuia să scrii 3 fragmente de 25 de rânduri fiecare despre câte o operă menționată in cerință. Imaginați-vă că știam o singură operă dintre cele 3. Am trecut disperată la subiectul 3 și am zis să îl incep de pe prima pagină, că altfel m-ar fi acuzat ăștia că am copiat. Am realizat însă că nu mai era loc suficient pe prima pagină și că subiectul 3 început acolo se întrerupea magic pe pagina a doua, unde vorbeam de diftongi și triftongi la subiectul 1 și de Ion la 2..... deși, practic, nu era Ion. Știu clar că la un moment dat am revenit la subiectul al doilea și i-am cerut Cristinei ajutorul pentru unul dintre fragmente. Problema era că trecuse destul de mult timp și mai rămăsesem foarte puțini în amfiteatru (vreo 50; amfiteatrul era de 200), așa că profa ne-a văzut imediat că făceam schimb de informații. Indescriptibilă e spaima pe care am resimțit-o când ne-am trezit cu profa în fața noastră, spunând că ne descalifică pe amândouă dacă mai încercăm să copiem. În disperare, mi-am mototolit ciorna și i-am spus profei că poate s-o arunce la gunoi, numai să nu ne pice. Am sfârșit prin a scrie tot pe respectiva ciornă, pentru că nu mai aveam alta.
Subiectul 3 era mai special. Textul pentru acest subiect se găsea în revista de manga unde era publicat Edens Zero al lui Mashima și încă un articol despre Mystic Messenger. Cerinta exercițiului era ca, pe baza celor scrise în revistă, să scriem ori un articol despre o operă pe care eu n-o știam, ori unul despre Zen si Jumin ca angajat și angajator, dar 'fără să dăm spoiler'. Începând eu să scriu, profa, care apropo, cică era Maruyama, dar semăna teribil de mult cu profa de literatură engleză, se îndreaptă spre tablă ca să scrie că mai era doar o jumătate de oră. Atunci am avut un breakdown iar imaginația mea m-a dus cu gândul la faptul că aia era tot o simulare, că nu era ultimul examen și că la ăsta puteam să iau și 3. Însă, apare aici următoarea întrebare: dacă era simulare, de ce se desfășura în 28 iunie, data ultimului examen la BAC? Când mi-am dat seama de pericolul în care mă aflam, am început să scriu super mult, dar am realizat că scriam pe ciornă și am vrut să ridic mâna să cer altă foaie de examen, deși eram conștientă de faptul că nu voi mai fi în stare să termin. Ca să facă lucrurile și mai nașpa, de pe hol se auzeau tot felul de melodii cu tematică de vară și abia dacă puteam să mă concentrez. De ciudă și de spaimă, m-am trezit.
Cuprinsul visului
Personaje (reale): Lucian (coleg din generală), Gabi, Camelia, Cristina, Georgiana (prieteni de la facultate), Kurihara-sensei și Maruyama-sensei (profesoare de japoneză), doamna Ionoaia (profesoară de literatură engleză) - menționată, Mashima Hiro (mangaka) - menționat
Manga: Edens Zero (mențiune)
Joc: Mystic Messenger
Caractere: Zen, Jumin Han (Mystic Messenger)
Comentarii
Trimiteți un comentariu