11-4: Ciorba Divină

Se făcea că venea Paștele și făceam pregătiri cât cuprinde. Veniseră și musafiri și stăteam cu toții în vechea casă de jos, mai exact în casa bunicii. Nu știu cum se face, dar pe la 12-1 noaptea mi se face foame și decid să merg în cealaltă cameră care era biserica să-mi iau ceva de mâncare. Mă uit și la telefon, unde aveam un mesaj trimis cu mult timp în urmă, la care nu primisem răspuns.
Se schimbă cadrul și casa arată propriu-zis a biserică, cu covoare roșii, lumânări și mult auriu. Ușile de lemn care duceau spre Altar erau închise. Oamenii stăteau la cozi oribil de lungi pentru o farfurie cu ciorbă.
Luându-mi ciorba și ieșind din biserică, observ că de fapt era o singură coadă pentru cei care doreau ciorbă și un spațiu destinat oamenilor care voiau să iasă din biserică cu ciorba. Realizez că de fapt am trecut prin acel spațiu și când m-am dus după ciorbă și la întoarcere și mă apucă rușinea.
Mă întâlnesc apoi cu mama care ieșea din biserică cu un castron cu ciorbă în mână. Mama m-a îndemnat să dau volumul radioului mai încet, că cică se auzea până în biserică 😂😂😂😂. Să fiu sinceră, niciodată nu am știut să mă descurc cu radioul bunicii, așa că înainte să încep misiunea imposibilă - adică să dau un amărât de radio mai încet - am zis gen "cum să te sperii: să faci ceva ce n-ai mai făcut până acum". A venit mama cu o corectare: 'cum să evoluezi: să faci lucruri pe care nu le-ai mai făcut până acum'. Am închis accidental radioul, dar nu s-a plâns nimeni, deci a fost ok.
Am dat în schimb drumul la televizor iar la știrile de la ora 5 (desi era 2 noaptea) de pe ProTV care semăna cu B1 am văzut că ne invadaseră eschimoșii. Am aflat și unde îi găseam și cu ce se hrăneau. Mai apoi ne-am întors către ușile bisericii și am văzut că ieșeau câțiva cu ciorbe 😂😂
Se schimbă puțin cadrul. În aceeași seară începusem să mă gândesc la povestea Azariei, ca mai apoi să-mi treacă prin minte că 'mă ocup numai de personajele principale'. Începe să mi se contureze în minte o poveste în care Azaria pleca în misiune cu Yomi care nu era Yomi și trebuia să aibă cineva grijă de Tama-chan, pisica Azariei (Oh God. O pisică 😍😍). Așa se face că Yomi care era de fapt Kei a sugerat să meargă cu rândul la biserică după mancare  - probabil ciorbă =))))))). Aici se conturează o amintire cu Azaria stând să cerșească la colț de stradă când Yomi (care de data asta era ea) a apărut.
Mă gândeam așa de mult la povestea Azariei încât începusem să cred că eu eram Azaria și mă așteptam ca mama să mă strige pe nume =)))))))).
După asta se schimbă din nou cadrul și ajung să vorbesc cu Andreea pe Whatsapp despre Kei și despre Airi și Zander. Pe Airi la început o confundam cu Nora =)))))))). La un moment dat, nu știu ce îmi vine să întreb cum mai e situația cu Airi și Zander. Mă gândeam așa: Dacă situația e bună, să păstreze cuplul. Dacă nu, să mi-i dea mie pe amândoi, că 'am io grijă' =))))))). (Acum între noi fie vorba, sigur aș fi putut să-l editez pe Zander, siiiigur 🚫). Îmi aduc aminte că am primit la un moment dat un mesaj de la Sabina să-i 'țin loc mâine la facultate', dar nu știu dacă am mai răspuns sau nu.
Cert e ca în finalul visului scriam pe blog un singur vis și eram supărată că nu scrisesem din timp povestea Azariei :/

Cuprinsul visului
Personaje (reale): mama, Andreea (prietenă foarte apropiată), Sabina (prietenă de la facultate)
Anime: Naruto, Fairy Tail (implicații)
Rpc-uri: Azaria Hale, Yomi Murasaki, Nora - menționată, Zander, Airi (Fairy Tail), Kei Shizuka (Naruto)