Se făcea că aproape îmi trecuse varicela și puteam să ies din casă. Lucrurile nu păreau a fi perfect normale pentru că iar s-a amestecat trecutul cu prezentul. Era iarnă și Thomas, motanul familiei, abia murise după un chin groaznic.
Am ieșit deci din casă cu gândul să mă duc la școală și... m-am urcat în troleu. Am reușit să ajung până în fața liceului, dar nu am intrat și nici nu am făcut mare lucru în ceea ce privește școala, că am hotărât să mă întorc acasă. Am plecat ușor pe jos și, în stația de la liceu m-am întâlnit cu o fostă colegă, Alexandra, care se ducea la Kangoo Jumps. M-a invitat și pe mine, în ciuda faptului că i-am zis că nu mă simțeam prea bine - adevărul e că nu era din cauza varicelei starea de rău, ci din cauza faptului că murise motanul =))))))))). Am ajuns în fața unei bănci - cred că ING, dar Alexandra îi zicea BCR. Am intrat și am început să facem Kangoo Jumps în bancă până când m-am trezit că eram la un moment dat pe cont propriu. Atunci mi-au ieșit în cale doi vecini, Irina și Andrei, și m-au invitat și ei la Kangoo Jumps.
Am luat împreună troleul până acasă, deși în troleu iar m-am trezit singură după un timp. Mai apoi, am descoperit că se schimbaseră stațiile și că stația de întoarcere de la Piața Romana fusese modificată și ea. M-au apucat pandaliile fiindcă îmi dădusem foarte greu seama de faptul că se schimbase statia și am țâșnit de pe scaun abia când ușile se închideau. Am țipat nițel la șofer și m-am dat într-un final jos, doar ca să observ că habar nu aveam unde naiba sunt. M-am întâlnit iar cu unul dintre cei doi vecini, Andrei, care iar m-a pus să fac Kangoo jumps în plină intersecție =)))))))))))). Puțin mai târziu, am plecat pe bune acasă, nemaigreșind troleul. Andrei îmi zisese că Irina era la bancă să semneze un contract, dar că va reveni curând, așa că nu am așteptat-o.
Am ajuns în fața blocului nostru. Intrând în scara de bloc, am dat peste Irina, care m-a mustrat că nu am așteptat-o și că am plecat cu Andrei. Mi-a mărturisit atunci că era răcită, adăugând că 'de-aia nu se descurcă atât de bine la Kangoo Jumps'. Profitând de ocazie, le-am zis și eu amândurora că motivul pentru care nu mă descurcam deloc bine la sărituri era motanul meu, la care cei doi au insistat să aduc motanul să se uite puțin la el. Am zis ceva gen 'da, sigur, vreți să-l lipesc cu super glue să-l aduc, că-i mort de ieri.' Amândoi și-au cerut imediat scuze.
Am decis să intrăm împreună în casă și, ajungând în propria bucătărie, cei doi au insistat să mă vadă sărind. Jur că, dintre toate momentele, ăla a fost momentul în care am arătat cele mai slabe sărituri. Ca să mă ajute să sar mai bine, Andrei a sugerat să depărtez picioarele. Am observat că merge, dar, chiar atunci, Irina a fost gen 'da' nu-i zice, mă, să depărteze picioarele, nu vezi ce mică e încăperea, ce vrei, să se dea cu capu' de tavan?' M-a apucat un râs isteric și m-am gândit la Sousei, mai exact, la basara făcând Kangoo Jumps, accentul căzând pe Hijirimaru (care-și rupsese gâtu' încercând) și Gabura. Deîndată l-am auzit pe Andrei zicând: 'adevărat, nu aș vrea să pățească și ea ca Gabura!' - implicând că de fapt, Gabura era cel care-și rupsese gâtu' la sărituri...
Probabil că Andrei nu s-a gândit totuși la un lucru: ăia doi făceau săriturile pe SALTELE, într-o PEȘTERĂ.
Visul s-a încheiat brusc.
Cuprinsul visului
Personaje (reale): Alexandra (fostă colegă din liceu), Irina, Andrei (vecini), Thomas (motanul meu)
Anime/Manga: Sousei no Onmyouji
Caractere: Hijirimaru, Gabura
Am ieșit deci din casă cu gândul să mă duc la școală și... m-am urcat în troleu. Am reușit să ajung până în fața liceului, dar nu am intrat și nici nu am făcut mare lucru în ceea ce privește școala, că am hotărât să mă întorc acasă. Am plecat ușor pe jos și, în stația de la liceu m-am întâlnit cu o fostă colegă, Alexandra, care se ducea la Kangoo Jumps. M-a invitat și pe mine, în ciuda faptului că i-am zis că nu mă simțeam prea bine - adevărul e că nu era din cauza varicelei starea de rău, ci din cauza faptului că murise motanul =))))))))). Am ajuns în fața unei bănci - cred că ING, dar Alexandra îi zicea BCR. Am intrat și am început să facem Kangoo Jumps în bancă până când m-am trezit că eram la un moment dat pe cont propriu. Atunci mi-au ieșit în cale doi vecini, Irina și Andrei, și m-au invitat și ei la Kangoo Jumps.
Am luat împreună troleul până acasă, deși în troleu iar m-am trezit singură după un timp. Mai apoi, am descoperit că se schimbaseră stațiile și că stația de întoarcere de la Piața Romana fusese modificată și ea. M-au apucat pandaliile fiindcă îmi dădusem foarte greu seama de faptul că se schimbase statia și am țâșnit de pe scaun abia când ușile se închideau. Am țipat nițel la șofer și m-am dat într-un final jos, doar ca să observ că habar nu aveam unde naiba sunt. M-am întâlnit iar cu unul dintre cei doi vecini, Andrei, care iar m-a pus să fac Kangoo jumps în plină intersecție =)))))))))))). Puțin mai târziu, am plecat pe bune acasă, nemaigreșind troleul. Andrei îmi zisese că Irina era la bancă să semneze un contract, dar că va reveni curând, așa că nu am așteptat-o.
Am ajuns în fața blocului nostru. Intrând în scara de bloc, am dat peste Irina, care m-a mustrat că nu am așteptat-o și că am plecat cu Andrei. Mi-a mărturisit atunci că era răcită, adăugând că 'de-aia nu se descurcă atât de bine la Kangoo Jumps'. Profitând de ocazie, le-am zis și eu amândurora că motivul pentru care nu mă descurcam deloc bine la sărituri era motanul meu, la care cei doi au insistat să aduc motanul să se uite puțin la el. Am zis ceva gen 'da, sigur, vreți să-l lipesc cu super glue să-l aduc, că-i mort de ieri.' Amândoi și-au cerut imediat scuze.
Am decis să intrăm împreună în casă și, ajungând în propria bucătărie, cei doi au insistat să mă vadă sărind. Jur că, dintre toate momentele, ăla a fost momentul în care am arătat cele mai slabe sărituri. Ca să mă ajute să sar mai bine, Andrei a sugerat să depărtez picioarele. Am observat că merge, dar, chiar atunci, Irina a fost gen 'da' nu-i zice, mă, să depărteze picioarele, nu vezi ce mică e încăperea, ce vrei, să se dea cu capu' de tavan?' M-a apucat un râs isteric și m-am gândit la Sousei, mai exact, la basara făcând Kangoo Jumps, accentul căzând pe Hijirimaru (care-și rupsese gâtu' încercând) și Gabura. Deîndată l-am auzit pe Andrei zicând: 'adevărat, nu aș vrea să pățească și ea ca Gabura!' - implicând că de fapt, Gabura era cel care-și rupsese gâtu' la sărituri...
Probabil că Andrei nu s-a gândit totuși la un lucru: ăia doi făceau săriturile pe SALTELE, într-o PEȘTERĂ.
Visul s-a încheiat brusc.
Cuprinsul visului
Personaje (reale): Alexandra (fostă colegă din liceu), Irina, Andrei (vecini), Thomas (motanul meu)
Anime/Manga: Sousei no Onmyouji
Caractere: Hijirimaru, Gabura
Comentarii
Trimiteți un comentariu