Se făcea că urma ceremonia de absolvire. La începutul visului eram la un salon care a avut servicii minunate, dar când a fost să îmi fac manichiura, am crezut că plâng la cât de rău mă usturaseră cuticulele și nu numai. Auzind cele întâmplate, o prietenă de-a mamei, Oana, ne-a chemat până la ea ca să mă ajute cu manichiura contra cost, iar pedichiura va fi fost din partea casei. Contrar cu realitatea, Oana locuia într-o seră. Înainte să plecăm spre Oana, eram total exaltată pentru că știam că urma să văd o groază de pisici.
Așa a și fost, de cum am ajuns, ne-au întâmpinat
pufoșeniile. Pe când făceam un tur de seră s-au tot plimbat printre picioarele
noastre. Totuși, abia dacă le-am prins în poze. La un moment dat am renunțat la a mai încerca să le imortalizez.
Am ajuns și în partea de seră unde urmau să se desfășoare
activitățile (manichiură, pedichiură și altele). Camera era plină de baloane pe care, aparent, urma să le luăm
acasă după ce primeam serviciile promise. Tot acolo ne aștepta un domn amabil și
carismatic. Am vorbit și am râs mult alături de el, în final devenind prieteni.
Semăna puțin cu un fost student de la master. Mi-a explicat că baloanele erau
de fapt pentru petrecerea care avea să fie organizată în cinstea mea după încheierea facultății. Am fost de
acord să îl ajut să umfle mai multe baloane în timpul pedichiurii, iar el mi-a explicat
încântat cum ar trebui să aranjez baloanele odată umflate, în așa fel încât să
evidențiez fiecare culoare în parte. Am vorbit și despre pisicile care abia dacă
mai veneau la noi. Câteodată vorbeam atât de mult încât uitam că nu legasem
baloanele și că mi se dezumflau în mână. Alte dăți baloane perfect umflate se
dezumflau de la sine, legate fiind, și trebuia să le desfac și să le umflu din nou. S-a
întâmplat în principiu cu baloane galbene și albastre.
Când în sfârșit am terminat treaba, iar manichiura și
pedichiura fuseseră într-adevăr mai puțin dureroase decât ar fi fost la salon,
ne-am îndreptat spre casă. Deja se lăsase întunericul. Înainte să plec, mi-am
promis că voi reveni în vizită în ziua următoare sau peste două zile.
Zis și făcut. Revenind la seră după ceva timp, am găsit-o
doar pe prietena mamei; domnul nu era pe nicăieri. Am întrebat de el și am
aflat că avea o boală din cauza căreia se izola constant, iar prietenii nu îl
mai vizitaseră de ani de zile din cauză că era bolnav. Era foarte afectat și de
aspectul lui fizic și considera că nimeni nu l-ar vrea vreodată cu adevărat,
dacă nu ar vrea să profite de pe urma lui. Am întrebat unde stătea de obicei,
apoi am mers fix în camera respectivă. Am deschis ușor ușa, i-am strigat numele
și am fost surprinsă de mirosul neplăcut care a năvălit afară, dar nu m-am
îndepărtat. Am făcut câțiva pași înăuntru. Crezând că doarme, am vrut să plec,
să nu îl deranjez, dar m-a chemat înapoi, spunându-mi că a știut că eram eu
încă dinainte să deschid ușa. Am stat cu el pentru restul zilei.
În finalul visului eram într-o cameră care semăna cu a mea.
Am văzut că s-a aprins ecranul telefonului și mi-a intrat apel de la Kiry. I-am
răspuns. Am simțit din vocea lui că era foarte fericit și l-am întrebat ce se
întâmplase. Am apucat să aud doar "să vezi ce s-a întâmplat", după
care s-a închis apelul. M-a sunat iar și am aflat că luase două medalii de aur
la europene cu telegrafia, apoi s-a întrerupt din nou apelul când a început să
îmi povestească de mama. Cel de-al treilea apel a fost unul de grup, în care
erau toți băieții din lotul național, inclusiv câțiva care s-au lăsat de telegrafie cu mult timp
în urmă, cum ar fi Andu. Erau toți fericiți pentru reușita României la concurs.
Visul s-a încheiat cu râsete și un mare chef.
Cuprinsul visului
Personaje (reale): mama, Oana (prietenă a mamei), Kiry, Andu
(foști elevi ai mamei)
Comentarii
Trimiteți un comentariu