Vise Trandafirii

Se făcea că mi se spărsese telefonul, și nu oricum, tocmai în partea de jos, unde e difuzorul, port-ul pentru încărcător și căști. Totul pornise de la o fisură care se tot întinsese dinspre un buton. I-am spus mamei că telefonul va avea nevoie urgentă de reparații. În sinea mea eram fericită, măcar așa avea să îmi scoată cineva praful din difuzor.  Am mers așadar la reparații, dar nu într-un centru profesional, că aveam de făcut și cumpărături pentru casă. Am mers la Mega Image, iar cel care mi-a verificat telefonul a fost chiar gardianul se acolo. A zis că telefonul nu avea probleme, că și dacă ar fi căzut capacul din spate, el ar mai fi putut fi folosit. M-am uitat strâmb la el, și chiar atunci a vrut parcă să cadă capacul la datorie, dar l-am ținut strâns. Problema era că nu cădea doar capacul, ci și o parte din telefon - partea de jos. Practic se rupea, nu știu ce mai părea în regulă la telefonul ăla. Am mers la baie după dezamăgirea de la Mega, la baie la Media, unde înain...

Se făcea că fusesem chemați la facultate pentru un eveniment. Urma să avem un moment individual de dans în locul prezentării licenței. Am fost conduși în sala de sport, care semăna mai mult cu cea din liceu decât cu cea din facultate, a venit o comisie și un fotograf și am fost gata să începem. Am mai așteptat câteva minute să mai apară colegi, apoi am fugit din sală, realizând că nu aveam acompaniament sonor pentru momentul meu, pentru că îmi lăsasem CD-urile acasă. Am alergat la Marina, ea fiind coordonatoarea de la cor, și am întrebat-o dacă nu cumva era posibil să cânte corul în timpul momentului meu. Marina s-a arătat încântată de idee și mi-a răspuns că merge imediat să adune membrii corului. Am rămas afară, așteptând. După calculele mele, aveam să intru cât de curând să îmi prezint momentul. Ceea ce nu știam era însă faptul că la această prezentare nu intram în grupuri de câte 3 așa cum auzisem că s-ar fi stabilit de către comisie, ci în grupuri de câte 6.  Așa se face că ...

Se făcea că terminasem cu prezentarea licenței în limba română în urmă cu ceva vreme, dar mai urma o etapă - prezentarea în fața comisiei japoneze... de care era să uit cu desăvârșire. Prezentarea cu pricina se desfășura pe 30 iunie,  când eu voiam să mă văd cu Andre, cu care nu mai vorbisem de mult.  Am stat vreo 10 minute cu Andre și i-am povestit despre licență, ca mai apoi să realizez că nu se terminase calvarul și trebuia iar să prezint. Nu aveam nimic pregătit cu excepția arasuji-ului de la vechea prezentare așa că, după ce mi-am luat cu tristețe la revedere de la Andre și am fugit în casa care nu arăta câtuși de puțin ca a mea, am vorbit cu profesoara coordonatoare și i-am cerut să mă ajute. Profesoara, draga de ea, mi-a înșirat câteva cuvinte în japoneză și m-a lăsat în pace. A adăugat și că se punctează în principiu originalitatea stilului prezentării. Aparent, prezentarea din 30 se desfășura pe etape, fizic. Prima etapă era cea de pregătire, pe care o ratasem. O ...

Se făcea că urma ceremonia de absolvire. La începutul visului eram la un salon care a avut servicii minunate, dar când a fost să îmi fac manichiura, am crezut că plâng la cât de rău mă usturaseră cuticulele și nu numai. Auzind cele întâmplate, o prietenă de-a mamei, Oana, ne-a chemat până la ea ca să mă ajute cu manichiura contra cost, iar pedichiura va fi fost din partea casei. Contrar cu realitatea, Oana locuia într-o seră. Înainte să plecăm spre Oana, eram total exaltată pentru că știam că urma să văd o groază de pisici. Așa a și fost, de cum am ajuns, ne-au întâmpinat pufoșeniile. Pe când făceam un tur de seră s-au tot plimbat printre picioarele noastre. Totuși, abia dacă le-am prins în poze. La un moment dat am renunțat la a mai încerca să le imortalizez. Am ajuns și în partea de seră unde urmau să se desfășoare activitățile (manichiură, pedichiură și altele). Camera era plină de baloane pe care, aparent, urma să le luăm acasă după ce primeam serviciile promise. Tot acolo ne a...

Se făcea că mama tocmai se întorsese în România de la campionatele mondiale de telegrafie iar eu eram însărcinată. De vreme ce mama, venită din țări străine după destul de mult timp, era fericită nevoie mare să audă iar limba română la televizor și pe stradă, eu încercam să îmi dau seama când o să mi se umfle burta și când se va naște copilul. Urma să absolv undeva în iunie în vis și mă străduisem să slăbesc suficient cât să intru în rochia de bal. Speram ca faptul că eram gravidă să nu îmi pună piedici la absolvire. Am observat că nu mai purtam rochia roșie cu care eram obișnuită, ci una strâmtă argintie cu sclipici pe alocuri. După ce s-a spălat pe mâini de 10 mii de ori, mama a început să facă comparații între limba vorbită în locul în care fusese și limba română.  Am intrat la scurt timp pe un joc unde am văzut pe cineva schimbându-și avatarul cu unul de pe un site din România, chiar dacă nu era român. Am fost foarte mândră pe interior și mi-am pus mai apoi aceeași poză de pr...

Se făcea că mă hotărâsem să încerc o rețetă nouă cu mama. Ne-am luat ingrediente de la magazin și am început. Cred că voiam să facem ceva marinat. Totuși, odată cu citirea rețetei am rămas în pană de idei. Aparent trebuia să avem ingredientele pasate într-un anumit fel, iar noi nu dispuneam de ustensile pentru tehnica menționată în carte. Scria în rețetă că ne trebuia și o pisică - nu ca să o punem în compoziție, ci ca să amestece compoziția.  Exact când aveam mare nevoie de ajutor, s-a întâmplat să arunce cineva o pisică de la etaj. Căzuse pe spate, biata. Mama a zis că nu se mai trezește. Am descoperit totuși că felina era vie, respira bine mersi. Nu a vrut să se trezească în brațele mamei,  doar în mâinile mele a dat semne. Am ținut-o până am văzut că deschide un ochi, apoi mi-a țâșnit din mână și s-a ascuns după un scaun. A căzut iar, dar o vedeam cum stătea acolo și se uita la mine cu ochii mari cât cepele și foarte speriată.  Când în sfârșit am scos-o de după sc...

Se făcea că eram cu Oana și făceam cartonașe pentru fiecare prieten care mă ajutase foarte mult în viață. Câteva dintre exemple ar fi chiar Oana, Andreea, Andre, Jaklin, Antonia, Camelia și alții. Toate bune și frumoase până când am scos la un moment dat unul dintre cartonașe ca să admir design-ul iar Oana a părut nemulțumită și a băgat un "mda", de parcă cine știe ce făcusem. La scurt timp după aceea, ca să mai destindem atmosfera, am început să ne uităm la Codrin și Echo care postaseră un vlog nou  Schimbare de cadru - am ajuns cumva să mă plimb cu mama prin supermarketuri și facultăți. La un moment dat cred că am intrat și într-o biserică, unde se făcea pomană și erau oamenii înghesuiți până în punctul în care se călcau pe bătături. Mama, ofuscată pe pandemie și pe faptul că era aglomerația atât de mare încât nu știa încotro să o ia, s-a pornit să înjure. A făcut asta la fiecare locație pe care am vizitat-o, iar oamenii se uitau la noi evident ca la mașini străine. Într-...