11-2: Un strănut

Se făcea că eram în vacanță, dar nu eram, că mai mergeam din când în când la școală. Mama își luase ceva slujbă de noapte și ajungea acasă numai după 10 noaptea. Într-o seară, mă pomenesc cu ea că intră în casă și trântește ușa, apoi mă cheamă la bucătărie fiindcă adusese pe cineva cu ea. Acum, fie vorba între noi, n-aveam nici cea mai vagă idee cine putea fi tipul ăla. Din voce părea a fi Andu sau Cătălin, amândoi elevi de-ai mamei. Tipul era îmbrăcat în Moș Crăciun. A început brusc  să vorbească super deep. Vorbea despre viață și moarte ca un moșneag de-ăla înțelept. Între timp, noi cică aveam un animăluț pe care Cătălin ni-l adusese cadou de Crăciun. Cred că era un cățeluș. A alergat încolo si încoace prin casă și pe urmă a dispărut. Mama a mers la bucătărie cu un borcan de zacuscă primit tot 'de la moșu'' în mână. Mă așteptam să-și puna pe o farfurie câteva felii de pâine cu zacuscă sau să bage borcanul la loc în frigider, dar nu s-a întâmplat niciuna dintre astea. În schimb, mama și-a amintit cum cățelul făcuse mai devreme ochi dulci borcanului cu zacuscă și a zis SĂ-I LASE ȘI LUI UNDEVA SĂ MĂNÂNCE. Unde i-a lasat? Pe masă, într-o cutie de carton. M-am uitat strâmb la mama pentru câteva secunde și am întrebat-o gen 'Pentru cine-ai pus mâncarea aia, pentru Gândăcescu?' la care mama s-a enervat puțin. Am ajuns iar în sufragerie și am petrecut câteva minute cu Cătălin costumat în Moș Crăciun. Atmosfera era super dubioasă din cauza faptului că, pentru un anumit motiv lumina era în permanență stinsă și, basically, când mama i-a pus mâncare câinelui s-a folosit de lanterna telefonului ca să nu pună pe jos....
S-a schimbat cadrul și am ajuns în camera mea, de unde voiam să prind răsăritul. Ceea ce e super ciudat este faptul că peisajul nu era cel obișnuit. Se vedea în zare marea și, lângă mare, erau baloane de apă care semănau cu cele de săpun și AURORA BOREALĂ. Am încercat să fotografiez minunea cu telefonul și nu a funcționat, așa că am pornit filmarea și m-am trezit că a apărut și o pădure în jurul meu. Chestia aia pe care o filmam semăna mai mult cu un decor de scenă de pe Cocoppa.
S-a schimbat iar cadrul și am ajuns într-un troleu, pe unul dintre scaunele de lângă ușă. Mă gândeam cum cu o seară înainte mama pusese zacuscă în cutia de pe masa din bucătărie, pentru câine. În timp ce stăteam pe scaun pierdută în gânduri, o văd pe una pe stradă mestecând gumă și dând să facă un balon. Și fix când era balonul mai mare, tipa a strănutat cu așa un zgomot, încât s-a auzit până în troleu. Am început să râd incontrolabil. Fata de pe scaunul din fața mea s-a întors către mine și am început să vorbim ca și când ne-am fi cunoscut. I-am zis că mi s-a părut amuzant faptul că persoana de afară pur și simplu mesteca gumă și după 'HAAAPCIU!!!'. Am urlat de s-a auzit în tot troleul... Visul se încheie cu mine râzând, încercând să acopăr rușinea imitației de strănut. 😅

Cuprinsul visului
Personaje (reale): Mama, Cătălin (elev de-al mamei)
Joc: Cocoppa Play