Se făcea că eram la liceu și am venit pentru câteva zile într-o ținută care nu era office - mai stăteam și în prima bancă. Ghinescu vorbea cu pasiune despre niște proiecte la fiecare oră. Eram în stadiul în care trebuia să ne alegem tema de proiect. Mai apoi, făcând prezența, nu știu ce i-a venit lui Ghinescu să mă ridice în picioare - s-a văzut imediat că nu eram îmbrăcată cu ce trebuie. 'Aoleu, da' tu ești în trening!' zice femeia, surprinsă de apariția mea. Mi-am cerut scuze și i-am spus că nu o să se mai repete, subliniind că aveam pantalonii negri la spălat. După această pățanie, Ghinescu a început să vorbească despre cât de mult îi place să poarte furouri noaptea când doarme. După ce a trecut puțin timp, mi-am luat inima în dinți și am spus gen 'aah, vreau și eu să vin îmbrăcată în furou la școală'. Ghinescu s-a oprit stupefiata, zicând: 'Pardon? Vrei să vii în FUROU la ȘCOALĂ?' m-a întrebat. 'Da!' am răspuns, clar și răspicat. Toți colegii se uitau la mine ca la mașini străine. Ceea ce m-a salvat de rușine a fost acțiunea lui Ghinescu din minutele următoare. Femeia a desfăcut paltonul pe care îl avea pe deasupra hainelor, lăsând să se vadă că avea furou pe dedesubt.
Peste câteva minute am început să vorbesc cu Ghinescu despre proiectul meu și, aparent, colegii se uitau și mai ciudat la mine, ca și cum aș fi făcut proiect despre cel mai dezgustător lucru.
A venit și pauza. Holurile arătau ca alea de la facultate for some reason. Am vorbit cu colegele, mai exact cu Antonia, Cristina și Georgiana despre proiectele la Ghinescu. Eram singura din clasă care făcea proiect despre o...cutie,... o cutie roșie, albă la interior, care conținea un inel, de asemenea roșu, spunând că era Albă-ca-Zăpada sau Scufița Roșie. Georgiana și Cristina făceau proiectele împreună, doar eu și Antonia rămăsesem singure. Antonia voia ca Georgiana să își ia altă temă, astfel încât să poată să facă totuși ceva împreună. Asta însemna că eu puteam face pereche cu Cristina la proiect. Pentru a face schimbarea totuși.. trebuia să mergem la secretariat. A apărut între timp și Gabi, lucrând de zor la propriul proiect - sau, mai bine zis, la afișul propriului proiect. A auzit discuția despre proiectul meu ciudat și a zis gen 'A, păi Vivi..poate să facă orice'.
S-a schimbat cadrul. Afară era iarnă și alb cât vezi cu ochii. Am mers până la școala generală și am dat să intru pe la profesori împreună cu Georgiana, Cristina și Antonia. Aparent, secretariatul era acolo. Ele erau cât pe ce să treacă neobservate de pază, dar eu, fiind îmbrăcată în roșu (tot ziceam în continuu că nu am alți pantaloni) nu am putut trece neobservată, evident. Ne-au luat paznicii cu japca și ne-au dat afară. Ba chiar a urlat gardianul după mine la portavoce, ca în filmele polițiste, gen 'Domnișoară, nu mai opuneți rezistență, mergeți pe la cealaltă intrare!' - faza era că noi credeam că era mai aproape secretariatul dacă intram pe la profesori. La un moment dat mi se pare că am urlat în gura mare la ăla că nu am pantaloni și l-am și înjurat. Nu am scăpat. Am mers apoi cu gardianul, care a fost nevoit să coboare după mine, până la cealaltă intrare. Cum am intrat în clădire, mi-a pus de-un ceai. Lucrurile erau mult mai calme. În timp ce beam ceai, am aflat că gardianul era angajat la Vodafone. Mi-a recomandat un telefon și mi-a zis că proiectul la care mă gândisem era ok, dar trebuia să îmi schimb telefonul ca să fie perfect. I-am zis că nu știu ce să fac, dar mă voi gândi la oferta lui, și că probabil o să plătesc singură telefonul, că dacă îi zic mamei, urlă la mine că nu e ok să arunc banii casei pe telefoane. De menționat e că ajunsesem într-o sufragerie similară cu a bunicii și vorbeam cu ăla despre telefoane mobile....
A apărut de nicăieri Angela. Alături de ea erau și ceilalți; Angela se plângea de cât de greu a devenit Cocoppa Play pentru cei care nu plătesc. Visul s-a încheiat brusc când ea și mai mulți colegi răsfoiau fascinați niște agende pe care le găsiseră în respectiva încăpere.
Cuprinsul visului
Personaje (reale): Georgiana, Antonia, Cristina, Gabi și Angela (colegi de facultate), d-na Ghinescu (profesoară de turism din liceu), mama (menționată)
Joc: Cocoppa Play
Peste câteva minute am început să vorbesc cu Ghinescu despre proiectul meu și, aparent, colegii se uitau și mai ciudat la mine, ca și cum aș fi făcut proiect despre cel mai dezgustător lucru.
A venit și pauza. Holurile arătau ca alea de la facultate for some reason. Am vorbit cu colegele, mai exact cu Antonia, Cristina și Georgiana despre proiectele la Ghinescu. Eram singura din clasă care făcea proiect despre o...cutie,... o cutie roșie, albă la interior, care conținea un inel, de asemenea roșu, spunând că era Albă-ca-Zăpada sau Scufița Roșie. Georgiana și Cristina făceau proiectele împreună, doar eu și Antonia rămăsesem singure. Antonia voia ca Georgiana să își ia altă temă, astfel încât să poată să facă totuși ceva împreună. Asta însemna că eu puteam face pereche cu Cristina la proiect. Pentru a face schimbarea totuși.. trebuia să mergem la secretariat. A apărut între timp și Gabi, lucrând de zor la propriul proiect - sau, mai bine zis, la afișul propriului proiect. A auzit discuția despre proiectul meu ciudat și a zis gen 'A, păi Vivi..poate să facă orice'.
S-a schimbat cadrul. Afară era iarnă și alb cât vezi cu ochii. Am mers până la școala generală și am dat să intru pe la profesori împreună cu Georgiana, Cristina și Antonia. Aparent, secretariatul era acolo. Ele erau cât pe ce să treacă neobservate de pază, dar eu, fiind îmbrăcată în roșu (tot ziceam în continuu că nu am alți pantaloni) nu am putut trece neobservată, evident. Ne-au luat paznicii cu japca și ne-au dat afară. Ba chiar a urlat gardianul după mine la portavoce, ca în filmele polițiste, gen 'Domnișoară, nu mai opuneți rezistență, mergeți pe la cealaltă intrare!' - faza era că noi credeam că era mai aproape secretariatul dacă intram pe la profesori. La un moment dat mi se pare că am urlat în gura mare la ăla că nu am pantaloni și l-am și înjurat. Nu am scăpat. Am mers apoi cu gardianul, care a fost nevoit să coboare după mine, până la cealaltă intrare. Cum am intrat în clădire, mi-a pus de-un ceai. Lucrurile erau mult mai calme. În timp ce beam ceai, am aflat că gardianul era angajat la Vodafone. Mi-a recomandat un telefon și mi-a zis că proiectul la care mă gândisem era ok, dar trebuia să îmi schimb telefonul ca să fie perfect. I-am zis că nu știu ce să fac, dar mă voi gândi la oferta lui, și că probabil o să plătesc singură telefonul, că dacă îi zic mamei, urlă la mine că nu e ok să arunc banii casei pe telefoane. De menționat e că ajunsesem într-o sufragerie similară cu a bunicii și vorbeam cu ăla despre telefoane mobile....
A apărut de nicăieri Angela. Alături de ea erau și ceilalți; Angela se plângea de cât de greu a devenit Cocoppa Play pentru cei care nu plătesc. Visul s-a încheiat brusc când ea și mai mulți colegi răsfoiau fascinați niște agende pe care le găsiseră în respectiva încăpere.
Cuprinsul visului
Personaje (reale): Georgiana, Antonia, Cristina, Gabi și Angela (colegi de facultate), d-na Ghinescu (profesoară de turism din liceu), mama (menționată)
Joc: Cocoppa Play
Comentarii
Trimiteți un comentariu