Se făcea că apăruseră cu un an în urmă niște zombie sub forma unor viermi invizibili, care îi răpeau în continuu pe cei dragi nouă. Pe toate canalele de știri se difuzau noutăți despre chestia aia. Totul a început propriu-zis în toamna lui 2018, când a apărut la televizor o știre de ultimă oră că dispăruse Naruto. Chiar așa. Puteau dispărea atât persoane reale, cât și fictive.
Noi ne-am continuat viețile în mod normal în prima parte a fenomenului, neștiind că va lua amploare. Mergeam la școală în mod normal, stăteam în case fără nicio problemă. Totul a continuat până într-o zi, când s-a auzit vorbă pe la școală de la Georgiana și Camelia să NU CUMPĂRĂM muzică de pe Google sau ceva de genul. Când am ajuns acasă am văzut că școala era în demolare. Am plecat repede să văd ce se întâmpla.
Ajunse acolo, eu și mama am dat peste învățătoarea mea din clasele I-IV care povestea cu calm situația. Ne-a spus că în ultimele zile dispăruseră și mai mulți oameni, inclusiv soțul ei și copiii, profesori ai școlii și alții. Cu toate astea, la știri se vorbea NUMAI despre Naruto și despre actrița acestuia care, între timp, dispăruse și ea.
M-am dus acasă și m-am încuiat în cameră, în căutare de răspunsuri. Așa se face că am adormit. În visul din vis mi-a apărut chiar Naruto - care nu mai era Naruto, ci Rokuro din Sousei, chinuindu-se să evadeze din spațiul complet alb în care se afla. Aparent, dacă te înghițeau chestiile alea care arătau ca niște viermi, ajungeai în spațiul ăla alb și cineva din exterior trebuia să te scoată. În fața lui Rokuro s-au conturat mai multe cărți cu răspunsuri la dezastrele naturale de pretutindeni. Cum nu se mai întâmplase ceva asemănător până acum, mă și îndoiam să existe o carte despre problema actuală a umanității - viermii, dar mi-a fost dovedit contrariul. După ce s-a uitat peste fiecare carte în parte, Rokuro a descoperit în cartea a 7-a cheia pentru a îi readuce pe ceilalți în lumea noastră. Era un unguent pe care trebuia să îl dai pe hainele celui dispărut și pe care să îl acoperi cu un praf alb. De asemenea, trebuia să evoluezi nu știu ce pokemon care avea mai multe forme evoluate, dar numai una era cea bună.
M-am trezit din vis și am realizat că pusesem făină la geam înainte să mă culc, ca să nu intre nenorociții de viermi și să mă ia. M-am gândit la Rokuro din visul meu, care stătea în mijlocul nimicului, simțind din când în când furnicături la nivelul capului - chestia asta era considerată bună pentru că însemna că cineva dintre cei dragi te striga. Procedeul trebuia făcut însă rapid, pentru că memoria persoanei absorbite în spațiul alb să nu dispară cu totul - pentru că da, aparent, îți pierdeai memoria dacă stăteai prea mult acolo.
Am fugit la magazin să iau unguentul și praful și, când m-am întors, am găsit-o pe mama singură în casă. Culmea e că nu am venit pe ușă ca tot omul, ci pe geamul de la dormitor. Am întrebat speriată unde e tata și am primit răspunsul de care mă temeam: tata dispăruse și el. Atunci am hotărât să încep să folosesc crema - nu înainte de a CITI PROSPECTUL - și chestia aia albă. M-am certat cu mama 5 minute cu privire la ordinea în care trebuiau aplicate chestiile alea pe haine, apoi am început să aplic. Mama s-a oferit să ajute, dar am refuzat-o politicos, ca să nu-mi termine crema imediat. Se tot schimba cadrul, trecându-se de la Rokuro la realitate și invers și am început să mă rog și să strig prin casă după tata, fără să primesc vreun răspuns. Îl vedeam totuși pe Rokuro cum se bucura de furnicăturile alea din cap de parcă erau pâinea lu' Dumnezeu. Am început apoi să le simt și eu. M-am depărtat de fotoliu și am întrebat în gura mare dacă era sau nu sfârșitul lumii. Am încercat să evoluez și pokemonul și nu a evoluat în ce trebuia.
În final, nu am reușit să aduc pe nimeni înapoi. Mama m-a refuzat atunci când i-am propus să îi pun preventiv cremă și praf pe haine. Începusem să cred că poate era mai bine așa, să-l las pe tata unde s-a dus. Mă rugam doar să nu dispar eu sau mama
Cuprinsul visului
Personaje (reale): mama, doamna învățătoare, Takeuchi Junko (seiyuu), Georgiana și Camelia (prietene de la facultate), tata (menționat)
Anime/Manga: Naruto, Sousei no Onmyouji
Joc: Pokemon GO
Caractere: Uzumaki Naruto (Naruto); Enmadou Rokuro (Sousei no Onmyouji)
Noi ne-am continuat viețile în mod normal în prima parte a fenomenului, neștiind că va lua amploare. Mergeam la școală în mod normal, stăteam în case fără nicio problemă. Totul a continuat până într-o zi, când s-a auzit vorbă pe la școală de la Georgiana și Camelia să NU CUMPĂRĂM muzică de pe Google sau ceva de genul. Când am ajuns acasă am văzut că școala era în demolare. Am plecat repede să văd ce se întâmpla.
Ajunse acolo, eu și mama am dat peste învățătoarea mea din clasele I-IV care povestea cu calm situația. Ne-a spus că în ultimele zile dispăruseră și mai mulți oameni, inclusiv soțul ei și copiii, profesori ai școlii și alții. Cu toate astea, la știri se vorbea NUMAI despre Naruto și despre actrița acestuia care, între timp, dispăruse și ea.
M-am dus acasă și m-am încuiat în cameră, în căutare de răspunsuri. Așa se face că am adormit. În visul din vis mi-a apărut chiar Naruto - care nu mai era Naruto, ci Rokuro din Sousei, chinuindu-se să evadeze din spațiul complet alb în care se afla. Aparent, dacă te înghițeau chestiile alea care arătau ca niște viermi, ajungeai în spațiul ăla alb și cineva din exterior trebuia să te scoată. În fața lui Rokuro s-au conturat mai multe cărți cu răspunsuri la dezastrele naturale de pretutindeni. Cum nu se mai întâmplase ceva asemănător până acum, mă și îndoiam să existe o carte despre problema actuală a umanității - viermii, dar mi-a fost dovedit contrariul. După ce s-a uitat peste fiecare carte în parte, Rokuro a descoperit în cartea a 7-a cheia pentru a îi readuce pe ceilalți în lumea noastră. Era un unguent pe care trebuia să îl dai pe hainele celui dispărut și pe care să îl acoperi cu un praf alb. De asemenea, trebuia să evoluezi nu știu ce pokemon care avea mai multe forme evoluate, dar numai una era cea bună.
M-am trezit din vis și am realizat că pusesem făină la geam înainte să mă culc, ca să nu intre nenorociții de viermi și să mă ia. M-am gândit la Rokuro din visul meu, care stătea în mijlocul nimicului, simțind din când în când furnicături la nivelul capului - chestia asta era considerată bună pentru că însemna că cineva dintre cei dragi te striga. Procedeul trebuia făcut însă rapid, pentru că memoria persoanei absorbite în spațiul alb să nu dispară cu totul - pentru că da, aparent, îți pierdeai memoria dacă stăteai prea mult acolo.
Am fugit la magazin să iau unguentul și praful și, când m-am întors, am găsit-o pe mama singură în casă. Culmea e că nu am venit pe ușă ca tot omul, ci pe geamul de la dormitor. Am întrebat speriată unde e tata și am primit răspunsul de care mă temeam: tata dispăruse și el. Atunci am hotărât să încep să folosesc crema - nu înainte de a CITI PROSPECTUL - și chestia aia albă. M-am certat cu mama 5 minute cu privire la ordinea în care trebuiau aplicate chestiile alea pe haine, apoi am început să aplic. Mama s-a oferit să ajute, dar am refuzat-o politicos, ca să nu-mi termine crema imediat. Se tot schimba cadrul, trecându-se de la Rokuro la realitate și invers și am început să mă rog și să strig prin casă după tata, fără să primesc vreun răspuns. Îl vedeam totuși pe Rokuro cum se bucura de furnicăturile alea din cap de parcă erau pâinea lu' Dumnezeu. Am început apoi să le simt și eu. M-am depărtat de fotoliu și am întrebat în gura mare dacă era sau nu sfârșitul lumii. Am încercat să evoluez și pokemonul și nu a evoluat în ce trebuia.
În final, nu am reușit să aduc pe nimeni înapoi. Mama m-a refuzat atunci când i-am propus să îi pun preventiv cremă și praf pe haine. Începusem să cred că poate era mai bine așa, să-l las pe tata unde s-a dus. Mă rugam doar să nu dispar eu sau mama
Cuprinsul visului
Personaje (reale): mama, doamna învățătoare, Takeuchi Junko (seiyuu), Georgiana și Camelia (prietene de la facultate), tata (menționat)
Anime/Manga: Naruto, Sousei no Onmyouji
Joc: Pokemon GO
Caractere: Uzumaki Naruto (Naruto); Enmadou Rokuro (Sousei no Onmyouji)
Comentarii
Trimiteți un comentariu