Se făcea că mă plimbam prin facultate, după ce profesoarele de la secția de japoneză reveniseră de la un eveniment. În primul cadru mă găseam în sala 24, unde doamna Raianu împacheta niște mâncare și haine și le îndesa într-un troller. Nu mă vedea, ca și cum nu aș fi fost acolo.
La un moment dat, a apărut în sală doamna Dovleac, bibliotecara,
cu o figură afectată. Din discuția celor două am aflat că doamna Raianu urma să
se mute departe, la țară, mai ales după participarea recentă la înmormântarea
cuiva drag.
Am ieșit rapid din sală și am plecat pe scara profesorilor. Fugeam înspre alte săli ca să îmi țin mintea ocupată, deși ceea ce auzisem părea să mă afecteze profund. Ajunsă la etajul 1, am dat peste câțiva studenți care, ghidați de profesoara lor, urmau să se mute într-o altă clasă sau să plece de tot din facultate. Nu o știam pe femeie, dar aveam impresia că semăna la față cu mama.
Mai venise cineva după respectivii studenți, cineva pe care în realitate îl cunosc după chip, dar în vis i-am auzit doar vocea. Mi-a spus, în cuvinte mai puține, că știe că mă chinui, dar mai știe și că pot și că "mă voi întoarce acasă curând". Am remarcat la scurt timp că lumina era slabă peste tot în facultate iar neoanele și becurile despre care puteai să zici că erau aprinse pâlpâiau și ele.
M-am întors la etajul 2, în fața sălii 24. În urma mea
urca alene domnul de mai devreme. Am rămas înghețată în momentul în care mi-am dat seama că doamna Raianu era singură în sală. Spre ghinionul meu, m-a văzut de data asta. Am
crezut că mă va fi luat la rost, dar, contrar așteptărilor, am avut o discuție
calmă, chiar hazlie și mi-a povestit pe larg motivul din spatele deciziei ei de
a pleca din facultate. Când am ieșit din sală, am țâșnit pe lângă ea. Mi-a spus
că o să mă aștepte în gară, la tren, semn că urma să plec și eu cu ea.
Ne-am despărțit după ce eu am plecat de-a lungul culoarului slab
luminat, croindu-mi drumul până în fața laboratorului 1, unde făceam cursurile de japoneză.
Laboratorul era închis, în cea mai întunecată parte de culoar. Avea grilajul și
lacătul pus. Stând în fața ușii închise, cu mâinile pe grilaj și zâmbetul pe
buze, cântam ending-ul preferat de la Fruits Basket.
În spatele meu, a apărut din nou acel cineva pe care îl
văzusem cu un etaj mai jos. Râdea. Din felul în care îmi vorbea a reieșit că nu
mai aveam ce face în clădire, că stătea după mine ca să vin cu el
"acasă".
Cuprinsul visului
Personaje (reale): d-na Raianu (profesoară de japoneză),
d-na Dovleac (bibliotecară), mama (?)
Anime / Manga: Fruits Basket (mențiune)
Comentarii
Trimiteți un comentariu