Se făcea că fusesem chemați la facultate pentru un eveniment. Urma să avem un moment individual de dans în locul prezentării licenței. Am fost conduși în sala de sport, care semăna mai mult cu cea din liceu decât cu cea din facultate, a venit o comisie și un fotograf și am fost gata să începem. Am mai așteptat câteva minute să mai apară colegi, apoi am fugit din sală, realizând că nu aveam acompaniament sonor pentru momentul meu, pentru că îmi lăsasem CD-urile acasă. Am alergat la Marina, ea fiind coordonatoarea de la cor, și am întrebat-o dacă nu cumva era posibil să cânte corul în timpul momentului meu. Marina s-a arătat încântată de idee și mi-a răspuns că merge imediat să adune membrii corului. Am rămas afară, așteptând. După calculele mele, aveam să intru cât de curând să îmi prezint momentul. Ceea ce nu știam era însă faptul că la această prezentare nu intram în grupuri de câte 3 așa cum auzisem că s-ar fi stabilit de către comisie, ci în grupuri de câte 6.
Așa se face că atunci când am reintrat în sala de sport cu Marina,
se ajunsese deja la litera g cu prezentările. Am remarcat printre studenți și
câțiva colegi din liceu. Am fost poftită în public, deoarece după grupul
curent, comisia urma să ia o pauză, și abia după aceea îmi voi fi putut susține
momentul.
În pauză, cu sala goală în cea mai mare parte, am avut
ocazia să stau la discuții cu o fată care venise la facultate cu pisicile după
ea. Erau două pisici albe cu puțin gri, mari și pufoase, blânde din cale-afară.
Fata mi-a povestit prin câte a trecut până a reușit să le adopte. Aparent
momentul ei de dans avea să le includă. Erau tare drăgălașe, s-au oprit să mă
miroasă și să mă pupe și m-am jucat cu ele până la revenirea în sală a
comisiei.
Când am fost chemată în față, m-a cuprins stresul fiindcă grupul de la cor a întârziat să apară. Mă
gândeam că poate va fi nevoie să cânt singură; neavând cursuri de canto, eram
îngrijorată cu privire la calitatea melodiei. Până la urmă, corul secției m-a ajutat. Am cântat împreună cu ei. Între timp, a apărut și Oana, iar după ce am
terminat, ne-am făcut vreo 3 poze împreună. Șoc și groază, nu aveam bani să plătim fotograful pentru poze. Îmi lăsasem portofelul acasă. M-am retras în vestiar să mă schimb de
costumul de gimnastică ritmică pe care îl purtasem în timpul reprezentației (👀),
după care Oana mi-a propus să mă ducă cu mașina (căreia tocmai îi schimbase
husele) până acasă să îmi iau banii. Pentru fotografii a plătit ea.
După tevatură s-a schimbat cadrul și m-am pomenit în mall,
la coadă la Burger King. Trebuia să mă uit după o tabletă nouă după ce mâncam.
Visul s-a încheiat brusc.
Cuprinsul visului
Personaje (reale): Marina (coordonatoarea de la cor),
membrii corului, Oana (prietenă foarte apropiată)
Comentarii
Trimiteți un comentariu