Se făcea că așteptam cu nerăbdare să apară o nouă funcție la twitter. În timpul ăsta, m-am jucat foarte mult Pokemon Go și am ajuns să îi cunosc foarte bine pe toți cei trei lideri de echipă. Cel mai apropiată eram de Spark.
În primul cadru eram la o oră de engleză într-o clasă îngustă cu vreo 12 mese. I-am remarcat pe Nichita, Maria Constantinoiu și pe Virgil din liceu. Fiecare dintre cei prezenți trebuia să citească niște jocuri de rol în pereche cu colegul din spate, iar eu nu voiam să se ajungă la mine pentru că mi-era frică să nu mă pună profa să traduc ce-am citit. Nu știu cum, dar cred că am pus mâna pe o înregistrare video de la respectivul curs pentu că mai apoi m-am întâlnit cu Oana undeva unde ne găsisem de lucru amândouă (era ori un supermarket, ori o brutărie) și mi-a zis gen 'doamne, ce capteaza ăsta atenția, câta păluga' cu referire la Virgil.
Mai apoi, a venit o tanti și a spus că avea nevoie de ajutorul nostru în store cu niște pâini. Am fost profund dezamăgită și mi-am lăsat telefonul în făină. Fix când observasem că a apărut funcția aia nouă la twitter s-a găsit și asta să apară cu pâinea ei și să zică 'hai să ne avântăm în minunile pâinii'. Chestia în sine a ținut vreo 15-30 de minute, timp în care eu eram gen 'io-mi dau demisia dacă nu-mi dai drumu' mai repede de-aici tanti'.
După ce am scăpat, am mers glonț la vestiare, unde știam că îmi lăsasem telefonul (în făină). L-am luat și am văzut că erau deja destule topic-uri apărute în noul tag de pe twitter. Pe lângă funcția citirii de povești, twitter avea acum și o funcție care îți permitea să scrii tu singur povestea unui caracter, aparent. Așa se face că m-am pus și am scris vreo 3. Oana încă o ținea pe-a ei, că Gilu era pălugă, în timp ce eu scriam de zor.
După ce am scris poveștile, am ajuns brusc acasă, unde îi ceream mamei opinia cu privire la ele iar biata mma era gen 'nu știu, n-ar trebui să vorbești din perspectiva caracterului? Că tu acolo ai evidențiat pe alții'. Avea dreptate femeia, dar eu, uitându-mă la povestea de care eram cel mai mândră, cu un gras care fusese ucis de Tenma pentru că era gras și inutil (cred că am scris povestea aia în japoneză, îmi amintesc clar că în timp ce scriam auzeam o voce foarte japoneză în cap...), m-am întors la mama și i-am zis 'da' mai lasă-mă-n pace, femeie!'. Am ieșit apoi pe ușă și m-am pomenit iar printre pâini, uitându-mă la tag-ul ăla pe twitter. Avea deja peste 7 mii de postări. Am hotărât să fac captură de ecran la un moment dat, fiindcă toate numerele de pe ecran conțineau 7. Mai apoi s-a schimbat iar cadrul și am intrat în Sousei. Am văzut bineînțeles povestea grasului ăluia, ca o ecranizare foarte detaliată si cum a fost ucis de Tenma și am pușcat de mândrie. Mai apoi, am ajuns la o altă poveste - una cu Benio și Kamui care erau în magano și tocmai se eliberaseră din apele Kaguyei. Stăteau spate în spate. Totuși, ceva părea diferit la Benio, pentru că nu i se mai vedea nicio sclipire în ochii. I-a spus lui Kamui că într-o zi o să-l ucidă și o să se bucure de fiecare moment. Kamui a lăsat capul în jos și nu a spus nimic. Atunci, lucrurile au luat o întorsătură mai dinamică: cei doi s-au întors unul spre celălalt și, cu niște săbii sau mitraliere pe care le aveau în mână, au adoptat poziții amenințătoare unul față de celălalt, deși pe fața lui Kamui se vedea că nu vrea să o ucidă pe Benio. Fețele lor erau foarte apropiate. Faza cu pozițiile -de altfel foarte elegante și badass- ale celor 2 s-a repetat de două sau de trei ori, până când am revenit brusc la realitate și am decis să îmi iau telefonul din făină și să scriu altă poveste. Știu că am scris una și cu Gabura la cererea Oanei, care s-a crizat când am citit-o, așa cum face de obicei, dar nu am reușit să vedem și film la respectiva poveste :(.
S-a terminat visul cu mine gândindu-mă la Spark din Pokemon Go.
Cuprinsul visului
Personaje (reale): Nichita, Maria (prieteni de la facultate), Virgil (coleg din liceu), Oana (prietenă foarte apropiată), mama
Anime/Manga: Sousei no Onmyouji
Joc: Pokemon GO
Caractere: Spark (Pokemon GO), Tenma, Kamui, Benio, Kaguya - menționată, Gabura - menționat (Sousei no Onmyouji)
În primul cadru eram la o oră de engleză într-o clasă îngustă cu vreo 12 mese. I-am remarcat pe Nichita, Maria Constantinoiu și pe Virgil din liceu. Fiecare dintre cei prezenți trebuia să citească niște jocuri de rol în pereche cu colegul din spate, iar eu nu voiam să se ajungă la mine pentru că mi-era frică să nu mă pună profa să traduc ce-am citit. Nu știu cum, dar cred că am pus mâna pe o înregistrare video de la respectivul curs pentu că mai apoi m-am întâlnit cu Oana undeva unde ne găsisem de lucru amândouă (era ori un supermarket, ori o brutărie) și mi-a zis gen 'doamne, ce capteaza ăsta atenția, câta păluga' cu referire la Virgil.
Mai apoi, a venit o tanti și a spus că avea nevoie de ajutorul nostru în store cu niște pâini. Am fost profund dezamăgită și mi-am lăsat telefonul în făină. Fix când observasem că a apărut funcția aia nouă la twitter s-a găsit și asta să apară cu pâinea ei și să zică 'hai să ne avântăm în minunile pâinii'. Chestia în sine a ținut vreo 15-30 de minute, timp în care eu eram gen 'io-mi dau demisia dacă nu-mi dai drumu' mai repede de-aici tanti'.
După ce am scăpat, am mers glonț la vestiare, unde știam că îmi lăsasem telefonul (în făină). L-am luat și am văzut că erau deja destule topic-uri apărute în noul tag de pe twitter. Pe lângă funcția citirii de povești, twitter avea acum și o funcție care îți permitea să scrii tu singur povestea unui caracter, aparent. Așa se face că m-am pus și am scris vreo 3. Oana încă o ținea pe-a ei, că Gilu era pălugă, în timp ce eu scriam de zor.
După ce am scris poveștile, am ajuns brusc acasă, unde îi ceream mamei opinia cu privire la ele iar biata mma era gen 'nu știu, n-ar trebui să vorbești din perspectiva caracterului? Că tu acolo ai evidențiat pe alții'. Avea dreptate femeia, dar eu, uitându-mă la povestea de care eram cel mai mândră, cu un gras care fusese ucis de Tenma pentru că era gras și inutil (cred că am scris povestea aia în japoneză, îmi amintesc clar că în timp ce scriam auzeam o voce foarte japoneză în cap...), m-am întors la mama și i-am zis 'da' mai lasă-mă-n pace, femeie!'. Am ieșit apoi pe ușă și m-am pomenit iar printre pâini, uitându-mă la tag-ul ăla pe twitter. Avea deja peste 7 mii de postări. Am hotărât să fac captură de ecran la un moment dat, fiindcă toate numerele de pe ecran conțineau 7. Mai apoi s-a schimbat iar cadrul și am intrat în Sousei. Am văzut bineînțeles povestea grasului ăluia, ca o ecranizare foarte detaliată si cum a fost ucis de Tenma și am pușcat de mândrie. Mai apoi, am ajuns la o altă poveste - una cu Benio și Kamui care erau în magano și tocmai se eliberaseră din apele Kaguyei. Stăteau spate în spate. Totuși, ceva părea diferit la Benio, pentru că nu i se mai vedea nicio sclipire în ochii. I-a spus lui Kamui că într-o zi o să-l ucidă și o să se bucure de fiecare moment. Kamui a lăsat capul în jos și nu a spus nimic. Atunci, lucrurile au luat o întorsătură mai dinamică: cei doi s-au întors unul spre celălalt și, cu niște săbii sau mitraliere pe care le aveau în mână, au adoptat poziții amenințătoare unul față de celălalt, deși pe fața lui Kamui se vedea că nu vrea să o ucidă pe Benio. Fețele lor erau foarte apropiate. Faza cu pozițiile -de altfel foarte elegante și badass- ale celor 2 s-a repetat de două sau de trei ori, până când am revenit brusc la realitate și am decis să îmi iau telefonul din făină și să scriu altă poveste. Știu că am scris una și cu Gabura la cererea Oanei, care s-a crizat când am citit-o, așa cum face de obicei, dar nu am reușit să vedem și film la respectiva poveste :(.
S-a terminat visul cu mine gândindu-mă la Spark din Pokemon Go.
Cuprinsul visului
Personaje (reale): Nichita, Maria (prieteni de la facultate), Virgil (coleg din liceu), Oana (prietenă foarte apropiată), mama
Anime/Manga: Sousei no Onmyouji
Joc: Pokemon GO
Caractere: Spark (Pokemon GO), Tenma, Kamui, Benio, Kaguya - menționată, Gabura - menționat (Sousei no Onmyouji)
Comentarii
Trimiteți un comentariu